Vasilică Toma

Dreptul la sănătate este unul dintre drepturile fundamentale ale omului.* Situația actuală a societății ne arată că politicile de sănătate trebuie să beneficieze de o abordare integrată din partea tuturor instituțiilor statului, pentru a se asigura dezvoltarea continuă a unui sistem de sănătate care să răspundă în mod eficient la nevoile cetățenilor. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) susține, încă din 1986, că sănătatea este mult prea importantă pentru a fi lăsată numai practicienilor din domeniul sanitar; educația și elaborarea de politici coerente trebuie să fie prioritare pentru dezvoltarea sănătății la nivel individual, comunitar și național.

În instituțiile de învățământ, educația este gratuită și statul garantează dreptul la educație în interesul individului și al societății. Sănătatea este un subiect aflat pe agenda de lucru a factorilor de decizie din toate domeniile, la nivel guvernamental sau instituțional.

Pandemia ne-a arătat cât de importantă este educația pentru sănătate. Școala reprezintă un cadru optim pentru realizarea educației pentru sănătate, iar educația pentru sănătate la nivelul școlii reprezintă una din principalele căi de promovare a cunoștințelor corecte privind diferitele aspecte ale sănătății și totodată de formare a atitudinilor și deprinderilor corecte, indispensabile unui comportament responsabil și sănătos.

Unul dintre elementele esențiale pentru atingerea impactului dorit în starea de sănătate a cetățenilor este inițierea și realizarea programelor de educație pentru sănătate la vârste cât mai tinere.

În multe țări din Uniunea Europeană, și nu numai, educația pentru sănătate este obligatorie în școli, începând din primul și până în ultimul an de studiu, folosindu-se pentru fiecare ciclu de dezvoltare programe și materiale didactice adecvate vârstei.