Varujan Vosganian

## Dragi colegi,

Rar, rar o stare de spirit de acest fel, ca a poporului român, care este atât de vocal atunci când dorește, pe bună dreptate, o viață mai bună și atât de ezitant atunci când acest lucru chiar trebuie să se înfăptuiască.

Eu am trecut de câteva ori printr-o situație de acest fel. Și în privința aceasta vreau să vă spun ceva, deschis. Noi avem nevoie de o evoluție organică a națiunii române, ceea ce înseamnă că pe termen lung trebuie să evităm șocurile și ceea ce spunea Eminescu – veșnica neorânduială la români.

Dar, pe termen scurt, e nevoie uneori de ruperi de ritm. Pentru ca asta să forțeze o anumită viziune strategică și canalizarea energiilor către emancipare și dezvoltarea unei națiuni.

Așa am făcut noi în decembrie 2004, când am micșorat foarte mult taxele. Și, când am micșorat taxele, de la Fondul Monetar și Comisia Europeană până la opoziția de atunci, toți ne-au avertizat în fel și chip. Și aceea a fost temelia dezvoltării economice.

La fel s-a întâmplat în 2007, atunci când în scurt timp am dublat pensiile.

Sigur că toți cei care cereau creșterea pensiilor la alegeri, pentru că pensia medie era de 230 de lei, uitaseră. Ei nu făceau decât să ne prevină în legătură cu pericole și timp de doi ani, până la criza din 2009, noi am avut un buget echilibrat, dublând pensiile. Și, dacă pensionarii au trecut teferi criza economică, se datorează curajului pe care l-am avut în 2007 să mărim pensiile. Din când în când e nevoie de un astfel de gest de curaj, fără de care națiunea română ar avea un mers lin, nespectaculos, dar fără speranță.

De aceea, eu fac apel să susținem un astfel de gest, pentru că el poate arăta dacă suntem capabili să răspundem unei astfel de provocări.

Haideți să nu fim ipocriți!

Poate cineva să creadă că se putea trăi cu un salariu minim de 900 de lei, deci cu un venit net de 175 de euro pe lună?!

Poate cineva să creadă că, în secolul XXI, o țară membră a Uniunii Europene poate asigura viața de zi cu zi unui om cu 175 de euro pe lună, cam cât este necesarul unui om când face o dată pe săptămână cumpărăturile la supermarket?!

Și atunci de ce să nu oferim oamenilor această posibilitate de a-și vedea respectată demnitatea umană, prin contractul de muncă?

Au fost, în această privință, diverse acuze. A fost acuza că această lege este o lege a haosului.

## Stimați colegi,

Până când să vedem ce haos rămâne după această lege, să vedem ce haos era înainte de această lege!

Poate cineva să creadă că într-o legislație care, iertați-mă, era pur și simplu vraiște se poate pune dintr-odată ordine absolută?

Eu cred că nici nu era bine să avem o ordine absolută, pentru că asta însemna că veneam cu tot felul de constrângeri.

Legea lasă loc flexibilității. Haideți să vedem ce s-a rezolvat prin această lege, și nu să acuzăm ceea ce nu s-a rezolvat încă.