Adrian Wiener

## Dragi colegi,

Prin ratificarea Convenției pentru drepturile persoanelor cu handicap, România și-a asumat protecția drepturilor și a demnității persoanelor cu handicap și dizabilitate. Chiar mai mult, ne-am asumat politici publice proactive care să le asigure acestor persoane accesul la toate sferele vieții publice din România, inclusiv dreptul la muncă.

Convenția propune o schimbare de paradigmă: handicapul nu mai este privit în termen de boală și neputință fizică sau cognitivă, ci mai degrabă ca o inabilitate a societății de a integra aceste persoane, de a crea premisele accesului la viața publică, inclusiv la piața muncii din țara lor.

În continuare, majoritatea instituțiilor publice din România, mijloacele de transport nu sunt accesorizate, intersecțiile nu sunt sonorizate și nici amenajate tactil pentru nevăzători. Puține instituții au rampe de acces public, iar multe dintre acestea sunt formal amenajate, inutilizabile.

Legea nr. 448/2006, ordine și hotărâri de Guvern subsecvente creează instrumente fiscale și administrative pentru inserția profesională a persoanelor cu handicap.

Astfel, se instituie obligația ca fiecare operator economic să angajeze 4% din personal persoane cu handicap. În caz contrar, se instituie o taxă – 50% din salariul de bază minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu a angajat persoane cu handicap.

De asemenea, se creează unitățile protejate autorizate, firme care au cel puțin 30% din numărul total de angajați persoane cu handicap încadrate cu contract individual de muncă. Există în România 740 de astfel de unități, care angajează peste 2.000 de persoane cu dizabilități și nevoi speciale.

Sigur, după cum chiar asociațiile și federațiile persoanelor cu handicap atrag atenția, mulți dintre angajatori angajează fictiv persoane cu handicap, pentru a beneficia de scutirea de la plata a acestor sume. Era poate necesară o restrângere a domeniului de activitate al unităților protejate autorizate.

În schimb, pe data de 4 august 2017, Guvernul Tudose emite Ordonanța de urgență nr. 60/2017, care modifică legea sus-menționată.

Pe de o parte, dublează suma datorată de angajatorii care nu ajung la pragul de 4% dintre angajați persoane cu handicap; se suprataxează angajatorul fără nicio minimă predictibilitate, cu efecte potențial dezastruoase pentru

mediul economic, cu efect de la 1 septembrie 2017. Fără transparență, fără consultare, fără studiu de impact. Pur și simplu.

Pe de altă parte, se exclude de la compensare posibilitatea de a achiziționa produse și servicii de la unități protejate autorizate ca alternativă a acestor viramente compensatorii. Această modificare poate împinge la faliment multe unități protejate autorizate și poate lăsa pe drumuri multe persoane cu handicap la care se reușise o inserție profesională decentă, după ce, cu aceeași iresponsabilitate și indiferență, în art. 22 din Legea salarizării unice, intenționase să elimine sporul de 15% de care persoanele cu handicap grav și accentuat angajate beneficiau, păstrându-l doar pentru persoanele cu handicap vizual. Doar la insistențele senatorului USR Florina Presadă, Comisia pentru muncă a Senatului a acceptat ca toate tipurile de handicap grav și accentuat să beneficieze de acest spor.