Gabriela Maria Podașcă

## „Dragostea părintească versus ieșirea din sărăcie”

Aproape 160.000 de copii au cel puțin unu dintre părinți peste hotare, conform statisticilor oficiale. Cei mai mulți dintre ei își văd mama sau tatăl doar în poze sau cel mult o dată sau de două ori pe an. Și, oricât s-ar strădui, frații mai mari sau bunicii nu pot compensa niciodată rolul și dragostea unui părinte.

Studiul „Efectele economice și sociale ale migrației asupra copiilor rămași acasă”, publicat de Institutul Național de Statistică, arată că regiunea cu cei mai mulți copii cu părinți plecați, aflați în atenția autorităților, este cea de Nord-Est, cu un total de 31.576 copii, în special: județul Suceava – 9.097 de copii, județul Iași – 5.529 de copii, județul Bacău – 5.160 de copii și județul Neamț – 4.636 de copii; apoi urmează Regiunea de Sud-Est, cu 16.035 copii, în special: județul Galați – 6.174 de copii, județul Constanța – 3.661 de copii și județul Vrancea – 2.648 de copii; în Regiunea

Sud-Muntenia avem un total de 12.896 de copii cu părinți plecați, cuprinși în evidențele oficiale, aflați cu precădere în: județul Prahova – 4.897 de copii, județul Dâmbovița – 2.727 de copii și județul Argeș – 2.594 de copii.

Copiii care rămân acasă în urma plecării părinților la muncă în străinătate sunt expuși mai multor riscuri: abandon școlar, autoizolare, apariția unor tulburări emoționale și comportamentale. Mai mult decât atât, lipsa părinților sau a tutorilor legali duce la limitarea accesului copiilor la servicii de sănătate și de educație, la protecție juridică sau socială.

De asemenea, dificultățile cu care se confruntă elevii cu părinții plecați pe care școlile le raportează cu cea mai mare frecvență sunt legate de scăderea randamentului școlar, urmate de dificultățile de relaționare și cele de comunicare, tulburări emoționale, comportamentale, adaptative, fiziologice, frecvență scăzută/absenteism. Printre efectele emigrației părinților identificate de cadrele didactice se numără: incidentele în comunitate, dezinteresul/lipsa de motivație pentru studiu, hiperactivitatea, creșterea în greutate, apatie/tristețe accentuată, agresivitate/violență verbală și fizică, probleme de concentrare a atenției ori lipsa de igienă și scăderea interesului pentru școală.

În ultimii ani, România a ajuns țara din Uniunea Europeană cu cei mai mulți părinți plecați la muncă în străinătate. Confruntat cu această situație gravă, statul este incapabil să ofere un răspuns profesionist, adecvat, preferând să se prefacă că nu vede adevăratele drame ale copiilor și familiilor afectate de acest proces.

Este nevoie de un set de politici publice integrate care să ofere soluții concrete pentru creșterea integrării în societate a acestor copii, de exemplu, suplimentarea urgentă a specialiștilor din școli care să desfășoare activități specifice de consiliere sau formarea profesională în această zonă a celor care asigură servicii de asistență socială la nivel local.