Titi Holban

După două săptămâni de dezbateri în comisiile de specialitate și în plenul reunit, Parlamentul a adoptat două dintre cele mai importante legi pentru societatea românească – Legea bugetului de stat pe anul 2013 și Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe același an.

Privit în ansamblu, bugetul anului 2013 este un buget echilibrat și realist, care continuă măsurile începute anul trecut de creștere a salariilor și a pensiilor, măsuri asumate de USL în opoziție, care prioritizează investițiile publice și acordă importanță absorbției fondurilor europene și care respectă angajamentele cu partenerii internaționali, chiar și datoriile contractate de fosta guvernare între 2009 și 2011.

În țările democratice, dezbaterea bugetului este cea mai importantă pentru forul legislativ, pentru că dă posibilitatea grupurilor politice parlamentare și mai ales opoziției să participe constructiv la amendarea acestei legi.

Opoziția de la noi a ales altă cale, cea distructivă, prin depunerea a peste 13.000 de amendamente, copiate pur și simplu din dezbaterile bugetului de anul trecut. Opoziția – și mai ales PDL – a ales să facă show mediatic, lansând fel și fel de acuze nefondate pentru a-și ascunde propria incompetență și lipsa măsurilor economice de fond care ar fi putut îmbunătăți textul bugetului.

Chiar dacă memoria este de scurtă durată, o incursiune în trecutul guvernărilor PDL din perioada 2009–2011 nu strică.

Din 2009 până acum un an, la dezbaterile din plen pe Legea bugetului de stat ni se recita aceeași poezie, care devenea un déjà-vu când premierul Boc se apropia de tribună. De fiecare dată ni se spunea că este anul ieșirii din criză, de fiecare dată ni se spunea că este anul pregătirii creșterii economice și că austeritatea este spre binele nostru, al românilor. Creșterea economică nu s-a realizat, ieșirea din criză s-a reportat de la an la an, iar austeritatea a fost singura strategie guvernamentală pe care românii au simțit-o până în măduva oaselor.

S-a ajuns la o isterie națională în care pensionarii erau principalii vinovați și trebuiau eliminați pe cale naturală din sistem, doctorii erau trimiși să profeseze afară, iar bugetarii erau dușmanii de clasă ai celor din mediul privat.

Rezultatele unui act de guvernare își au scadența la vot, iar în decembrie 2012, PDL a primit „răsplata” electoratului și oamenii au fost chiar indulgenți față de ceea ce au suferit în timpul guvernării portocalii.

Ca atare, lecțiile de morală la care apelează liderii din fosta guvernare nu se susțin. Demersul PDL de a sesiza la Curtea Constituțională bugetul de stat nu are sorți de izbândă

și nu face decât să întârzie intrarea în vigoare a acestei legi importante pentru România.

Fac un apel la reprezentanții opoziției să înceteze tipul distructiv de a face politică, să pună capăt atacurilor lansate de dragul show-ului mediatic și să participe serios la dezbaterile din Parlament, ca o minimă dovadă că-și asumă propria guvernare dezastruoasă.