Paul Ichim

Duminică am urmărit un reportaj, bine documentat, privind investițiile în unități sanitare noi. Așa am aflat că multe investiții nu sunt terminate, iar altele sunt abandonate sau deteriorate. Am aflat că la Cluj s-a încercat construirea unui spital nou, pentru specialitatea oncologie, care acum este neterminat, abandonat, deteriorat și bun de demolat. Din câte se pare, pe lângă lipsa finanțării, a fost și o situație de necoordonare între autoritățile locale și cele centrale.

Ce te faci că acum se discută despre construcția unui nou spital regional la Cluj, pe bani europeni, și autoritățile locale nu știu dacă au ajuns la o concluzie privind localizarea lui? Un spital similar ca structură și destinație era în construcție la Timișoara. Aceeași situație, aproape trasă la indigo cu cea de la Cluj, singura diferență fiind aceea că la Timișoara nu este în plan un spital regional.

O situație ciudată – aflăm despre un spital nou la Fălticeni, aproape finalizat, care a fost mai apoi transformat parțial în locuințe ANL. Paradoxul constă în faptul că localitatea are un spital ce funcționează într-o clădire improprie, veche, cu risc seismic ridicat.

La Buzău se inaugurează o maternitate nouă cu televiziunile în păr, prezente în 2012. După inaugurare, unitatea se închide și nu este funcțională nici acum. Se invocă ceva lipsă de aparatură. Unitatea trebuie reigienizată pentru redeschidere. Vorba românului: alți bani, altă distracție.

Centrul pentru Arși de la Spitalul de Urgență Floreasca – ca un făcut, terminat, dotat la cheie, fără personal. Paradoxul este că toată lumea îl ia la întrebări pe profesorul Lascăr, care nu are nicio atribuție în angajarea și motivarea personalului medical.

Am lăsat la urmă situația vecinilor de la Brăila. Aici autoritatea locală a avut o inițiativă bună – să crească sau să amelioreze calitatea serviciilor medicale prin construirea unei clădiri adăugate spitalului județean de urgență. Ciudățenia este că nu s-a prevăzut legătura cu corpul principal al spitalului, nu s-au calculat utilitățile, fluide, curent electric etc. Așa lipsă de profesionalism a celor care răspundeau de arhitectură și a corpului tehnic din instituțiile locale nu am crezut că o să întâlnesc. Stai și te întrebi dacă România noastră nu mai are specialiști sau a fost o intenție de a compromite un proiect bun. Spun proiect bun deoarece nu cunosc o altă autoritate locală în țară care să investească atât în lumea medicală, dar să și adune la un loc servicii medicale de performanță.

De trecut în revistă le-am trecut pe toate, dar merită și comentate. Din prima se observă că există o lipsă crasă de responsabilitate privind finanțarea și cheltuirea banului public, precum și urmărirea unui calendar de lucrări.

Clădirile neterminate sau nefolosite se deteriorează.

Aparatura stocată pe degeaba în magazii iese din garanție, se uzează cel puțin moral și nici nu se amortizează.