Mircia Giurgiu

## „Drumuri de tot felul”

Primul lucru pe care îl făceau romanii după ce cucereau un teritoriu era să construiască drumuri, pentru a lega noua provincie cu capitala imperiului — Roma. La câteva sute de ani distanță, românii nu reușesc să construiască drumuri pentru a fi legați nu numai de Capitală, dar și între ei și cu restul lumii civilizate.

La 20 de ani de la Revoluția din 1989 nu există o rețea de autostăzi, marile orașe nu au centuri de ocolire, iar drumurile care străbat țara dintr-o parte în alta nu se ridică la standardele unei țări cu pretenții de civilizație, așa cum este România. Turismul nu se dezvoltă dacă drumurile de acces către stațiuni — la munte ori la mare — sunt pline de gropi sau chiar mai rău.

De ce toate acestea? Pentru că poate nu ne interesează potențialul turistic al României și ne gândim să ne dezvoltăm pe altă direcție. Care ar fi aceasta, însă, nu pare să existe o părere unanimă. România reprezintă un paradis din punct de vedere turistic: avem munți, mare, lacuri, păduri frumoase. Potențial există, dar nu îl exploatează nimeni!

Municipiul Cluj-Napoca este catalogat de unii drept capitala Transilvaniei, numai că acesta nu are o centură de ocolire. Lucrările începute cu ani în urmă nu sunt nici pe departe de a fi finalizate. Nu este normal ca în acest secol marile orașe să nu aibă o centură de ocolire, în special pentru devierea traficului greu.

Toți ar trebui să luăm exemplu de la strămoșii noștri romanii, care construiau, înainte de toate, infrastructura, și abia apoi restul. Poate așa vom ajunge și noi în rândul țărilor civilizate!