Stenogramă plen

Stenogramă plen · Camera Deputaților · 12 februarie 2013 · monitorul.ai

## Bună dimineața!

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Aș vrea să mă adresez în declarația mea politică de astăzi și să fac o referire la ceea ce înseamnă atragerea fondurilor europene.

O secundă, o să-mi cer scuze, că am o problemă cu tableta.

## Stimați colegi,

La 1 ianuarie 2013, România a sărbătorit șase ani de la aderarea la Uniunea Europeană. După mai bine de jumătate de deceniu, petrecut în structurile europene, poate că a sosit timpul să analizăm cum au decurs acești ani europeni pentru România și care este direcția spre care ne-am îndreptat.

Dintre statele membre ale Uniunii Europene, țara noastră a înregistrat cea mai slabă absorbție a fondurilor în intervalul 2007–2013, situându-se la ora actuală la o rată a absorbției de aproape 12%, clasându-se astfel pe ultimul loc.

Chiar și președintele Traian Băsescu s-a declarat de nenumărate ori nemulțumit de gradul scăzut de absorbție a fondurilor europene, acesta recunoscând recent printr-o declarație că „a avut greutăți enorme în a convinge că putem cheltui mai mult”. Dar oare cine a coordonat din umbră guvernele ultimilor ani și cui i se datorează acest eșec politic și managerial? Traian Băsescu și Guvernele PDL nu au fost interesați cu adevărat de demararea unor proiecte reale pe fonduri europene care să aducă în România fluxuri financiare nerambursabile. În schimb, miniștrii PDL au demarat și au derulat nenumărate proiecte generatoare de costuri, nu de plusvaloare, cu finanțare de la bugetul de stat. S-o fi datorând această realitate faptului că este mai ușor ca din fondurile bugetare să poți întreține o clientelă politică? Sau a fost mai simplu să ne amanetăm viitorul?

Accesarea fondurilor europene destinate țării noastre pentru perioada 2007–2013, pentru cele șapte programe operaționale (Transport, Mediu, Regional, Dezvoltarea Resurselor Umane, Creșterea Competitivității Economice, Dezvoltarea Capacității Administrative și Asistență Tehnică), consemnează, din păcate, un eșec inedit în Uniunea Europeană. Concluzia monitorizării Comisiei Europene este una sumbră: „sistemul de management și control a funcționat necorespunzător”.

Măsurile pe care le-a propus Cabinetul Ponta au vizat tocmai îmbunătățirea sistemului de verificare a achizițiilor publice derulate în proiectele finanțate din instrumentele structurale în 2012. A fost creat cadrul legislativ, instituțional și procedural pentru funcționarea mecanismului de verificare a procedurilor de achiziții publice, astfel încât să se realizeze condițiile necesare pentru prevenirea presuspendării programelor operaționale și evitarea pe viitor a unor blocaje în implementarea programelor.

La sfârșitul anului trecut, ca urmare a acceptării de către Guvernul României a unor corecții financiare forfetare propuse de Comisia Europeană, pentru acele programe la care s-au înregistrat deficiențe în verificarea procedurilor de achiziție publică s-a evitat dezangajarea unor fonduri din alocarea 2007–2013 pentru România.

Președintele a plecat la Bruxelles cu 48 de miliarde euro și a venit înapoi cu 39 de miliarde euro, aceasta fiind realitatea dură a unei excursii extrem de costisitoare pentru România și pentru români.

Vreau să vă reamintesc că optimismul nejustificat al președintelui Băsescu, acesta asumându-și „minisuccesele” dineului european, este unul fals, toate demersurile fiind negociate și acceptate încă de anul trecut! Rata de cofinanțare de 85%, prefinanțarea de 4% și regula n+3 erau obținute de oficialii Executivului încă din toamnă.

Depinde de noi toți cum vom înțelege să croim României o poziție cu adevărat respectată în Uniunea Europeană. Un pas foarte important este mărirea absorbției fondurilor europene, iar USL va folosi acest motor pentru realizarea unei creșteri economice sustenabile! Dar trebuie să înțelegem că nimic nu se poate realiza fără muncă, pregătire temeinică și respect pentru cei din jur. Suntem deschiși dezbaterii și nu avem pretenția că „le știm pe toate”, așa cum au avut-o alții înaintea noastră.

Într-o democrație veritabilă, opoziția parlamentară are un rol extrem de important atunci când proiectează, când oferă alternative viabile, și nu când utilizează limba de lemn. Cu atât mai mult cu cât unii poartă stigmatul unui eșec imens.

Stimați colegi din opoziție,

Vă recomand cu căldură să părăsiți oftatul ursuz și claxonarea abuzivă în favoarea echilibrului judecății și a puterii inteligenței de a imagina soluții.

Bugetul Uniunii Europene face apel la ceea ce unii lideri din străinătate au numit „responsabilitate europeană”, iar bugetul pe care l-am adoptat săptămâna trecută în Parlament pentru România reprezintă astfel o continuare a ideii europene. Este nevoie de echilibru, de disciplină, de stoparea risipei, de investiții care aduc plusvaloare, iar toate acestea ne vor permite să construim o altfel de Românie. Cred că a sosit timpul să facem acest lucru! Vă mulțumesc.

Grigore Crăciunescu

#32841

## Bună dimineața!

Domnule președinte de ședință,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Am votat săptămâna trecută cea mai importantă lege pentru anul 2013, Legea bugetului, un buget pe cât de auster, pe atât de „bogat” în amendamentele populiste ale opoziției – peste 12.000, un buget a cărui austeritate se datorează, în cea mai mare parte, tocmai guvernării celor care au venit acum cu „oceanul” de amendamente care reclamau suplimentări bugetare ce depășeau de mai bine de trei ori PIB-ul României! Însă aceste amendamente nici măcar nu erau gândite de solicitanți, ele fiind, de fapt, un copy-paste recapitulativ al unor amendamente propuse anterior.

Am încercat să ofer opoziției circumstanțe atenuante, în sensul că amendamentele ar aparține unor parlamentari aflați la primul mandat și încă nefamiliarizați cu filozofia de construcție a unui buget. Aveam să fiu repede contrazis de parlamentarii cu experiență și să constat că e vorba de o strategie comună a opoziției. Ipoteza ignoranței nevinovate a căzut, lăsând locul singurei explicații plauzibile: demagogie deșănțată și populism ieftin.

Faptul că unele amendamente solicitau sume derizorii pentru proiecte care costau de mii de ori mai mult, iar la altele nici nu era specificată localitatea demonstrează nu doar neseriozitate, ci și dorința de a arăta poporului cum opoziția „cea bună” se luptă cu „guvernanții cei răi”. „Și dă-i și luptă, neicușorule”, chipurile, pentru binele țărișoarei, că de aceea nenea Iancu rămâne mereu actual.

Nu a contat că dezbaterea a zeci de mii de amendamente putea amâna cu multe săptămâni adoptarea bugetului, cu toate consecințele negative de pe lanțul bugetar.

Nu contest necesitatea unor investiții în diferite localități din țară. De altfel, o serie de amendamente bine fundamentate au și fost aprobate. E adevărat, puține față de necesități, dar asta a permis un buget care avea câteva impuneri clare. În primul rând, respectarea promisiunilor din campania electorală legate de mărirea salariilor cu 7,4%, a pensiilor cu 4%, precum și restituirea banilor reținuți ilegal de la pensionari de către guvernele anterioare. Apoi, respectarea directivelor europene: plata furnizorilor de medicamente (800 milioane de euro); achitarea contribuției României la UE (1,4 milioane euro), despăgubirile stabilite de CEDO (900 milioane euro), și toate acestea într-un an de maxim al returnării datoriei externe, contractată chiar de opozanții de astăzi.

Sunt realități ce nu pot fi ignorate de către oamenii responsabili, iar Guvernul a avut o sarcină grea în a acoperi celelalte capitole din buget, necesare pentru o bună funcționare a societății românești, un obiectiv pe care trebuie să-l urmărească orice parlamentar, fie el de la putere sau din opoziție. Îmi permit, în final, să fac o sugestie colegilor din opoziție, legată de votarea viitoarelor bugete: Veniți cu amendamentele încă din faza de construcție a bugetului, argumentați-le și negociați-le cu ministerele, identificați sursa de finanțare, pentru a fi introduse în buget! Procedați constructiv și democratic și veți vedea că în aceste condiții vă vor fi acceptate! Evitați astfel căderea în derizoriu prin parada cu numărul excesiv de mare de amendamente, doar din dorința de a vă manipula alegătorii printr-o clamată și ipocrită grijă pentru binele țării.

Amendamentele la grămadă, nefundamentate – pe formula „există buget, deci exist și eu ca parlamentar în dezbaterea lui” –, în adoptarea cărora nici dumneavoastră nu credeați, înseamnă doar „mult zgomot pentru nimic”. Mai ales că e adevărat ce a spus Sofocle: „Butoaiele goale fac cea mai mare gălăgie.”

Vă mulțumesc.

Dan Bordeianu

#38728

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi: „Un buget de austeritate pentru sărăcia județului Vaslui”.

Legea bugetului de stat și Legea bugetului asigurărilor sociale pe anul 2013, aprobate de Parlamentul României săptămâna trecută, reprezintă expresia efortului Guvernului României de a continua consolidarea macroeconomică prin respectarea angajamentelor încheiate cu principalii finanțatori externi ai țării noastre (în speță, FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană) și de a asigura o creștere economică sustenabilă prin creșterea cu 15,4 miliarde de lei a cheltuielilor bugetului general consolidat, de a continua procesul de consolidare fiscală prin creșterea veniturilor, prin lărgirea bazei de impozitare și printr-o mai bună colectare a taxelor și impozitelor.

Din punct de vedere politic, cele două legi ale bugetului pe anul 2013 înseamnă și un efort reparatoriu pe care Guvernul majorității, condus de premierul Victor Ponta, îl realizează pentru acele categorii sociale greu afectate de criza economică globală din ultimii ani.

Deși am susținut politic și am votat cele două proiecte de lege – bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale pe anul 2013 –, ca deputat ce reprezintă un colegiu rural din județul Vaslui sunt nevoit să-mi exprim nemulțumirea față de alocările financiare pentru acest județ.

Pe bună dreptate, în presa locală din județul nostru s-a spus și s-a scris că prin aceste proiecte de buget s-au luat fonduri de la cei săraci și s-au dat la județele bogate. Nu numai pentru mine, ci pentru toți colegii parlamentari din Vaslui este inacceptabilă diminuarea cu aproximativ 120 de miliarde de lei vechi a bugetului județului nostru pe anul 2013, comparativ cu 2012.

Pentru a clarifica motivele care au stat la baza acestei diminuări a bugetului județului Vaslui cu aproximativ 120 de miliarde de lei vechi voi proceda la interpelarea Ministerului de Finanțe și în special a ministrului delegat pentru buget. Pentru a asuma politic, în întregime, aceste două proiecte de buget pe anul 2013, avem nevoie de toate explicațiile și detaliile tehnice care au stat la baza alocărilor pentru județul Vaslui.

Parlamentari și autorități ale administrației publice din județul Vaslui, suntem conștienți că această diminuare bugetară se va resimți și în calitatea serviciilor publice oferite către cetățeni și, în ultimă instanță, în calitatea vieții vasluienilor. O vorbă veche spune că „Speranța moare ultima”. Și noi, în solidar cu Guvernul Ponta, sperăm ca la rectificările bugetare viitoare județul nostru să fie ajutat cu alocări financiare suplimentare pentru a reduce decalajele față de alte județe, față de alte regiuni ale țării. Mulțumesc.

Gheorghe Ciobanu

#41624

„Buget 2013: venituri mai mari pentru oameni și factor de repornire a economiei românești” Stimați colegi,

În ciuda a orice spun cei care se fac vinovați de dezastrul social din România, statul este dator să aibă grijă de cetățenii săi. S-a terminat cu austeritatea, iar românii trebuie să înceapă din nou să creadă în posibilitatea unei vieți mai bune și să muncească știind că ținta va fi atinsă. Statul social are încă suficient sens pentru o populație în mare parte amărâtă și fără speranță de mai bine.

Bugetul pe anul 2013 este construit în jurul acestei filozofii a încrederii sociale. Poate de aceea unele dintre cheltuielile bugetare cele mai semnificative de anul acesta vin ca pas important în repararea unor greșeli ale trecutului.

Vorbim în primul rând de veniturile oamenilor. Bugetarii vor primi salariile reîntregite, după amputările negândite ale Guvernului Boc în vara lui 2010. Pensionarii vor primi pensii indexate cu valoarea inflației – și asta pentru prima dată după 4 ani.

Salariul minim pe economie va crește și el, urmând să fie 750 de lei din februarie și 800 de lei din iulie. E un pas important în față pentru cei mai săraci dintre angajații din România. Trebuie să ajungem la momentul în care să spunem că nu este normal ca un om care muncește să se afle în pragul sărăciei. Nu în ultimul rând, anul acesta încep să se plătească banii câștigați în instanță de românii care au contestat tăierile aberante de venituri ale guvernării PDL.

2013 este și anul în care ne propunem să repornim economia românească. Și nu oricum, ci în modul cel mai sănătos cu putință. Pe de o parte, dorim o creștere semnificativă a absorbției fondurilor europene. Suma alocată în bugetul pe 2013 pentru cofinanțarea proiectelor cu fonduri structurale și de coeziune este cea mai mare de la momentul intrării României în Uniunea Europeană, în 2007.

Vrem ca în 3 ani de zile, momentul final până la care se pot absorbi banii din exercițiul bugetar 2007–2013, să aducem aproape 30 de miliarde de euro în țară, 6,5 miliarde chiar de anul acesta. E o țintă ambițioasă, dar, cu hotărâre și coerență în decizie, vom reuși. 2013 este anul în care statul începe să-și plătească și datoriile față de mediul economic privat.

Vrem să scădem cu cel puțin 60% nivelul arieratelor. De aceea, la nivelul fiecărui ordonator de credite, s-a impus obligativitatea ca în fiecare lună să se plătească măcar 5% din datoriile acumulate în timp. Exemplul a fost dat chiar de Executiv, care a alocat 3,1 miliarde de lei în plus pentru plata medicamentelor care fuseseră folosite, dar neplătite.

Acoperirea arieratelor se dorește a fi o mare gură de oxigen pentru economie și pentru mediul privat.

De asemenea, nu ar trebui să uităm nici de plata TVA la încasarea facturii, o măsură care deblochează mult fluxurile financiare între IMM-uri.

Nu în ultimul rând, pe fondul creșterii veniturilor românilor, ne așteptăm la o mărire a consumului și, implicit, la un avans în colectările bugetare. Oamenii care câștigă mai mult încep să aibă încredere în economie și să consume mai mult.

Per total, bugetul pe 2013 oferă echilibrul cel mai bun cu putință între stimulare economică și protecție socială. Este soluția cea mai bună pe care o aveam la îndemână pentru a asigura venituri mai mari pentru oameni și o repornire a economiei naționale.

Felicit pe această cale Guvernul Ponta pentru această soluție găsită și cred că drumul pe care am pornit este cel corect!

Vă mulțumesc.

Manuela Mitrea

#45324

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de azi este, de fapt, și un apel către toți colegii mei și se intitulează „România trebuie să participe la Programul de monitorizare globală pentru prevenția și controlul bolilor netransmisibile”.

Programul de monitorizare globală pentru prevenția și controlul bolilor netransmisibile a fost aprobat de Organizația Mondială a Sănătății la Geneva, la data de 8 noiembrie 2012, în contextul în care cele mai frecvente boli cronice netransmisibile – bolile cardiovasculare și cerebrovasculare, cancerul, diabetul, obezitatea și bolile cronice respiratorii – cauzează mai mult de 63% din decesele din întreaga lume.

Principalul obiectiv al Programului de monitorizare globală pentru prevenția și controlul bolilor netransmisibile, prefigurat a fi îndeplinit până în anul 2025, este reducerea cu aproximativ 25% a numărului de decese cauzate de boli cardiovasculare, cancer, diabet și boli respiratorii cronice, prin diagnostic precoce, tratament optim, dar și prin reducerea cu 30% a consumului de tutun, cu cel puțin 10% a sedentarismului, cu cel puțin 10% a consumului nociv de alcool, cu aproximativ 30% a consumului de sare.

Obiectivele specifice ale acestui ambițios program sunt reducerea incidenței bolilor respiratorii cronice obstructive, a bolilor neurovasculare, a bolii cronice de rinichi și a complicațiilor datorate aterosclerozei.

Totodată, se dorește scăderea cu până la 25% a prevalenței hipertensiunii arteriale, oprirea creșterii prevalenței diabetului și a obezității, în principal prin încurajarea consumului zilnic a cel puțin 400 de grame de legume și fructe și prin reducerea aportului de grăsimi saturate.

Realitățile globale de astăzi impun ca România să se alinieze efortului internațional pentru implementarea programului de monitorizare globală, pentru prevenția și controlul bolilor netransmisibile.

În opinia specialiștilor, cea mai eficientă cale de aplicare a Programului este aceea de a-l include în strategia națională de sănătate, prin crearea unui program național de prevenție și tratament al bolilor netransmisibile.

Prin crearea în România a unui plan de acțiune și a unui mecanism de coordonare pentru bolile cronice netransmisibile, țara noastră va fi mult mai eficientă în acțiunile întreprinse, iar rezultatele obținute vor putea fi comparate în timp real cu cele de la nivel mondial, poziționându-ne în premieră în elita leadership-ului medical internațional.

Specialiștii din țara noastră sunt deja în prima linie a acestui front privind prevenția și tratamentul bolilor netransmisibile, prin proiectele inițiate de Fundația Română a Inimii și prin crearea Forumului Național de Prevenție, alianță dintre polul medical și cel politic, ce are ca obiectiv prevenția bolilor cardiovasculare.

Noi, clasa politică, trebuie să ne alăturăm efortului acestora și împreună să creăm un program național de prevenție și tratament al bolilor netransmisibile, unitar și eficient, totul în numele sănătății românilor.

Vă mulțumesc mult de tot, domnule președinte. Mulțumesc colegilor.

Cristian Constantin Roman

#49473

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Prima mea declarație politică se va numi „Nepăsarea ucide”.

Am ocazia astăzi să supun atenției dumneavoastră modul în care actuala putere, bazată pe o majoritate, aș zice eu, destul de periculoasă, a ignorat în mod premeditat, în cadrul dezbaterilor pe marginea Legii bugetului de stat pe anul 2013, starea precară a județului Botoșani, lipsa infrastructurii și a resurselor financiare la nivelul său.

Deși am încercat să amendez această atitudine, nu am fost suficient sprijinit în cadrul dezbaterilor bugetului de stat și apoi la votul în plen pentru a direcționa o parte mai consistentă din resursele bugetare către obiective de investiții din județul pe care îl reprezint.

Aș dori să reamintesc majorității parlamentare social liberale faptul că, la nivelul Uniunii Europene, unul dintre pilonii politicilor comune se bazează pe principiul coeziunii economice și sociale. Și la nivelul statelor membre, această concepție bugetară ar trebui să funcționeze pe principiul redistribuirii resurselor bugetare între zonele bogate și zonele defavorizate.

Vă întreb cum s-a respectat acest principiu în Regiunea de dezvoltare N-E, unde județele cele mai sărace au primit și cele mai mici sume din buget? În loc să reducă discrepanțele economice, puterea actuală le adâncește. Și, ca un paradox, cei mai loviți, prin modul în care a fost conceput acest buget, sunt cetățenii din județele care au votat într-un procent mare USL.

Consider că proiectele prioritare pentru județul Botoșani sunt cele privind reabilitarea drumurilor naționale DN 29 Botoșani–Suceava și DN 28B Târgu Frumos–Botoșani, drumuri aflate în stare avansată de degradare. Ele ar trebui să asigure legătura județului cu țara. În realitate însă, acestea sunt percepute mai mult ca bariere în calea investitorilor. Și mai important este faptul că, din cauza deteriorării, ele au devenit adevărate rute ale morții. Nu există botoșănean care să nu aibă o rudă sau măcar o cunoștință care să fi fost victima unui accident pe aceste șosele. Din păcate, astfel de proiecte importante nu reprezintă priorități pentru USL. Ba chiar, în anul 2012, Guvernul Ponta I a retras și fondurile deja alocate pentru aceste proiecte.

Mi-aș fi dorit, sincer, ca declarația de astăzi să fie un mesaj de mulțumire, în numele concetățenilor mei, pentru o majoritate parlamentară ce se apleacă asupra nevoilor și necazurilor lor. Din păcate însă nu pot face asta.

Uniunea Social Liberală nu și-a respectat promisiunile făcute înainte de alegeri, iar românii constată cu dezamăgire, pe zi ce trece, că au fost mințiți.

Cu amărăciune în suflet, vă mulțumesc măcar pentru răbdarea de a mă fi ascultat!

Mulțumesc.

Erdei-Dolóczki István

#52401

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor,

Declarația mea politică de astăzi se referă la cele petrecute vineri, 8 februarie 2013, în Satu Mare.

În timpul unei festivități organizate cu ocazia decernării unor titluri de recunoaștere a unor oameni care au excelat pe parcursul anului trecut în diferite domenii, domnul senator Valer Marian a ținut un discurs care abunda în afirmații despre care liniștit putem spune că se încadrează în categoria discursurilor naționaliste, tocmai bune pentru instigare la ură națională.

Domnul senator, solicitând mai mult respect din partea maghiarilor, maghiari care reprezintă 35% din populația județului, susține că unii primari de etnie maghiară răspândesc o carte care conține elemente jignitoare la adresa națiunii române.

Cartea este editată în patru limbi – română, maghiară, germană și engleză – și niciunul dintre primarii de etnie maghiară nu se numără printre autorii ediției respective.

Domnul senator se simte jignit pentru că la o slujbă romano-catolică, ținută în limba germană, în amintirea evenimentelor legate de deportarea în Uniunea Sovietică a șvabilor din județul Satu Mare, domnul Valer și cei care îl însoțeau nu au fost salutați de preot în limba română și nici în altă limbă.

## Domnule senator,

Slujba este slujbă și liturghia nu conține elemente de curtoazie. De altfel, comemorarea s-a ținut în trei limbi: în limba germană, în română și în maghiară.

Domnul Valer Marian atacă și amenință conducerea Inspectoratului Școlar al Județului Satu Mare că a fost de acord ca o școală generală să poarte numele generalului polonez Iosif Bem.

De menționat este faptul că la festivitatea de dezvelire a plăcii comemorative și a bustului marelui general al luptelor revoluționare din 1848 a participat ambasadorul Poloniei în România și o delegație condusă de primarul orașului natal al generalului polonez.

Dar „coronița” acestui discurs este următorul vers, cu autor bine-cunoscut, domnule senator Valer Marian:

- „Treceți batalioane române și Tisa,

- Cu arme, cu tancuri și flori,

Vă așteaptă, vă așteaptă Budapesta,

Ca să cuceriți de trei ori.”

Domnule senator,

Dumneavoastră spuneați aceste vorbe mai în glumă, mai în serios. Eu vă iau în serios! Dumneavoastră pretindeți a fi un om al dialogului, un om înțelegător, un mare iubitor al adevărului, un mare luptător împotriva naționalismului, dar nu vă feriți ca la conferința de presă organizată duminică să explicați amănunțit ce măsuri veți lua pentru „curățarea administrației publice sătmărene” – expresia vă aparține.

Oare la ce v-ați gândit? Domnule senator,

Lansez invitația către dumneavoastră, de la microfonul Camerei Deputaților, să renunțați la astfel de discursuri naționaliste, chiar instigatoare la ură interetnică, în favoarea unui discurs bazat pe respect reciproc și dialog, de care și noi, maghiarii, și dumneavoastră, românii, și șvabii, și țiganii avem o așa mare nevoie în județul nostru.

Sper că acest apel va ajunge și la conducerea națională a partidului al cărui membru sunteți.

Vă mulțumesc mult pentru atenție.

Luminița Pachel Adam

#55693

Bună dimineața, domnule președinte. Bună dimineața, stimați colegi.

Esențial pentru viața democratică a unei țări este constituirea organismelor puterii prin vot direct, egal și secret, astfel cum este prevăzut în Constituție și în legile alegerilor.

Numai că nicio constituție și nici aceste legi nu prevăd o calitate a votului pe care eu o consider esențială, și anume ca acesta să fie real, adică să exprime fără echivoc, fără influențe, fără interese voința pură a fiecărui cetățean și alegător.

Din păcate, maniera de desfășurare a scrutinelor parțiale din data de 3 februarie 2013, în special pentru funcția de primar în municipiul Slatina, contravine flagrant acestui deziderat. Nu înțeleg să contest pe această cale rezultatele finale ale alegerilor, ci numai să trag un semnal de alarmă cu privire la maniera în care au fost obținute aceste rezultate. Au fost folosite diverse mijloace:

1. de intimidare: un scandal electoral cu pumni și bătaie a avut loc în plină stradă la Slatina, un cameraman OTV, membru al echipei de campanie a candidatului PP-DD la primărie, a fost bătut și a ajuns la spital;

2. de influențare: au existat suspiciuni de turism electoral. La Slatina, proprietarul unui autoturism, dar și cel al unui microbuz au fost reclamați la Poliție de către reprezentanții unora din partidele politice participante la scrutin că fac turism electoral. Unul dintre autovehicule nu avea numere de înmatriculare în partea frontală, ci doar în spate, iar plăcuța din spate era integral acoperită cu noroi, fapt ce făcea imposibilă identificarea numărului de înmatriculare al mașinii;

3. de corupere: un reporter a fost urcat într-un autocar, unde i s-au oferit 100 lei ca să meargă la vot.

Ceea ce este mult mai grav este faptul că folosirea acestor mijloace, care viciază direct proporția exprimării voturilor pentru diverși candidați, este de natură a genera un val de neîncredere în persoana celui ales, chiar în condițiile în care acesta, în mod real, este sprijinit de o majoritate.

Totodată, se va contesta autoritatea unei persoane alese dacă pentru sprijinul său au fost folosite aceste mijloace.

În aceasta constă marele pericol pentru o societate democratică, când de dragul unui scor electoral opulent se sacrifică în totalitate credibilitatea celui ales. Vă mulțumesc.

Sorin Constantin Stragea

#58267

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Bugetul USL pentru 2013 – un buget responsabil”.

Prezentarea către întreaga societate a situației reale din punct de vedere bugetar a României, a datoriilor pe care actualul Guvern trebuie să le plătească, a principalelor confruntări din punct de vedere bugetar și modul în care banii publici, strânși prin taxe și impozite de la cetățenii României, urmează să fie cheltuiți în anul următor dovedesc responsabilitate și aplecarea către interesele națiunii, înainte de orice, a actualului Guvern Ponta.

O abordare responsabilă este filozofia guvernării, pe care românii o așteptau de mult. Faptul că în bugetul actual suma alocată pentru investiții este superioară anilor anteriori, însă privită cu o altă filozofie, mult mai corectă, nu primordial către finanțările stricte de la bugetul de stat, finanțări care în perioada 2010–2012 s-au dovedit a fi finanțări pentru proiecte stricte clientelare, proiecte de interes politic, care nu au produs pentru societate nimic din ceea ce ar fi trebuit să producă investițiile, ci orientată și încurajatoare pentru acele proiecte finanțate, în primul rând, prin programe europene și, în al doilea rând, din fonduri rambursabile, pentru care să existe însă un audit și o perspectivă de multiplicare a modului de investire a banilor publici, este un punct de cotitură în abordarea construcției bugetelor României.

Din bugetul din acest an se vor plăti datorii care sunt ale statului român, bani angajați și cheltuiți în perioada 2009–2011, din păcate bani care nu au adus foloase statului, ci doar camarilei portocalii de partid.

2012 este primul an, după 2007, când România s-a încadrat în norma europeană de deficit de sub 3%, iar anul 2013 va reprezenta o consolidare în acest sens. Pe de altă parte, salariul minim brut pe economie va fi majorat în acest an în două etape, cu 50 lei în prima parte a anului, ajungând astfel la 750 lei, iar din a doua jumătate va urca la 800 lei. Legea bugetului prevede majorarea cu 4% a valorii punctului de pensie, respectiv punctul de pensie va crește cu 30 de lei, de la 732 la 762 de lei. Aceste măsuri dovedesc că interesul cetățenilor este pentru Guvernul Ponta mai presus de orice.

Faptul că alocările bugetare din aproape toate domeniile depășesc execuția preliminată a anului 2012, aceasta împreună cu pachetul de măsuri fiscale propuse de Guvernul Ponta în planul de guvernare ne fac să privim cu optimism și încredere la perioada următoare.

Concluzionând, Legea bugetului 2013 reprezintă modul în care Guvernul a înțeles să îndeplinească îndatoririle fundamentale ale unui guvern, un mod de a accentua responsabilitatea și legătura directă dintre cei care administrează în mod temporar funcțiile publice și cetățenii care plătesc taxe și impozite și care beneficiază sau trebuie să beneficieze de aceste servicii publice, absolut esențiale într-o societate modernă.

Vă mulțumesc.

Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul 7, Timiș.

Petru Movilă

#61603

Domnule președinte,

Declarația politică se numește „Bugetul de stat pe anul 2013, în criză de sustenabilitate și moralitate”.

Stimate domnule președinte, Stimați colegi deputați,

În urma unor dezbateri lungi și aprinse, presărate cu încălcări flagrante ale procedurilor parlamentare ce au sfidat chiar și regulile constituționale, parlamentarii USL au girat un proiect de buget care împovărează și mai mult cetățenii României, afectați de inevitabila criză economică și financiară ce macină în aceste momente majoritatea statelor lumii. Putem reduce Legea bugetului croită de USL la următoarea teză: suprataxarea cetățenilor și a societăților comerciale pentru a hrăni un sistem birocratic greoi și supraîncărcat. Impactul acestor măsuri este simplu de imaginat: adâncirea crizei financiare și limitarea posibilităților de redresare a economiei.

După patru ani marcați de o criză financiară dură, timp în care guvernele anterioare au făcut eforturi intense pentru a păstra echilibrul economico-financiar și social din România, USL recreează cu minuțiozitate același cadru care a adus țara în criză, un buget care încurajează consumul, birocrația și populismul.

Astăzi avem în față un buget deja adoptat, ce-i drept și contestat, care are ca principale coordonate zeci de taxe și impozite mărite, un buget în care finanțarea investițiilor a fost diminuată cu 26%, un buget construit pe inflație. Toate acestea reflectă incapacitatea guvernanților USL de a oferi soluții economice concrete și propice pentru dezvoltarea societății românești.

Bugetul de stat pe anul 2013 va duce în scurt timp la scăderea nivelului de trai în România, deși USL a promis românilor contrariul, promovând cu maximă iresponsabilitate măsuri populiste, fără sustenabilitate în acest moment, precum: TVA la alimente de 9%, diminuarea contribuției pentru asigurări sociale cu cinci puncte procentuale, un salariu minim de 850 lei sau cota regresivă de impozitare. În schimb, observăm că acest buget este unul bazat pe creșterea taxelor și impozitelor, așa cum USL a promis că nu va face, încă de pe vremea când actuala putere se afla în opoziție.

Neputința și incapacitatea guvernanților USL de a închega un buget realist, fundamentat pe măsuri economice concrete, care să stimuleze mediul economic și să ducă la crearea unor noi locuri de muncă, s-au reflectat și asupra județului Iași, unde pleiada de parlamentari USL nu a adus un leu în plus.

Deși aflați în exercițiul guvernării, cu puterea în mână, context favorabil să-și implementeze promisiunile făcute înainte de alegerile locale, încă niciun proiect nu va prinde contur în timpul actualei guvernări, conform perspectivelor economice estimate de USL pentru următorii patru ani. Anul acesta, județul Iași a primit fonduri mai puține decât cele alocate de către Guvernele Boc și Ungureanu, contrar promisiunilor făcute de parlamentarii USL de Iași. Este cale lungă între vorbele și faptele celor de la USL!

Să nu uităm faptul că numai anul trecut Institutul Regional de Oncologie a primit finanțare de aproximativ 114 milioane de lei, iar pentru șoseaua de centură au fost alocate peste 53 milioane lei. Amnezia i-a cuprins laolaltă pe miniștrii și parlamentarii ieșeni, când a venit vorba de Aeroportul Iași, care nu a primit finanțare de la bugetul de stat, cu toate că șeful Guvernului a promis în mod constant că această investiție este prioritară și că vor fi alocate fonduri bugetare imediat după ce USL va ajunge la putere. Vorbe goale și de această dată! Cu precădere în ultima jumătate de an, membrii USL Iași au promis că vom avea zeci de proiecte care să ofere un plus de valoare și dezvoltare județului și că fondurile alocate de la stat vor fi cu mult mai semnificative decât cele ale guvernării PDL. Ați avut această posibilitate, numai că ați ratat momentul în care vă puteați onora promisiunile! Atunci când vine vorba să vă puneți propriile idei în acțiune, brusc se instalează amnezia.

Bugetul de stat pentru anul 2013 demonstrează negru pe alb că USL a folosit o doză de demagogie pură și că nu a făcut decât să-și uite promisiunile făcute unei țări întregi. Numai că uitați un singur lucru: românii nu mai pot fi păcăliți la nesfârșit!

Vă mulțumesc.

Márton Árpád Francisc

#66031

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea poartă titlul „Unii prefecți USL încalcă grav Constituția”.

Încă de prin toamnă, un prefect USL zelos din Covasna a pornit războiul cu steagurile. Ulterior, alții i-au urmat exemplul. Nu am dorit să intervin în această dispută cât timp era doar o dispută, dar s-a ajuns, prin amenzi, la declarații diplomatice și amenințări cu procese penale.

Înainte de a-mi expune punctul de vedere, permiteți-mi o mică incursiune istorică.

Încep cu un citat din declarația din 5 ianuarie 1990 a Frontului Salvării Naționale, adică a PSD-ului de astăzi: „Frontul Salvării Naționale condamnă cu hotărâre politica promovată de fosta dictatură față de minoritățile naționale și declară solemn că va realiza și garanta drepturile și libertățile individuale și colective – accentuez, și colective – ale tuturor minorităților naționale.

În căutările soluțiilor privind o nouă așezare a raporturilor naționale în țara noastră, ne inspirăm din patrimoniul de gândire umanistă, din experiența democratică europeană și în primul rând din propriile tradiții: Declarația Adunării Naționale de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918.

Prin urmare, Frontul Salvării Naționale proclamă: recunoașterea și garantarea drepturilor și libertăților individuale și colective ale minorităților naționale, prin noua Constituție a țării; elaborarea și adoptarea Legii minorităților naționale, care să concretizeze prevederile Constituției.

Legea urmează să fie adoptată de Parlament cel mai târziu în 6 luni după intrarea în vigoare a noii Constituții”, adică iunie 1992.

După cum știm, această lege a fost elaborată doar de Guvernul Tăriceanu, un guvern liberal, în 2005, și nu a fost adoptată nici până astăzi de Parlament. Dacă această lege ar fi adoptată, ar fi clar pentru vajnicii luptători cu steagurile că minoritățile naționale au dreptul să-și folosească însemnele naționale. De fapt, domnii prefecți ar trebui să înțeleagă și fără textul expres prevăzut de lege acest drept, dacă ar citi cu atenție art. 6 al Constituției, care spune clar: „Statul recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale dreptul la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase”.

Arborarea steagului unei comunități nu este o exprimare a identității?

Lupta împotriva acestei exprimări nu este o încercare de limitare a unui drept constituțional garantat de stat?

Dacă domnul ministru de interne vorbește de consecințe penale, s-o fi gândit la aceste încălcări ale Constituției de către prefecți, adică purtarea abuzivă sau abuzul în serviciu, întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, respectiv fapta funcționarului public care în exercitarea atribuțiilor de serviciu îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situație de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică? Nu-mi dau seama! Dar știu un lucru: Domnilor prefecți, domnule ministru, ori puneți mâna pe carte și citiți cu atenție Constituția și legile acestei țări, ori dați-vă demisia!

Mulțumesc.

Sanda Maria Ardeleanu

#69405

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Mi-am intitulat această declarație politică „La începutul unei noi legislaturi în Parlamentul României”.

Ca fiecare dintre dumneavoastră, la început de legislatură în Parlamentul României mi-am pus în gând câteva dorințe. Vă mărturisesc că prima dintre acestea este legată de un eveniment științific care îmi reglează activitățile în plan profesional de peste 20 de ani: Colocviul Internațional de Științe ale Limbajului „Eugeniu Coșeriu”, itinerant în Suceava – Chișinău – Cernăuți.

2013 este anul ediției a 13-a a acestei prestigioase manifestări științifice ce va avea loc la Cernăuți. Îmi doresc o „ediție de lux” a Colocviului Internațional de Științe ale Limbajului, în luna septembrie, în prestigioasa Universitate „Yuri Fedkovici”.

2013 este și anul aniversării a jumătate de secol de existență a învățământului superior sucevean, puternic ancorat în cel bucovinean, de sorginte cernăuțeană.

În ceea ce privește politica, proiectele mele de deputat sunt legate direct de dorințele cetățenilor din Colegiul nr. 1 Suceava și din întreg județul Suceava. Împreună cu colegii mei parlamentari PDL am depus 365 de amendamente la Proiectul Legii bugetului pe anul 2013 pentru a susține nevoile în domeniile educației, infrastructurii rutiere, sănătății, culturii și cultelor la nivelul întregului județ Suceava. Din păcate, amendamentele au fost respinse cu sânge rece de parlamentarii puterii, în cadrul unei dezbateri care s-a derulat _fast-forward,_ fără a se ține cont de nevoile comunităților noastre, condamnate la regres economic prin lipsa investițiilor.

În această legislatură consider că agenda mea de parlamentar, ca și a fiecăruia dintre dumneavoastră, ar trebui să includă două dimensiuni prioritare: prima dintre ele trimite către reprezentarea intereselor celor care ne-au votat pentru un mandat de deputat sau senator, cei care ne trec pragul cabinetelor parlamentare din teritoriu cu inițiative și probleme; a doua direcție comună o reprezintă, în opinia mea, preocuparea noastră constantă și susținută pentru recredibilizarea Parlamentului României, instituție-simbol pentru democrație, locul unde ar trebui să întâlnim repere valorice și modele pentru societatea românească.

Mai mult ca niciodată, îmi doresc acum, la al doilea mandat de parlamentar, ca în Parlamentul României și pe întreaga scenă politică românească să putem vorbi despre un an al reconstrucției dialogului politic civilizat, în interesul românilor și al țării.

Din păcate, acest deziderat devine utopic, având în vedere ultimele declarații ale premierului Victor Ponta, atât pe plan național, cât și internațional. Este inadmisibil ca un prim-ministru să lanseze atacuri grave, făcând comparații nepotrivite și improprii din punct de vedere istoric și moral, să insulte personalități politice europene marcante. Dublul limbaj și gafele impardonabile ce construiesc discursul politic al lui Victor Ponta sunt justificate doar de o singură calitate a sa: cea de „prim-plagiator” al țării.

Ca om al școlii, dar și ca om politic, cred că cei 7 ani de acasă în familia UE ar trebui să-și găsească reflectarea, în primul rând, într-un limbaj politic apropriat statutului nostru de țară europeană, cu recunoaștere deplină a drepturilor ei, dar și cu obligația unei atitudini morale.

Și pentru că astăzi este prima zi dedicată declarațiilor politice din actuala legislatură, vă rog să îmi permiteți, stimați colegi, să vă urez tuturor sănătate și să-mi exprim dorința de a reprezenta cu onoare poporul român, materializată atât în inițiative legislative, dar și într-un comportament politic adecvat locului în care ne aflăm!

Vă mulțumesc.

Clement Negruț

#73345

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Bugetul 2013, USL – jos masca!”

## Stimați colegi,

Anul politic 2012 a început printr-o acțiune agresivă și populistă a USL-ului, care scotea oamenii în stradă pentru o viața mai bună, locuri de muncă, scăderea de taxe și impozite și câte și mai câte.

Au reușit, prin trădare, să ajungă la guvernare în iunie 2012. Ce veselie, ce bucurie pe poporul român care, poate, de bună-credință, după 3 ani grei de criză economică pe care i-a parcurs, și-a pus speranța în acest actor politic ieftin care se cheamă USL, care și-a pus masca salvatorului românilor. Dar nimeni nu bănuia că sub această mască se ascunde ipocrizia unui mamut politic care avea un singur țel, și anume să pună mâna pe putere, pe puterea deplină, adică pe puterea politică, economică, și încearcă cu disperare să pună mâna pe puterea judecătorească. Și-au jucat bine rolul, au reușit să obțină ce și-au dorit, chiar dacă au arătat încă de la început că nu îi interesează viitorul, ci doar prezentul imediat, asta, dacă aducem în discuție cele două rectificări bugetare ale Guvernului Ponta 1, care au blocat investițiile în România, pentru a se putea plăti pensiile și salariile.

În acest context, județul Alba a fost puternic afectat prin întârzierile la execuția și finalizarea în anul trecut a centurii ocolitoare a Sebeșului. Pentru ei a meritat. Acum au majoritatea absolută, sunt mai presus de lege, au puterea deplină pe care au vizat-o. Acum a sosit vremea să le vedem adevărata față, odată cu apariția bugetului pe anul 2013, care demască USL-ul și-l vedem așa cum este, adică o minciună politică.

Unde sunt promisiunile legate de lipsa austerității? Unde sunt anunțatele creșteri de pensii și salarii? Unde este TVA-ul redus la alimente? Unde este 6% din PIB pentru educație? Vedem odată cu bugetul care a fost anunțat de Ponta ca un buget de austeritate că sectoarele economiei care produc plusvaloare și bani în România sunt suprataxate, iar cheltuielile cu investițiile scad cu 26%. Agricultorii sunt aduși la sapă de lemn prin taxe impuse de Guvernul USL, în disperarea lor de a strânge bani la buget.

Firmele din energie și microîntreprinderile sunt obligate prin noi biruri să susțină măsurile exclusive de stânga ale unui guvern care dă cu o mână și ia cu două. Prin afișarea bugetului de stat și modificările aduse Codului fiscal, peste un milion de fermieri vor băga mâna în buzunar, iar societățile din energie (Petrom, Romgaz, Transgaz, Transelectrica) vor fi suprataxate cu 60% pe veniturile suplimentare. Se introduce taxa pe monopolul natural în energie și gaz metan, precum și taxa suplimentară pe resursele naturale altele decât gazele naturale. Toate aceste taxe se vor regăsi în scumpirile în lanț la gaze, energie electrică, benzină, servicii, dar și în prețurile alimentelor.

Una din societățile care va fi taxată astfel este CUPRUMIN Abrud, valoarea de taxare în 2013 ajungând la 0,18 milioane de euro. Iată cum guvernele succesive Ponta nu au venit cu nicio soluție concretă privind viitorul acestei companii, dar au pus umărul ca aceasta să nu fie salvată din situația incertă în care se află prin această suprataxare.

Iată cum românii au fost prostiți de către USL, iar acum culeg ce au semănat, de fapt ce au votat în decembrie. Vor avea taxe și impozite mărite, inflație, șomaj, impozit forfetar și lista rămâne deschisă.

Se prefigurează și un mare scandal politic atunci când o parte din liberali nu vor mai putea accepta umilința la care sunt supuși văzând principiile liberale călcate în picioare. USL-ul va vedea că iarna, când românii au fost adormiți cu promisiuni, nu-i ca vara, când românii se vor trezi că au fost trași pe sfoară.

Mulțumesc.

Marioara Nistor

#77324

Domnule președinte, Stimați colegi,

Declarația mea politică se numește: „Salvați «Laminorul» Brăila de la faliment!”

În calitate de parlamentar al județului Brăila, consider că trebuie să fiu receptivă la orice doleanță a cetățenilor din

zonă, iar acest principiu mă va călăuzi în toată activitatea mea de deputat. Astfel, am răspuns apelului disperat al sindicaliștilor de la „Laminorul” Brăila, care mi-au cerut sprijinul în vederea salvării locurilor de muncă ale angajaților acestei unități industriale de prestigiu. Conform documentului pe care mi l-a trimis Sindicatul „Metal ’94”, situația actuală de la SC „Laminorul” – SA Brăila este dezastruoasă, deoarece patronatul firmei a început acțiunea de tăiere de utilaje și mașini funcționabile. Acestea constituie investiții importante ale unității, iar acum ajung pur și simplu la fier vechi.

De asemenea, sindicaliștii mai susțin că Grupul Mechel România, care patronează vechea uzină brăileană, derulează și alte acțiuni criminale îndreptate împotriva unității și a salariaților, în așa fel încât să fie creat un prejudiciu financiar în scopul falimentării și închiderii SC „Laminorul” – SA Brăila.

Sindicaliștii mai susțin că patronatul sovietic al unității brăilene nu și-a respectat obligațiile contractuale la cumpărarea acesteia, iar locurile de muncă ale angajaților sunt în pericol. Sindicatul „Laminorul” Brăila acuză actuala conducere a uzinei că vinde materia primă sub prețul de cumpărare, susținând că va sesiza DNA cu privire la aceste manevre. Între alte nemulțumiri ale salariaților se numără și vânzarea, din dispoziția conducerii interimare, a unui lot de 7.500 de tone de țaglă, adus în decembrie 2012 cu 503 dolari/tonă, față de 550 de dolari/tonă cu cât a fost cumpărat. Din informațiile care circulă în oraș, se pare că Grupul Mechel a anunțat recent intenția de a vinde cele cinci combinate din România, inclusiv „Laminorul” Brăila.

În această situație, voi face toate demersurile legale pentru a determina autoritățile competente să se implice în rezolvarea situației disperate a societății brăilene.

Sunt conștientă de faptul că un parlamentar nu se poate implica în treburile interne ale unei firme private, dar voi atenționa ministerele responsabile asupra necesității unei medieri în conflictul existent. Este vorba despre viața și viitorul celor 387 de salariați și ale familiilor acestora, iar în contextul actual al sărăcirii populației României consider că păstrarea locurilor de muncă este vitală. Voi înainta și o interpelare pe această temă Ministerului Economiei și sper să găsesc înțelegere din partea guvernanților în rezolvarea problemelor de la „Laminorul” Brăila, o unitate metalurgică de tradiție și prestigiu în industria românească.

Vă mulțumesc.

Fejér László Ődőn

#80318

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică se referă la reorganizarea sistemului sanitar din România, la care am următoarele opinii.

1. Nu suntem de acord cu desființarea tarifului unic național, cu plata diferențiată a cazurilor similare.

Domnul ministru Eugen Nicolăescu, după cum a anunțat la teleconferința din data de 29 ianuarie, vrea schimbarea tarifului unic national, înființând mai multe tarife, ceea ce este nedrept și duce la discriminarea spitalelor. Același caz rezolvat trebuie plătit la fel, indiferent în care spital a fost rezolvat. În anul 2010, după ani de zile de inechitate, s-a realizat tariful unic national (TCP), același ban pentru același caz rezolvat pentru toate spitalele, o realizare extrem de importantă a domnului ministru Cseke Attila.

Acest fel de finanțare este echitabil pentru toate unitățile sanitare. Înființarea și aplicarea tarifului unic național a asigurat șanse identice pentru dezvoltarea tuturor spitalelor. Spitalele cu management bun au avut condiții necesare și s-au putut dezvolta.

2. Nu suntem de acord cu recentralizarea spitalelor aparținând comunităților locale, pentru că descentralizarea înseamnă control direct, permanent, asupra managementului spitalelor de către autoritățile locale, inclusiv achiziții publice, analiza bugetului de venituri și cheltuieli etc.

Descentralizarea trebuie să fie dusă până la capăt. Conducerile spitalelor trebuie să aibă o autonomie mult mai mare, responsabilitate și control permanent al autorităților locale.

Nu suntem de acord cu achiziții centralizate pentru spitale descentralizate.

3. Este nevoie de clarificarea statutului spitalelor publice, dacă sunt sau nu bugetare.

Conform Legii nr. 95/2006, art. 188, spitalele de stat funcționează și sunt finanțate în același mod cu cele particulare – care nu sunt instituții bugetare –, realizând venituri proprii pe baza serviciilor de sănătate realizate, contractate și plătite de către CAS. Atunci de ce se consideră și în consecință de ce se tratează spitalele publice ca instituții bugetare?

4. Vrem ca Parlamentul, Guvernul României să știe că situația pacienților cu cancer care au nevoie de radioterapie în multe județe este foarte gravă, din lipsa spitalelor de stat de radioterapie.

Știe domnul ministru că în județele Brașov și Covasna nu există unitate de stat de radioterapie oncologică? Pacienții cu cancer care au nevoie de radioterapie sunt nevoiți să plătească spitalului privat 450 RON pentru fiecare ședință de radioterapie, ceea ce înseamnă circa 25 de ședințe, un tratament complet, în total 11.250 RON, plus alte cheltuieli.

Este o problemă urgent de rezolvat.

Sperând în înțelepciunea domnului ministru, mulțumesc pentru atenție.

Eugen Tomac

#83259

## Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi aduce în discuție un subiect extrem de important privind legislația română în domeniul cetățeniei și se intitulează: „Cetățenie română pentru toți românii”.

Legea cetățeniei române, în forma actuală, prevede posibilitatea obținerii cetățeniei române prin dobândire și, respectiv, redobândire pentru cei care și-au pierdut acest drept din motive mai presus de voința lor.

Legea nu se referă însă la etnicii români din afara granițelor, care nu au avut niciodată cetățenia română, însă își manifestă intenția de a deveni cetățeni români. În asemenea situații, etnicii români trebuie să parcurgă o

procedură similară oricărui cetățean străin. Ne referim aici la membrii comunităților românești din imediata vecinătate, și anume din state precum: Serbia, Ucraina, Macedonia, Albania, Ungaria, Bulgaria, Croația, Grecia și alte state.

Românii din aceste state și-au exprimat în repetate rânduri dorința de a se reglementa acest aspect și de a se modifica legislația în vigoare, astfel încât să li se acorde posibilitatea de a obține cetățenia română ținându-se cont de faptul că sunt etnici români, că vorbesc limba română și se exprimă prin cultura și tradițiile românești.

Consider că este în puterea noastră și avem obligația să tratăm cu maximă seriozitate această problematică și să ajustăm cadrul legislativ pentru ca această nedreptate să fie corectată.

Prin această modificare, vom putea consolida și mai mult legăturile cu comunitățile noastre tradiționale, care sunt, în prezent, asimilate și supuse unui proces de deznaționalizare, ce contravine, de multe ori, standardelor europene în ceea ce privește protecția minorităților naționale.

La fel cum alte state membre ale Uniunii Europene au reușit să ajusteze cadrul juridic intern în materie de cetățenie conform propriilor interese, consider că este de datoria noastră să recunoaștem românii din alte state și să-i integrăm în rândul națiunii române pe toți cei care se simt români.

Așa cum am contribuit la îmbunătățirea legislației pentru a debloca mecanismul de acordare a cetățeniei române pentru românii din Republica Moldova și Ucraina, intenționez să urmez toate procedurile legale pentru modificarea Legii cetățeniei, astfel încât toți etnicii români care doresc să obțină cetățenia statului român să aibă acest drept.

Îmi exprim deplina încredere că voi primi, în acest sens, sprijinul Autorității Naționale pentru Cetățenie, instituție înființată în 2010, o instituție care, cu profesionalism și determinare, a reușit să-i repună în drepturi pe toți cei care au solicitat dobândirea sau redobândirea cetățeniei române până în prezent.

Vă mulțumesc.

Ovidiu Cristian Iane

#86205

## Domnule președinte, Stimați colegi,

## Doamnelor și domnilor,

„România și românii nu se aruncă la gunoi!”

Ca și cum gestul de săptămâna trecută al ambasadorului Ungariei în România, domnul Oskar Fuzes, nu a reprezentat o dovadă maximă de inconștiență și de iresponsabilitate, ca și cum nu ar fi fost de ajuns, și prea mult, și absolut inadmisibil ca un deputat al României, fie el și de origine maghiară, domnul Sógor Csaba, să se afișeze în Parlamentul European cu alte simboluri decât cele ale țării pe care o reprezintă în acest for european, un apel public însoțit de o scrisoare deschisă adresată Guvernului și Parlamentului României lansează inițiativa autonomiei Transilvaniei.

Pentru neinițiații în această taină a celor care nu pot trăi decât într-o Transilvanie autonomă, uitați, stimați colegi, cam la ce ar trebui să subscriem în viziunea celor pentru care România reprezintă un bolovan ce le atârnă greu de gâtul dornic de autonomie. Citez: „Autonomie pentru Transilvania: Banat, Crișana, Maramureș, Transilvania; capitala la Cluj-Napoca; Guvern regional la Cluj-Napoca, cu control politic și economic pe teritoriul Transilvaniei autonome.

Istoria și tradiția din Transilvania sunt complet diferite de fostul Regat. Regiunea noastră a fost întotdeauna parte a Europei civilizate. Aici a fost declarată prima oară libertatea confesională în 1568 la Dieta din Turda. Transilvania a participat la tratatele de pace de la Westfalia în 1648. Transilvania a avut domnitori care au pus mare accent pe cultură și toleranță. În secolele XVII–XIX, Transilvania a avut o autonomie largă. La Unirea din Alba Iulia în 1918, Transilvania a fost regiunea cea mai dezvoltată din România Mare. Guvernele centrale ne-au degradat la colonie. Biserica Greco-Catolică, având credincioși numai din Transilvania, era eliminată, bunurile erau confiscate.

După 1989, starea regiunii noastre nu s-a îmbunătățit (scris greșit, dovadă că vor și autonomia față de Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic).

Impozitele acumulate în Transilvania ajung în Moldova și Oltenia pe nedrept. Transilvania este trezoreria țării noastre, fără autodeterminare. Ei au mai mare nevoie de noi decât avem noi de ei. Regiunea noastră s-ar putea autosusține. Avem păduri, ape minerale, un potențial turistic foarte mare, orașe medievale – iarăși e scris greșit – unice în România, sute de castele, cetăți, o universitate care, mulțumită multiculturalismului, este în fruntea universităților din țară. Noi nu vrem nimic de la alții, dar ce e al nostru nu lăsăm.”

Da, aceasta este propunerea care ni se face, doamnelor și domnilor, nici mai mult, nici mai puțin decât o autodeterminare și, până la capăt, o separare de România cu ale ei regiuni „necivilizate”. Semnatarii acestui document de-a dreptul sfidător la adresa bunului-simț omit că Transilvania, ca orice altă regiune a țării noastre și ca oricare altă regiune a oricărei alte țări, reprezintă o mixtură de etnii, care formează un popor, un neam, cel care face diferența și transformă un simplu teritoriu de pe hartă într-o țară.

Nu vreau să cad în patima naționalismului dus la extrem, dar, citind aceste rânduri atât de murdare moral, mă gândeam cum niște gesturi aberante pot arunca la coșul de gunoi acte istorice, personalități, lupte, destine și pot transforma Marea Unire în „Marea Dezunire”!

România Mare a apărut tocmai pentru că, indiferent de problemele istorice sau de nume, regiunile românești rămase din vechiul trup al Daciei au fost și sunt creuzetul neamului românesc. Fără neam, ele sunt doar simple linii pe o hartă. Cum să cerem ruperea acestor părți din neamul nostru? Ar fi, asemenea unui film absurd, ca și cum am vrea ca mâna dreaptă să fie complet separată de mâna stângă, pe motiv că este mai civilizată decât cealaltă, mai bogată, mai frumoasă sau mai veche.

Văd cum Roller Mihail are urmași și cum identitatea noastră națională este interpretabilă după interesele sau visele de peste noapte ale unora.

Cineva ar putea spune că e vorba de proiectul de regionalizare a României.

Da, regionalizarea se va face, nu pentru segregare, ci pentru buna gestionare a resurselor și a problemelor specifice respectivelor regiuni. Nu vă folosiți de acest proiect pentru a crea monștri!

Văd cum teoria conform căreia Transilvania era un teritoriu nepopulat, pe care se afla doar o prisacă până la sosirea unora, chiar prinde teren.

Dezbatere artificială sau nu, manipulare sau nu, rele intenții sau doar proastă înțelegere, eu nu pot să nu iau acest

subiect în serios, cât se poate de serios, căci, atunci când este vorba de identitatea națională și de siguranța statului român, cred că niciunul dintre noi nu ar trebui să rămână indiferent, să ridice din umeri și să zică „Las’ că trece! Nu-i nimic nou!”

Nu trece, doamnelor și domnilor, și, tocmai pentru că nu e nimic nou, ar trebui ca, odată pentru totdeauna, să încheiem acest capitol atât de urât.

Cer, de asemenea, ca semnatarii acestei scrisori, acești instigatori la dezbinare, să își retragă apelul și, în cazul în care este necesar, să suporte rigorile legii.

Mulțumesc.

Romeo Rădulescu

#91542

Declarația mea politică se numește: „Incompetența și nepăsarea USL, dezastru economic pentru județul Vâlcea”. Doamnelor și domnilor deputați,

Una dintre cele mai importante preocupări ale actualei guvernări ar trebui să fie, în această perioadă, rezolvarea situației de la Oltchim Râmnicu Vâlcea, din județul Vâlcea, și, mai ales, păstrarea locurilor de muncă.

Guvernul a decis ca cea mai mare societate din industria chimică românească să intre în insolvență, iar în acest context salvarea locurilor de muncă de la Oltchim trebuie să fie una dintre prioritățile Guvernului Ponta.

Oltchim are 3.400 de salariați, 2.800 la Râmnicu Vâlcea și 600 la Arpechim Pitești, care asigurau funcționarea în condiții de siguranță și eficiență a instalațiilor și care ar putea să rămână fără locuri de muncă.

Importanța acestui agent economic este foarte mare pentru județul Vâlcea, în special, dar și pentru economia românească în general, dacă avem în vedere faptul că Oltchim Râmnicu Vâlcea realiza în urmă cu un an 65% din producția industrială a județului Vâlcea și exporta 80% din producția finită.

Este inacceptabil tot ce se întâmplă în prezent. Nepăsarea va duce la un dezastru pentru județul Vâlcea în cazul în care Oltchim se va închide.

Este inadmisibilă atitudinea actualilor guvernanți față de Oltchim.

Nu se prefigurează niciun fel de măsuri pentru ca oamenii să aibă garanția că nu vor rămâne pe drumuri.

Ca deputat și ca vâlcean, am obligația față de cetățenii județului pe care-i reprezint în Parlament să atrag atenția că cea mai importantă problemă a județului Vâlcea o reprezintă funcționarea Oltchim, iar angajații să nu intre în șomaj.

Acesta este motivul pentru care am decis să demarez o campanie de strângere de semnături pentru ca opinia publică să ne susțină. Demersul nostru a fost primit pozitiv de vâlceni, am reușit să strângem aproximativ 11 mii de semnături, oamenii înțelegând că este necesară o presiune democratică asupra guvernanților, după ce înainte de alegerile parlamentare au promis o rezolvare favorabilă a situației.

Solicit public Guvernului USL să răspundă pozitiv celor peste 360 de mii de locuitori din județul Vâlcea, adoptând soluții viabile de salvare a locurilor de muncă de pe platforma chimică. Doresc să vă reamintesc cum s-a ajuns în această situație.

Din anul 2008, motivând tehnologia perimată, proprietarii Combinatului Petrochimic Pitești au închis și nu au mai livrat materie primă pentru sectoarele de bază ale Combinatului din Râmnicu Vâlcea, obligând conducerea acestuia să apeleze la materie primă din import, mai scumpă.

În urma proiectelor și negocierilor consemnate în memoriile dintre Guvernul României și proprietarii privați ai Combinatului Petrochimic Pitești, prin finanțare de la Oltchim, a fost reabilitată secția piroliză de la Arpechim Pitești, scopul fiind reluarea furnizării de materie primă la preț competitiv pentru procesele tehnologice de bază.

În luna august 2012, când Combinatului Chimic de la Râmnicu Vâlcea îi trebuia un capital de lucru de 40 de milioane de euro pentru a susține fluxul tehnologic, Ministerul Economiei a blocat aceste negocieri și, în final, le-a respins.

Încă din luna august 2012, reprezentanții Ministerului Economiei au intenționat intrarea în insolvență a Combinatului Oltchim, deși existau premise ca acesta să intre în procesul de privatizare cu capacități de producție în funcțiune.

Guvernul Ponta, din motive pe care nu le cunoaște opinia publică, a refuzat să pună în aplicare aprobarea conversiei datoriilor în acțiuni, astfel încât, pe cale de consecință, niciun investitor serios nu s-a înscris la licitația de privatizare, care în final s-a dovedit a fi un fiasco, sursă pentru un scandal mediatic prelungit și pretext de propagandă electorală fără acoperire pentru politicieni iresponsabili.

Fosta conducere a Combinatului Oltchim de la Râmnicu Vâlcea obținuse înainte de luna august 2012, după un proiect ce a fost înaintat Ministerului Economiei, o eșalonare a plății datoriei principale către Electrica, însă, în mod surprinzător, negocierile au fost anulate prin diligențele aceluiași Minister al Economiei.

Datoriile Oltchim-ului, în proporție de 90%, se găsesc în retehnologizarea ce a avut loc după anul 2000, pe liniile de producție ale fabricilor chimice implicate din Râmnicu Vâlcea și Pitești.

Intrarea în insolvență a Oltchim-ului și falimentul ulterior previzionat vor conduce inclusiv la o pierdere financiară de peste 500 de milioane de euro pentru statul român.

Închiderea Combinatului Chimic de la Râmnicu Vâlcea va arunca într-o criză profundă atât municipiul capitală de județ, cât și județul însuși.

Din păcate, multe companii din România vor avea de suferit din cauza închiderii platformei chimice vâlcene, furnizoare de materii prime pentru o serie întreagă de procese tehnologice de prim rang din economia țării.

Salvarea Oltchim-ului împreună cu Arpechim Pitești înseamnă, de fapt, salvarea a ceea ce a mai rămas din petrochimia românească.

În concluzie, vă solicit, domnule prim-ministru Victor Ponta, și prin intermediul acestei declarații politice sprijin pentru susținerea proiectului inițial negociat pentru repunerea în funcțiune a Combinatului Oltchim, cu alocarea imediată a 20 de milioane de euro necesare acestei acțiuni, conform promisiunilor făcute în ultima săptămână din ianuarie 2013, la negocierile avute cu reprezentanții Guvernului de pe Platforma Oltchim.

Vă mulțumesc.

Maria Andreea Paul

#97219

Mulțumesc, domnule președinte. Dragi colegi,

Tema declarației mele politice de astăzi este „39 de miliarde de euro”.

## Stimați colegi,

Totuși, 39,887 de miliarde de euro. 39,887 de miliarde de euro pentru România, din bugetul Uniunii Europene, între 2014–2020, pe programe de dezvoltare. Eu, ca economist, nu cunosc dezamăgirea ori mulțumirea, ci doar neliniștea. Neliniștea – cred că doar ea este constructivă. Dacă este să privesc spre felul în care sunt percepute aceste bugete venite de la Uniunea Europeană, înțeleg că nu mai este nimic de făcut.

Percepția în România este că aceste fonduri sunt cu dedicație, că din aceste fonduri se vor hrăni numai cei anume învățați cu jongleriile financiare. Repet, dacă vorbesc de percepție. Or, dacă vorbesc în termeni de percepție, neliniștea aceasta nu-mi este de folos dacă trăim doar din percepții, însă nu vom face nimic important în România. De aceea, ce-ar fi ca această sumă, 39,887 de miliarde de euro, să fie pentru prima oară folosită transparent. Această sumă, în sfârșit, să se simtă cu adevărat ca un salt calitativ în economia românească. Și-mi dau seama că sunt idealistă: cât pe pregătiți suntem pentru a folosi această sumă judicios, dincolo de orice suspiciune, poate chiar deloc întreruptă de cercetările Comisiei Europene? Da, nu suntem deloc pregătiți. Instituțiile noastre nu au cum să penduleze între sentimente, mulțumire – dezamăgire, de data aceasta trebuie să funcționeze la randament maxim.

Am greșit destul, spunem, și cu toate astea arătăm că nu-i destul! Vin alți politicieni la putere și iau frâiele spre a greși iarăși și suspiciunea iarăși se întețește. Aș vrea, ca cetățean, să aflu cum se vor folosi acești bani, aș vrea, ca cetățean, ca acești bani să nu mai vorbească limba vreunui partid, să nu mai dea de gândit și cercetat presei. Să știe și Țara Oașului, și Teleormanul, și Aradul, și Tulcea cine și cum vor cheltui acești bani.

Neliniștit și creator, ca cetățean, aș crea un site, cel mai simplu site, nu unul de miliarde de lei. Site-contor unic, care să pornească odată cu primele alocări de bani și care să înregistreze în semn invers cât de mult am absorbit din acești bani. Ca o numărătoare inversă.

Știu, veți spune, există monitorizări, informații pe site-urile ministerelor. Neliniștită și creatoare, mi-e frică de birocrație și mi se pare – oare doar mie? – că acum este un nou start și un astfel de start este de neratat.

Dincolo de sentimente, putem avea minte destulă să înțelegem ce-nseamnă această sumă? S-o regăsim, simbolic măcar, în îmbunătățirea vieții noastre de fiecare zi? Este capabil de un asemenea gest de forță Guvernul Ponta II sau orice număr va avea el? Nici mulțumire, nici dezamăgire. Neliniștea aceasta, de data aceasta, nu mai este creatoare. Așteaptă măsuri pragmatice. După cum a fost împărțit bugetul României, mă neliniștește bugetul acesta venit de la Uniunea Europeană, fiindcă nu este vreo bandă desenată și nici un _breaking news_ . Este parte din soarta noastră, ca națiune, pe vreme de criză economică și, implicit, morală. Putem să numărăm de la 39,887 de miliarde de euro invers, fără să trișăm? Vă mulțumesc.

Mircea Lubanovici

#101756

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Onorat prezidiu, Stimați colegi, „Apel pentru viitorul copiilor”

Doresc să vă aduc la cunoștință o problemă care continuă să ne dezamăgească, atât pe mine, cât și pe românii stabiliți în afara României, a căror deschidere către țara-mamă pare a fi limitată de actuala putere. Cu profundă tristețe și indignare, mă simt nevoit să răspund declarației doamnei ministru Mariana Câmpeanu, conform căreia este exclusă ideea reluării adopțiilor internaționale. Sub ce justificare? Citez din spusele doamnei ministru: „Eu aș vrea ca toți copiii români să rămână în România, din moment ce noi nu suntem în stare să rezolvăm cererile din țară, nu știu cum am face... sau probabil s-ar reuși să se rezolve mai repede cele din străinătate.”

Este îngrijorător să constatăm că în condițiile actuale, când copiii sunt agresați în orfelinate și privați de educație, se dorește acest lucru.

Sunt convins că toți visăm ca România, să nu mai fie țara cu cei mai mulți copii abandonați din Europa, că ne dorim ca cei aproximativ 70.000 de orfani să aibă un viitor strălucit după vârsta de 18 ani, când ies de sub protecția socială a statului sau, mai mult, ca adopția să nu depindă de acordul unei mame care și-a abandonat copilul într-un spital. Însă realitatea este cu totul alta, iar noi trăim în realitate, doamnelor și domnilor colegi deputați.

Interzicerea adopțiilor internaționale nu reprezintă doar o mare nedreptate față de acești zeci de mii de copii care

adorm seara cu gândul că poate cineva îi va lua acasă a doua zi, ci încălcarea unor drepturi fundamentale, a unei șanse la educație, de multe ori a unei șanse la un viitor sau poate chiar la viață, în cazul copiilor cu probleme de sănătate.

Dar pentru ce, stimați colegi? Pentru că Oficiul Român pentru Adopții din subordinea Ministerului Muncii simte că este depășit de situație și că ar fi prea complicată procedura? Cu alte cuvinte, doamna ministru, în loc să eficientizeze sistemul și să rezolve problema numărului limitat de adopții – aproximativ 1.000 anual –, preferă să sacrifice viețile a mii de copii care știți bine că ar putea primi o educație aleasă în străinătate și toate condițiile pentru a se dezvolta normal și sănătos.

Conform studiului Bucharest Early Intervention Project despre dezvoltarea copiilor abandonați din România, realizat de Charles A. Nelson, profesor la Universitatea Harvard, împreună cu Children’s Hospital din Boston, consecințele consilierii deficitare sunt reflectate în dezvoltarea fizică a copilului. Rezultatele arată că o parte din orfanii instituționalizați suferă de tulburări de comportament și în multe cazuri au un IQ scăzut.

Noi, românii din diaspora, vom fi întotdeauna vocea acestor copii neajutorați. De aceea menționez acum că vom face tot posibilul ca românii care trăiesc în afara țării și pe care îi reprezint în Parlamentul României să aibă dreptul de a adopta copii români.

În teorie, până în momentul adopției, copiii sub 2 ani ar trebui să fie îngrijiți de asistenți maternali. Apoi, asistenții ar trebui să le găsească o familie în timp de 6 luni. Însă, în realitate, copiii sunt lăsați în grija asistenților și până la vârsta de 12 ani, când sunt mutați în centrele de plasament și trăiesc un nou abandon, cu efecte dezastruoase asupra psihicului lor. Pentru aceasta ne luptăm și de aceea contestăm strategia doamnei ministru.

Mulți străini sunt lipsiți de prejudecăți și își doresc doar să aibă un suflet lângă ei, indiferent dacă acesta a împlinit sau nu vârsta de 3-4 ani, dacă are vreo afecțiune sau dacă este sănătos. Statistic însă, românii vor copii mai mici de trei ani, în condițiile în care 75% dintre copiii declarați de instanțe adoptabili sunt mai mari de 5 ani.

Copiii au nevoie de sprijin, au nevoie de o casă, de o familie... Într-adevăr, au existat și cazuri nefericite de adopții internaționale, însă nici cele din țara noastră nu au avut o rată de succes de 100%, ceea ce identifică o problemă la nivelul cercetării care trebuie realizată înainte de a se încheia adopția. Cu alte cuvinte, mai multă muncă de monitorizare din partea ministerului ar putea să eficientizeze sistemul și să permită din nou adopțiile internaționale.

Fac un apel, stimați colegi, atât la cei care știu ce înseamnă bucuria de a avea un copil, cât și la cei care își doresc să devină părinți la un moment dat, să luăm atitudine în acest sens. Haideți să le oferim românilor care trăiesc peste hotare șansa de a primi în familiile lor un copil român, chiar dacă aceștia nu sunt rudele copilului!

Vă mulțumesc pentru atenție.

Camelia Margareta Bogdănici

#106576

## Bună dimineața!

Declarația mea politică se numește „Nepăsare sau neglijență”.

Stimate domnule președinte,

## Stimați colegi deputați,

Avem de înfruntat zi de zi neglijența și nepăsarea celor care ar putea să facă ceva și nu fac. Întrucât nu mă număr și nici nu doresc să fac parte dintre aceștia, doresc să vă prezint situația creată la „Institutul Inimii” Copou, aflat în colegiul uninominal în care am candidat. Dacă în multe situații banii publici nu pot fi urmăriți pentru că traseul este prea încurcat, acum nu mai poate fi vorba de așa ceva: zeci de români așteaptă să moară pentru că cineva a uitat sau a omis să ia în calcul niște bani.

Astfel, la Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. dr. Georgescu” din Copou, peste două sute de pacienți se bat pe 50 de locuri pentru a beneficia de tratament și investigații de înaltă performanță care le-ar putea salva viața. Să nu credeți că este vorba de o probă de examen sau de o limitare tehnologică.

Repet, cineva a crezut de cuviință să treacă în contractul cu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate doar 80 de decontări ale unui tip de proceduri pentru un an, în condițiile în care de la începutul anului s-au realizat deja 30. În martie putem pune deci lacătul pe ușa acestui laborator de înaltă performanță, plătit, bineînțeles, din banii noștri și din bani europeni. Suma cheltuită pentru dotarea acestui laborator se ridică la 18 milioane lei.

Știm și simțim cu toții că este criză. Măsurile luate trebuie însă limitate la un moment dat. Nu putem considera ca măsură de criză salvarea a numai 80 de pacienți, lăsând restul de peste 150 de pacienți să se descurce cum pot.

Întreb: va răspunde finanțistul care a hotărât acest număr de moartea bolnavului de tahicardie care nu a putut beneficia de un tratament la îndemână? Nu cred. Însă nu trebuie să găsim vinovații și, mai important, nu trebuie să ajungem să-i găsim pe cei răspunzători. Este o situație care poate fi corectată și evitată.

## Dragi colegi,

Nu știu cum să calific această stare de fapt, însă știu că ea trebuie să înceteze, cu atât mai mult cu cât este departe de a fi singulară. În Iași și în toată țara instituțiile medicale se confruntă cu ipostaze similare. Soluția este modificarea imediată a contractării cu casele de asigurări a serviciilor medicale prin modificarea de la numărul de servicii medicale efectuate (cum este în momentul de față) la prioritizarea după riscul vital.

Închei prin a-mi exprima speranța că factorii decizionali se vor apleca cu seriozitate asupra acestei probleme și că vor găsi curând soluțiile potrivite pentru a o rezolva.

Neglijența și nepăsarea pot avea costuri umane infinit mai importante decât lipsa banilor și criza economică și financiară, motive frecvent invocate, în fapt, pentru justificarea incompetenței și a lipsei de soluții pragmatice a actualilor guvernanți.

Vă mulțumesc.

Deputat de Iași.

Constantin Alin Bucur

#109713

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați, Stimați colegi,

„Peisajul economico-social al județului Teleorman”

Sunt deputat ales în Colegiul uninominal 3, județul Teleorman, la primul mandat.

Vreau să îmi exprim speranța că dezbaterea parlamentară va atinge în viitorul apropiat cote de normalitate și totodată să îmi exprim nemulțumirea față de modul în care s-au desfășurat dezbaterile și votul asupra bugetului național pe anul 2013.

În primul rând, vreau să vă supun atenției, stimați colegi, câteva date foarte importante despre județul Teleorman. Chiar îmi doresc ca aceste date să fie consemnate în stenogramă măcar pentru a avea o evidență a stării economice și sociale în care se află județul pe care am onoarea să îl reprezint în Parlamentul României.

Șomajul, rata de ocupare a forței de muncă, salariul mediu net reprezintă câțiva indicatori care evidențiază starea de sănătate economică a oricărui județ.

Cu mare regret țin să vă anunț că județul Teleorman se află pe primele locuri din țară în ceea ce privește șomajul. Șomajul a ajuns în luna ianuarie a acestui an la cote alarmante, stimați colegi, mai precis la 10,33%, sensibil în fața județului Vaslui. Este o cifră îngrijorătoare, mai ales din cauza faptului că, în decembrie, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă informa că numărul șomerilor înregistrați din Teleorman se situează procentual la 10,04%.

Având în vedere că rata medie a șomerilor înregistrați la nivel național este de 5,82%, constatăm cu o oarecare consternare că Teleormanul are de două ori mai mulți șomeri decât media națională.

La nivelul salariului mediu, aceleași surse statistice relevă o discrepanță mare între Teleorman și restul țării. Cuantificăm această diferență la circa 400 de lei. Cu alte cuvinte, stimați deputați, un teleormănean câștigă, net, cu 400 de lei mai puțin față de media pe țară.

Îmi pare rău că trebuie să pictez în tonuri sumbre peisajul economic teleormănean, dar, din păcate, aceasta este realitatea. Vorbim despre un județ cu o populație îmbătrânită, aproape jumătate din populația județului fiind la pensie. Vorbim despre un exod de populație tânără și activă spre centrele metropolitane dezvoltate. Vorbim despre un județ cu un profil eminamente agricol care are, atenție, doar 3.823 de angajați în agricultură, dintr-un total de aproximativ 50.000 de angajați.

Cu siguranță putem găsi vinovați pentru acest dezastru economic din sudul țării. Cu siguranță ne-ar fi ușor să arătăm cu degetul în stânga și în dreapta la administrația publică locală, județeană sau centrală care a decis ca destinele acestor oameni să fie perdante. Nu aș vrea totuși să fiu eu cel care face acest lucru. Vreau să cred că reușim să construim împreună, chiar dacă în ultimii 23 de ani se pare că ne-am ocupat mai mult de demolat. Vreau să îmi exprim speranța că, în actuala formulă, domnul vicepremier Liviu Dragnea nu va uita de nevoile teleormănenilor și vreau să cred că în cel mai scurt timp aceste cifre dezastruoase vor înregistra măcar o sensibilă îmbunătățire.

În orice caz, eu, ca parlamentar ales de Teleorman, voi urmări cu maxim interes situația județului pe care îl reprezint aici, în fața dumneavoastră.

Spre final, vreau să revin la dezbaterea bugetului de stat pe anul 2013. Propunerile pe care eu le-am făcut în comisiile și în plenul Parlamentului au vizat exclusiv suplimentarea bugetelor ministerelor de resort pentru reabilitarea unor obiective de cult, de învățământ, de sănătate și de infrastructură din județ.

Stimați colegi,

Toate investițiile pe care le-am solicitat ar fi avut un efect multiplicator în economia locală a județului Teleorman. Pe lângă asigurarea unor servicii publice decente, finanțarea lucrărilor de reabilitare ar fi creat locuri de muncă, atât de necesare pentru teleormăneni.

Îmi pare rău că propunerile mele și ale colegilor mei au fost practic ignorate și îmi pare rău că bugetul unui stat membru la Uniunii Europene a fost dezbătut superficial, la ore târzii din noapte, în prezența unui sfert din efectivul total al deputaților și senatorilor României.

Sunt pregătit să accept că am avut de a face cu un accident în cadrul dezbaterilor parlamentare și vreau foarte mult să cred, stimați colegi, că nu aceasta este regula în Parlament. Aștept din partea dumneavoastră, din partea Coaliției de guvernământ, responsabilitate, bunăvoință și disponibilitate la dialog cu opoziția, cel puțin de acum înainte. Vă mulțumesc.

Sanda Maria Ardeleanu

#117531

## „Opriți politizarea universităților!”

În ultimele zile de mandat ca ministru al educației, Ecaterina Andronescu a emis și a susținut o serie de documente care demonstrează intențiile clare ale Guvernului Ponta de a distruge sistemul de învățământ românesc, destabilizându-l și creând grave confuzii, în primul rând prin nerespectarea principiilor și prevederilor Legii educației naționale aflate în vigoare.

Am semnalat de multe ori în ultima perioadă greșelile impardonabile pe care fosta conducere a MECTS le-a comis pe seama muncii profesorilor, a eforturilor elevilor și a înțelegerii familiilor acestora față de nevoile și greutățile inerente cu care se confruntă o școală ce se reformează: bacalaureatul a fost „băgat în ceață”, începerea noului an școlar a avut două date, clasa pregătitoare a reprezentat terenul unor dispute în societate ce nu își aveau niciun rost, schimbările politice la nivelul conducerilor unităților de învățământ au generat nemulțumiri masive și o politizare fără precedent după 1990 a întregului sistem de învățământ din România. Toate acestea au fost puse sub semnul amenințător al unui Cod al educației pe care Ecaterina Andronescu și-a propus să-l promoveze, creând, cu siguranță, cel mai mare haos pe care învățământul din această țară l-a cunoscut vreodată.

În data de 21 decembrie, aproape 2.000 de posturi vacante au fost scoase la concurs de universitățile private și de stat din România. Pe 27 decembrie, în Monitorul Oficial a fost publicat Ordinul nr. 6.560/2012, semnat de Ecaterina Andronescu, care prevede noi standarde minimale pentru accesul la o funcție superioară în ierarhia din sistemul universitar. Nu pot înțelege care este raționamentul pentru care MECTS a luat această decizie pe furiș, în mijlocul anului universitar, fără avertizarea profesorilor care își pregătiseră deja dosarele de concurs, respectând vechile standarde. Mi s-a spus: „Bătaie de joc!” și sunt de acord cu colegii mei. Nu putem trece cu vederea nici OUG nr. 92/2012, promovată de ministrul Ecaterina Andronescu tot în ultimele zile ale mandatului Domniei Sale, prin care se dă frâu liber politizării universităților, precum și institutelor de cercetare. Prin această ordonanță, Guvernul a scos din Legea educației naționale o serie de incompatibilități, printre care cea între funcția de rector și calitatea de demnitar. Constat că fostul ministru al educației, Ecaterina Andronescu, declarată incompatibilă de Agenția Națională de Integritate pentru deținerea funcțiilor de rector și de senator, a eliminat din Legea educației naționale exact această incompatibilitate.

Ca unic parlamentar din legislatura 2008–2012 care s-a autosuspendat dintr-o funcție de conducere deținută într-o universitate pe perioada mandatului de deputat, regret această reîntoarcere în timp al cărei scop nu poate fi decât restaurarea clientelismului politic din învățământ.

Vă invit să răspundem demersului Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România prin care se solicită Parlamentului României respingerea tuturor modificărilor care nu reprezintă o urgență făcute prin OUG nr. 92/2012, în special cele care fac referire la incompatibilitățile și limitările aferente ocupării unei funcții de conducere și control, precum și să susținem sancționarea oricărui abuz de acest gen al Guvernului României.

În finalul intervenției mele, vă rog să îmi permiteți să îl citez pe tânărul Mihai Dragoș, președintele ANOSR, care, referitor la acest subiect, a declarat: „Prin această ordonanță de urgență sistemul de învățământ superior este aruncat în epoca de piatră a bătăliilor politice. Cum putem avea oare încredere în opiniile științifice ale unui rector pe teme de interes pentru societate, dacă acesta are o funcție politică în timpul exercitării mandatului? Sau cum vom putea să știm dacă o părere exprimată ca rector va fi cu adevărat poziția universității, și nu o preferință de partid? Politicul nu are ce căuta la nivel înalt în universități. Parlamentul României trebuie să corecteze această gravă eroare, dacă ține la viitorul și la credibilitatea educației”.

Aceeași ordonanță de urgență explozivă i-a pus pe jar și pe cei aproximativ 22.000 de învățători și educatori care așteptau să le fie echivalate competențele și care acum trebuie să absolve studii de licență în următorii 6 ani pentru a-și continua activitatea în funcțiile didactice pe care le ocupă în sistemul de învățământ. Doamna Ecaterina Andronescu, enervată la culme de faptul că presa a îndrăznit să atace OUG nr. 92/2012, trimisă pe „piață” incognito, în perioada sărbătorilor de iarnă, când avea asigurată lipsa de reacție, încerca la televizor să explice substantivul „obligativitate” prin întorsături de fraze gen: „nu e vorba despre obligație”, „s-a înțeles greșit”, „se interpretează tendențios”, „eu am corectat întotdeauna greșelile”..., repetate obsesiv ca să intre bine în mintea telespectatorului că singurul om care a făcut ceva bun pentru învățământ este chiar Domnia Sa.

Vă rog să îmi permiteți să îi reamintesc doamnei Andronescu că cine se scuză se acuză. Ceea ce a făcut dumneaei în ultimele zile ale anului trecut nu diferă cu nimic de strategia pe care o cunoaștem: să bramburim totul, să destabilizăm sistemul, pentru că în felul acesta dascălii vor fi ocupați și noi vom avea timp de emisiuni la televiziuni non-stop.

Am stat de vorbă cu câțiva colegi. Unul dintre ei mi-a amintit că am promis o lege care să dureze măcar 10 ani. Altul, disperat din cauza modificărilor în metodologiile de concurs, mi-a vorbit de haos, de bătaie de joc. Și când văd cum se joacă ping-pong cu problemele educației, aruncându-se mingea de la foști miniștri la miniștri, de la prim-ministru la miniștri, mă întreb: unde sunt acum sindicatele din învățământ, atât de vocale altădată?

Nici măcar alocarea bugetară de 3% pentru educație, împotriva legii și a promisiunilor, nu a stârnit nicio reacție, ceea ce înseamnă că manipularea cu cifrele stării națiunii a domnului Ponta a ținut. Mare păcat!

Florin Aurelian Popescu

#123576

„Guvernul USL pune piciorul pe grumazul țărănimii” În plină criză economică, Guvernul USL mai bate un cui în coșciugul agriculturii românești! Impozitul pe venit, aplicat micilor fermieri pe baza unor norme de venit (!) stabilite din pix, de la București, va conduce la distrugerea fragilei clase de mijloc din agricultura românească.

Ordonanța Guvernului nr. 8/23.01.2013, adoptată de Guvernul USL cu maximum de discreție, va conduce la falimentarea a sute de mii de mici fermieri din toată țara, oameni care abia dacă reușesc să asigure pâinea cea de toate zilele pentru ei și familiile lor. Oameni harnici, care muncesc din greu pământul, vor fi pur și simplu aduși în pragul falimentului. Exemplele extrase din actul normativ asumat de Executiv sunt elocvente. Pomicultorii vor plăti bir la stat aproximativ 500 de lei pentru fiecare hectar. La fel, cultivatorii de cartofi vor fi obligați să bage în buzunarele statului aproape șase sute de lei pentru fiecare hectar de teren cultivat. Cum producătorii abia reușeau toamna trecută să vândă cartofii cu 30-35 de bani kilogramul, un calcul simplu indică proporțiile jafului la care statul se dedă împotriva țăranilor: pentru fiecare hectar, cultivatorii vor fi obligați să plătească echivalentul a aproape două tone de cartofi! Micii crescători de animale, care au în bătătură 3 vaci, vor plăti impozit 217 lei pe an. Nici legumicultorii nu scapă lăcomiei Guvernului. Ei vor fi obligați să plătească aproape 1.300 de lei pentru fiecare hectar cultivat în câmp și peste 6.400 de lei (aproape 1.500 de euro!) pe hectar, în cazul legumelor cultivate în spații protejate – sere, solare etc.

Comportându-se asemenea unui tâlhar de drumul mare, Guvernul pune în pericol firava clasă mijlocie din agricultură. Incapabil să gestioneze situația economică a țării, agravată tocmai din pricina guvernării iresponsabile din ultimele 9 luni, Executivul jupoaie prin biruri aberante țăranii harnici, care muncesc din greu pentru a-și asigura un trai decent. În același timp, din considerente electorale, puterea USL cheltuie sume colosale cu ajutoare sociale dirijate spre cei cărora nu le place munca.

În calitatea mea de deputat de Târgoviște, nu pot să nu atrag atenția asupra efectelor dezastruoase pe care Ordonanța Guvernului nr. 8/2013 le are asupra zecilor de mii de mici fermieri dâmbovițeni din zone agricole recunoscute: Valea Dâmboviței, Valea Ialomiței, Târgoviște-Băleni, Slobozia Moară, Lungulețu, Brezoaele, Poiana etc. Totodată, nu pot să nu remarc discrepanța dintre promisiunile făcute de actualii guvernanți în perioada de dinaintea alegerilor și măsurile aberante pe care, după câștigarea alegerilor, USL le abate peste capetele românilor.

În același timp, nu trebuie să scăpăm din vedere scumpirile alimentelor de bază, provocate de sporirea birurilor pe care trebuie să le plătească micii fermieri, cei care constituie coloana vertebrală a agriculturii românești. Având în vedere efectele nocive pe care actul normativ emis de Guvern le are asupra vieții a sute de mii, chiar milioane de români, solicit puterii USL să reevalueze situația și să abroge de urgență Ordonanța Guvernului nr. 8 din 23 ianuarie 2013.

Cezar Florin Preda

#126795

„Guvern fără guvernare sau cum să minți fără rușine o țară întreagă”

Am auzit, zilele acestea, tânguiri la cel mai înalt nivel despre buget, despre România și nedreptățile la care este supusă de către autoritățile europene. Bugetul este un subiect extrem de important pentru următorul an și cred că, democratic vorbind, este elegant să ne respectăm unii pe alții. Domnul premier este lipsit de ocupație și își umple timpul cu ironii puerile.

Îl informez pe domnul Ponta că Partidul Democrat Liberal este principalul partid de opoziție. Chiar dacă nu îi face plăcere să recunoască, atitudinea sa, de copil răzgâiat, confirmă stresul și neputința în care se zbate.

Îi amintesc – dacă nu mă crede, îl poate întreba pe colegul său de alianță – că partenerii săi, liberalii, au contestat și ei bugetul în 2011. L-au contestat, iar noi le-am respectat dreptul democratic. Și nu, nu suntem un partid de fantome! Suntem un partid de oameni demni, care ne-am asumat deciziile politice lucrând în interesul celor pe care îi reprezentăm, chiar dacă aceasta ne-a costat politic. Noi nu am guvernat cu ochii la sondaje, am guvernat pentru o Românie modernă pe care dumneavoastră vă luptați zi de zi să o întoarceți la momentul 1989.

Guvernarea nu se face nici de la televizor, așa cum nici negocierile pentru viitorul buget al Uniunii nu se fac din studiourile Antenelor. Spun asta pentru bocitoarele USL care voiau din partea Uniunii și mai mulți bani, deși în aproape un an de când sunt la guvernare nu au decontat o factură din fondurile postaderare.

După ce s-a războit cu domnul Berlusconi, fără noimă, doar-doar l-o mai prelua și presa din alte țări, domnul Ponta, încercând să-l detroneze pe domnul Iliescu la capitolul demagogie, s-a arătat extrem de trist și dezamăgit în legătură cu rezultatul negocierilor pe bugetul Uniunii.

Domnule Ponta, dacă anul trecut nu ați fi batjocorit imaginea țării, poate că și Uniunea ne-ar fi privit astăzi cu alți ochi. Uniunea nu va uita niciodată modul abuziv în care ați luat decizii anul trecut.

Uniunea ne-a alocat atât cât putem duce și, în legătură cu acuzațiile dumneavoastră referitoare la cine pe cine păcălește, vă pot asigura că Uniunea nu poate fi păcălită de calitatea guvernanților de la București și, în scurt timp, nici românii nu vor mai fi părtașii minciunilor dumneavoastră.

Nicolae Ciprian Nica

#129163

„Avem obligația să apărăm drepturile și libertățile cetățenești, nu să le îngrădim”

Constituția României prevede, la articolul 30, că „libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”; de asemenea, legislația în vigoare oferă suficiente instrumente de apărare a celor care se consideră a fi victimele unor atacuri mediatice, așa cum arată și organizațiile nonguvernamentale care luptă pentru libertatea de exprimare.

Prin urmare, recomandările privind restrângerea libertății presei, care se regăsesc în Raportul MCV, întărite de către

Mark Gray, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, sunt nu doar deplasate, antieuropene, ci și împotriva principiilor Constituției României.

Pe această cale, doresc să reafirm susținerea mea față de principiul libertății presei și, totodată, vreau să atrag atenția că aceste prevederi vin, parcă, în completarea teoriei Președintelui României, Traian Băsescu, cel care consideră că mass-media reprezintă o amenințare la adresa siguranței naționale.

Iată de ce cred că Raportul MCV poate fi interpretat și ca un atac nejustificat la adresa Guvernului României, venit din partea Comisiei Europene, care, și de data aceasta, pare că s-a lăsat „intoxicată” de aceiași „petiționari” care pun mai presus de interesele României interesele unor grupuri politice.

Revenind la constrângerile pe care oficialii europeni ar dori să le aplice mass-media din România, trebuie subliniat și faptul că aceștia nu sunt consecvenți în opinii.

Dacă zilele trecute Mark Gray, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, arăta că „reprezentanți de înalt nivel, judecători, și nu doar judecători, au fost supuși presiunii, unor atacuri de fapt, hărțuirii, intimidării, prin intermediul presei”, în luna iulie 2012, liderul Grupului Partidului Popular European (PPE) din Parlamentul European, Joseph Daul, avertizează că în România libertatea de exprimare este în pericol prin acțiunile Guvernului Victor Ponta, care încearcă reducerea la tăcere a opoziției. „Istoria recentă a arătat că toate formele de totalitarism încep cu represiunea politică și cu îngrădirea dreptului la opinie”, spunea Joseph Daul.

Astăzi, la o diferență de șase luni, pentru oficialii europeni dreptul la opinie este privit ca presiune, hărțuire și intimidare prin intermediul presei, presă care îl deranjează și pe procurorul Oana Andrea Schmidt Hăineală, președintele contestat al CSM.

Liderul PPE nu mai vorbește, astăzi, despre faptul că libertatea de exprimare este în pericol, în schimb CSM, un organism atât de drag președintelui Traian Băsescu, solicită „reprezentanților autorităților legislative și executive să ia toate măsurile necesare pentru ca ireversibilitatea reformei sistemului judiciar și independența justiției să nu mai poată fi amenințate, inclusiv prin adoptarea unor reglementări care să sancționeze abaterile de la deontologia profesională în mass-media, mai ales atingerea adusă independenței și prestigiului justiției și demnității umane a unor magistrați”.

Personal, sunt de părere că noi avem obligația să apărăm drepturile și libertățile cetățenești, nu să le îngrădim de dragul unor interese politice prin care se dorește controlarea și pe viitor a justiției.

De aceea, recomandările Raportului MCV privind îngrădirea libertății de exprimare reprezintă o greșeală de proporții, care anulează sacrificiul a sute de ziariști și militanți din întreaga lume care, anual, se jertfesc pentru acest principiu.

„Pildele mincinoase ale «celui mai iubit»”

Duminică am luat lecții de „democrație” de la „cel mai înțelept”, dar și „cel mai iubit” dintre români. Lecții de democrație originală, căci cum altfel poate fi catalogată o frază de genul: „românii au putut fi păcăliți cu televizoarele, dar occidentalii nu se uită la televizoarele noastre”?!

Adică noi, toți românii, suntem păcăliți de televiziunile celor care nu-i ridică osanale „celui mai iubit” dintre români, că dacă ne-am fi uitat cu toții, captivi, la emisiunile de pe B1TV, atunci am fi fost niște români bine informați! Așa cum am spus, duminică ni s-a servit iar o lecție, însă a fost o lecție a demagogiei, a minciunii și a manipulării, singurul registru în care se simte bine cel în cauză.

Din păcate, în toată adunătura de invective și de inepții rostite a existat și o fărâmă de adevăr: indiferent de televiziunile la care se uită, românii au fost păcăliți ani la rând tocmai de sistemul politico-instituțional pe care l-a construit și pe care acum îl apără din răsputeri nedoritul.

Nu fac afirmații gratuite când spun că românii au fost păcăliți, căci, numai la nivelul Ministerului Sănătății, Corpul de Control al Ministerului Sănătății a constatat un prejudiciu de peste 68,7 milioane lei, reprezentând contribuții neîncasate în trimestrul IV 2009 – trimestrul III 2011, din cauza modului defectuos în care reprezentanții ministerului și-au îndeplinit obligațiile.

Or, un astfel de prejudiciu generat de către miniștrii PDL ai sănătății a avut ca efect moartea a zeci de români în fața lacătelor puse pe porțile spitalelor sau din lipsa medicamentelor de bază din spitale.

Probabil că prejudicii similare, generate tot de miniștrii PDL, se vor descoperi și în alte ministere.

Referiri la astfel de prejudicii nu am auzit să fi făcut „cel mai iubit dintre români”, și nici justiția nu am văzut să fi început vreo anchetă în aceste cazuri.

Am văzut însă cum procurorii DNA au mers în biserici și i-au pus pe bătrâni să jure cu mâna pe Biblie că au votat la referendum.

Și am mai descoperit un adevăr în discursul găunos al „iubitului”: occidentalii chiar că nu se uită la TV la aceleași posturi ca noi, românii, ci la niște canale speciale ale căror emisiuni sunt concepute special pentru ei, în regia Monicăi Macovei, a lui Patapievici&Co.

Probabil cu toții au aceleași interese politice și, din nefericire, înțeleg să trateze o chestiune națională doar prin prisma intereselor lor.

Claudia Boghicevici

#135272

„Sectorul bugetar este sprijinit numai la nivel declarativ de către actualul Guvern”

Vin astăzi în fața dumneavoastră pentru a citi o declarație politică cu privire la bugetul asigurărilor sociale de stat propus de actualul Guvern.

În ansamblu, actualul buget este unul nesănătos, bazat pe consum.Consider că limbajul duplicitar al Guvernului socialist instaurat de Victor Ponta, devenit deja de notorietate, are repercusiuni mai ales asupra persoanelor defavorizate din România.

Sunt mai multe lacune ale bugetului asigurărilor sociale de stat pe care Guvernul USL le-a gestionat după bunul său plac și care afectează o serie de categorii sociale defavorizate. Una s-a promis electoral, altceva conține proiecția bugetară pe 2013.

Consider că actuala guvernare are ieșiri publice demagogice cu privire la pensii și la alte facilități pentru categoriile sociale defavorizate. Atrag atenția guvernanților că promisiunile devin certitudini doar dacă ele sunt bugetate. Dacă nu, rămân vorbe goale, spuse seara la televizor românilor.

Având în vedere măsurile propuse, respectiv indexarea pensiilor cu 4%, deși trebuia făcută cu 5 procente, că pensiile sociale nu sunt indexate, că se revine asupra pensiilor de lux, creându-se astfel o discrepanță între pensionari, putem vedea încă o dată că USL își menține limbajul duplicitar, unul la putere, altul în opoziție.

Noi am propus pentru anul 2013 indexarea cuantumului indemnizației sociale pentru pensionari (prevăzută în Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) cu 5%, la suma de 367,5 lei, măsură luată tot de PDL în 2009, din dorința de a fi alături de această categorie defavorizată, dar din partea dumneavoastră nu am văzut nicio prevedere bugetară legată de această categorie de beneficiari pe umerii cărora plângeați în campania electorală.

În plus, USL nu are un plan concret pentru crearea de noi locuri de muncă, în contextul în care există o criză europeană și mondială pe piața muncii; mai mult, am văzut o creștere în ultimele luni a numărului de șomeri. Este o altă mare eroare a Guvernului Ponta, pentru că îngroșarea numărului șomerilor înseamnă o povară dublă pe bugetul asigurărilor sociale: contribuții mai mici, plăți mai mari.

Nu înțeleg de ce actualul Guvern spune că susține tinerii, când concret nu vedem nimic. Am lăsat în minister, când am plecat, un plan concret de creare de noi locuri de muncă, plan de la care îi sugerez actualului ministru al muncii să plece în ajutorul pe care vrea să-l dea tinerilor, oamenilor care sunt în căutarea unui loc de muncă.

Daniel Constantin

#137904

În ultimele 48 de ore, autoritățile române au desfășurat ample acțiuni de control pentru a clarifica suspiciunile că din România ar fi plecat în spațiul intracomunitar carne etichetată în mod greșit.

Noi am acționat în mod preventiv și trebuie să vă spun că nici până la acest moment nu există o sesizare oficială transmisă către autoritățile române.

A existat doar o discuție telefonică și o comunicare prin e-mail primită de la autoritățile veterinare din Franța, la solicitarea noastră.

Comunicarea făcea referire la numele a două abatoare din județele Brașov și Botoșani. Trebuie să precizăm că aceste abatoare au fost indicate de către societatea franceză, aflată în centrul scandalului internațional, fără a exista probe sau indicii că falsul s-ar fi produs la aceste unități.

- În ultimele 48 de ore, am efectuat toate investigațiile

- prevăzute de procedura europeană în domeniu.

Nu există niciun indiciu care să confirme că etichetarea greșită ar fi avut loc pe teritoriul României.

Vreau să vă dau câteva detalii cu privire la procedura uzuală utilizată de România:

De când pleacă din gospodăria cetățeanului și până este sigilată, marfa trece prin cel puțin patru controale sanitarveterinare.

Când părăsește gospodăria, animalul viu este însoțit de următoarele documente completate de medicul veterinar:

– pașaportul animalului, indiferent dacă este cal sau bovină;

- formularul de mișcare;

- certificatul sanitar-veterinar;

- lanțul alimentar.

La intrarea în abator, medicul veterinar verifică documentele și confruntă datele înscrise în acte cu realitatea, urmând ca aceste date să fie înregistrate într-un registru antemortem.

Imediat după sacrificare și pregătire pentru refrigerare, în momentul în care se ambalează, etichetează și sigilează transportul, un medic veterinar oficial supraveghează și verifică documentele, urmând să completeze certificatul sanitar-veterinar, sub semnătură și ștampilă. Transportul astfel sigilat nu va mai fi desigilat decât la momentul intrării în unitatea de procesare, acolo unde există obligativitatea acelei societăți să efectueze o nouă inspecție sanitar-veterinară.

Un alt element de siguranță suplimentară se referă la faptul că, deși România nu este obligată, eliberează certificatul Traces (certificat de comerț intracomunitar). Acest certificat este eliberat în momentul plecării și însoțește marfa pe tot traseul.

Concluziile noastre până în acest moment indică faptul că una dintre societăți a exportat doar carne de cal, ceea ce înseamnă că etichetarea greșită era imposibilă.

Cea de-a doua societate exportă și carne de cal, și carne de vită și are o tradiție de 7 de ani în acest domeniu, fără să fi existat vreodată suspiciuni cu privire la modul în care își desfășoară activitatea, în anii 2012–2013 făcând export în următoarele țări: Austria, Suedia, Germania, Olanda, Franța, Polonia și Bulgaria.

Verificarea procedurilor din cadrul celei de a doua societăți nu confirmă varianta etichetării greșite. În consecință, nu se confirmă niciuna din suspiciunile vehiculate.

Din punctul de vedere al autorităților române, din acest moment considerăm chestiunea închisă.

Cu sprijinul Uniunii Europene și odată cu aderarea, România a atins standardele prevăzute de regulamentele europene, care sunt cele mai înalte în materie din întreaga lume.

Înțelegem preocuparea consumatorilor europeni și, de aceea, am acționat preventiv, în ideea de a contribui la lămurirea acestei probleme, pentru că știm riscurile derivate din neclarificarea în timp util a unor zvonuri și informații eronate, dar nu suntem dispuși să acceptăm nimic din ce nu este al nostru și nu vom tolera transferarea către România a problemelor pe care le are un mare procesator european (care ia carne din toată lumea).

Ministerul Agriculturii va utiliza toate mijloacele de care dispune pentru a apăra reputația și interesele producătorilor și ale procesatorilor români.

În cursul zilei de ieri, 11 februarie 2012, am avut o întâlnire cu E.S. Martin Harris, ambasadorul Marii Britanii în România, și am transmis o scrisoare către domnul Stéphane Le Foll, ministrul agriculturii din Franța, în care îl informez cu privire la situația existentă în momentul de față.

Mihai Aurel Donțu

#142153

„Succesul de zero puncte al președintelui Băsescu la Bruxelles”

Săptămâna trecută a avut loc la Bruxelles unul dintre cele mai importante evenimente ale Uniunii Europene, în ceea ce privește viitorul economic al țărilor membre, pentru următorii șapte ani.

Astfel, reprezentanții celor 27 de state s-au reunit la Bruxelles pentru a finaliza negocierile și a ajunge la un acord cu privire la resursele acordate pentru UE până în 2020. Acest summit, considerat a fi unul extrem de dificil, deoarece, pentru prima dată în istoria UE, a avut loc o reducere drastică a fondurilor alocate, este unul crucial pentru viitorul Europei.

În acest context tensionat, liderilor europeni li s-a cerut să renunțe la egoismele naționale, pentru a se putea încheia un acord rapid, care să aibă, în primul rând, rolul de a alimenta bugetul european cu suficiente resurse, pentru a finanța investițiile creatoare de locuri de muncă, până în anul 2020. Deși nouă, românilor, ne spune altceva, președintele Băsescu este cel care a cedat primul acestei solicitări și a

uitat subit că interesul vital al României la acest summit era să obțină un buget cât mai mare, în comparație cu cel alocat anterior, pentru a putea astfel reduce cât mai rapid decalajele economice față de celelalte țări.

La întoarcerea de la Bruxelles, domnul Băsescu ne-a relatat triumfător că România a ieșit învingătoare din acest summit, deși cifrele aprobate pentru țara noastră sunt dezamăgitoare: în timp ce Polonia, țara care a avut o alocare de 70 de miliarde de euro în perioada 2007–2013, a primit cu 15 la sută mai mult, România, care a avut doar 33 de miliarde de euro alocate în același interval, a obținut doar cu 18 procente mai mult! Cu alte cuvinte, președintele Băsescu ne prezintă ca fiind alb pur ceea ce este negru! Adică, în realitate, România a obținut cea mai proastă înțelegere pe care putea s-o obțină.

Deci ce a câștigat, de fapt, România în urma acestor negocieri la nivelul UE, care ar fi trebuit să fie foarte ferm susținute de către reprezentantul nostru oficial, în speță, președintele țării? Răspuns corect: nimic! Niciun avantaj financiar, doar o tăiere substanțială a fondurilor alocate în proiectul european de buget prezentat anul trecut.

Deci ce ne așteaptă pe noi toți, românii, până în 2020, ca urmare a minunatelor „succesuri” obținute de către „marele nostru negociator”, domnul Băsescu, cel care s-a bătut cu pumnul în piept, tot anul trecut, că numai dumnealui știe ce are de făcut în context european, că este unicul care poate, cunoaște și chiar obține de fiecare dată avantajele supreme pentru România?

Este trist, dar simplu de descifrat: președintele Băsescu ne-a asigurat încă o dată, cu toate mijloacele din dotare, un viitor economic sumbru pe harta europeană.

Dorel Covaci

#144957

„Bugetul general consolidat pe anul 2013”

S-a votat bugetul general consolidat pentru anul acesta, un buget construit în limitele permise de conjunctura actuală și de măsurile și angajamentele luate de fostele guvernări.

Guvernul USL și-a respectat însă promisiunea, aceea de transparentizare a procesului de alocare și de cheltuire a banilor publici, reiterând convingerea că doar cetățeanul trebuie să fie beneficiarul real al acestora, în timp ce miniștrii sunt doar administratori ai fondurilor publice. Aplicând principiul transparentizării, atât Proiectul bugetului de stat, al asigurărilor sociale, cât și bugetul general consolidat au fost făcute publice în format electronic pentru prima dată și supuse dezbaterii cetățenilor. Documentele au fost postate pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor și pe un portal internațional, destinat datelor de interes public.

Pentru elaborarea lor s-au avut în vedere: creșterea salariilor bugetarilor, creșterea pensiilor, prin majorarea punctului de pensie cu 4%, respectiv 742,1 lei, creșterea salariului minim (la 750 lei de la 1 februarie și 800 lei de la 1 iulie), consolidarea fiscală echitabilă, suprataxarea veniturilor din sectorul energetic și exploatarea resurselor naturale, creșterea cofinanțării fondurilor europene, creșterea substanțială a fondurilor investite în sănătate.

Deși sunt voci ale opoziției care critică măsurile sociale luate de Guvernul Ponta, aceleași voci care în urmă cu puțin timp au inițiat și au susținut măsuri dure de austeritate, trebuie să precizăm că la nivelul țării noastre avem procentul cel mai scăzut de alocare bugetară pentru măsuri sociale, raportat la nivelul UE.

Veniturile totale de 98.182,6 milioane lei și cheltuielile totale de 116.359,4 milioane lei generează un deficit de 18.176,8 milioane lei. Este pentru prima oară, după 2007, când România s-a încadrat în norma europeană de deficit sub 3%, cu o valoare de 2,1% din PIB.

Prin reforma fiscală se estimează o creștere a încasărilor de 2,9 miliarde lei, iar pentru stimularea economiei se alocă 15 miliarde lei în plus față de anul 2012, concomitent cu aplicarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor.

În urmă cu 4 ani, România avea o datorie de 28 miliarde euro. Sub guvernările anterioare, aceasta aproape s-a dublat, iar acest context influențează nivelul dobânzilor care ni se percep pe piețele externe.

Totuși, în 2012, România s-a situat pe primul loc în UE în ceea ce privește efortul de reducere procentuală a deficitului, nu a mai accesat niciun euro de la FMI și Comunitatea Europeană, în baza acordurilor preventive, și a apelat la piețele private, beneficiind de dobânzi din ce în ce mai mici. Deși 2012 a fost an electoral, cheltuielile publice au fost cu 2,5 miliarde euro mai mici față de 2011.

Avem un buget mai auster, pentru că România nu își mai permite cheltuieli inutile, investiții aberante, neprioritizate, care nu aduc niciun avantaj comunităților beneficiare. În plus, avem de rambursat în acest an 1,2 miliarde euro către creditorii externi, în baza împrumuturilor deja contractate și angajate de guvernele anterioare.

În ceea ce privește investițiile, se caută, acolo unde este posibil, comutarea finanțării unor proiecte de la resursele naționale la cele europene, precum și implementarea cu prioritate a proiectelor de investiții deja executate peste 80%, creându-se o continuitate firească între strategiile și viziunile de dezvoltare ale diferitelor executive.

Un alt principiu nou aplicat de Guvernul USL pentru structurarea proiectelor de buget a fost acela de economisire, de tăiere a cheltuielilor de la vârf la bază, și nu invers, ca până acum. Spre deosebire de guvernările anterioare, noul Executiv a scăzut presiunea insuportabilă de pe umerii celor săraci și slabi și a căutat să echilibreze balanța, orientându-se spre cei care pot să-și asume o mică obligație suplimentară.

Este momentul ca printr-un efort comun să conducem România pe direcția bună, să încheiem durerosul ciclu al subdezvoltării, să învățăm din lecțiile dureroase ale trecutului, să fim responsabili și să lăsăm la o parte acțiunile sabotoare, de tipul depunerii de către opoziție a unui număr aberant de peste 13.500 de amendamente ridicole, nici măcar specificate sau localizate concret, a căror aprobare ar fi însemnat dublarea alocațiilor bugetare pe anul în curs

## „2013 – politica fiscală”

Modificările Codului fiscal au stârnit multiple controverse la nivel general, dar, în special, în domeniul agriculturii. Iată însă că, dacă stăm să analizăm problema la rece, vom constata că soluția Guvernului Ponta nu caută decât să simplifice și să corecteze lipsurile, ineficiențele și inechitățile generate în practică de normele anterioare.

Noua variantă este o simplificare și o reducere a impozitării persoanelor fizice din agricultură. Este vorba despre un impozit calculat pe baza veniturilor, mărindu-se baza de impozitare cu includerea unor categorii sociale noi. Ceea ce este destinat consumului propriu nu se taxează.

Guvernul USL a reîntregit salariile, urmează să indexeze pensiile cu 4%, a păstrat ca pondere în PIB suma pentru investiții publice, acordă cofinanțare proiectelor europene, va crește salariul minim pe economie la 800 RON, a scăzut datoria guvernamentală și a redus deficitul bugetar de la 4,1% din PIB pe anul trecut, la 2,2% anul acesta. Cheltuielile nu se mai taie, ca în trecut, ci se caută noi surse, de tipul soluției plății unui impozit micșorat, aplicabil unui număr

crescut de contribuabili. Majoritatea veniturilor colectate în plus, peste 3 miliarde RON, vor fi direcționate pentru cofinanțarea proiectelor europene.

Agricultorii care dețin până la 10 ovine și caprine, 3 vaci, 6 porci, 100 de păsări, 100 de familii de albine, până la 2 hectare de teren cultivat cu cereale sau cartofi, 1,5 hectare pomi fructiferi, 1 hectar tutun, viță de vie, 0,5 hectar legume, flori, plante ornamentale vor fi exceptați de la plată. Peste aceste limite s-a considerat însă că există mulți producători care beneficiază de subvenții de la stat sau UE, care comercializează, dar nu declară profit, și deci nu plătesc impozit. În acest fel, s-a găsit o formulă care să descurajeze ineficiența, evazionismul și frauda fiscală și să susțină structurile asociative, comasarea terenurilor și aplicarea unor tehnologii moderne de producție în sectorul agricol.

Așa cum arată calculele Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, de exemplu, la cereale, pentru o proprietate între două și cinci hectare, vechiul impozit la sursă de 2% însemna, după valorificarea producției, 214,5 RON la hectar, pe când noua propunere reduce obligația de plată la 96,5 RON la hectar. Peste 50 de hectare, în trecut se plăteau tot 214,5 lei pe hectar, în prezent reducându-se datoria la 84,94 lei pe hectar. Potrivit acelorași studii, s-a constatat că prin acel vechi 2%, impozit la sursă, s-a reușit să se încaseze la bugetul de stat doar 50 milioane de euro, deși estimările ajungeau la 200 milioane euro. Era evident o formulă ineficientă, care apăsa greu doar pe umerii celor care plăteau oricum în mod corect și conștiincios impozitele. Acum se caută scăderea presiunii exercitate asupra acestora prin mărirea bazei de impozitare, adică prin creșterea numărului categoriilor plătitorilor de impozit, lăsându-se la o parte agricultura de subzistență.

O altă modificare importantă, începând cu anul 2014, în contextul regionalizării și, aș spune eu, în interesul cetățeanului contribuabil, va fi calculul anual al normelor de venit la nivelul direcțiilor agricole județene, din care se vor scădea cheltuielile, rezultând un net asupra căruia se va aplica acel impozit de 16%. Acest calcul anual va ține cont de rata de productivitate care poate fi obținută la nivelul unor zone geografice diferite din punctul de vedere al condițiilor climaterice, fertilității solului etc. Mai mult, cei 670.000 de agricultori vizați vor putea să beneficieze de servicii de sănătate, în calitate de contributori cu o cotă de 5,5% la Fondul național de asigurări de sănătate. Totalizând impozitul de 16% pe norma de venit agricol net cu cei 5,5%, va rezulta o sumă care se situează sub cei 2% impozit pe cifra de afaceri a societăților comerciale sau a celor care dețin terenuri în arendă.

Simplificarea procedurilor de declarare, de plată și reducerea taxării, posibilă prin lărgirea bazei de impozitare, ar trebui, în mod firesc, să genereze o creștere a nivelului încasărilor la bugetul de stat, creând în paralel premise solide pentru reducerea TVA-ului la produsele de bază.

Alte modificări mult așteptate ale Codului fiscal țin de acordarea unor stimulente fiscale pentru cercetaredezvoltare, prin majorarea deducerii suplimentare la calculul profitului impozabil de la 20% la 50% din cheltuielile eligibile, o măsură extrem de importantă pentru sectorul privat. O schimbare fiscală importantă este cea prin care se caută descurajarea tranzacțiilor cu firme din paradisurile fiscale. Drept urmare, toate veniturile obținute din România de către companiile off-shore vor fi impozitate în România cu 50%, față de 16%, cât era până în prezent.

Statisticile ne arată că în România există peste 8 milioane de cetățeni ocupați, din care doar 4,3 milioane salariați. O concluzie evidentă este că munca nu e înregistrată, astfel că, în cazul nostru, când un salariat susține 1,12 pensionari sau, altfel, 4 salariați minim susțin un pensionar mediu, este clar că banii trebuie căutați și în alte surse, altele decât contribuțiile insuficiente. Concret, în doar șapte dintre județele țării și în București numărul salariaților este mai mare decât cel al pensionarilor, iar în 34 de județe situația este inversă. Tot în România, 3,4 milioane de români nu se regăsesc în statistici, muncind fie la negru, fie în agricultura de subzistență.

În majoritatea țărilor UE (Marea Britanie, Olanda, Germania, Suedia, chiar Polonia, Ungaria, Grecia) există un salariat la doi locuitori. În România avem însă unul la aproape cinci locuitori.

Acest fapt se datorează conjuncturii nefavorabile prin care țara noastră a înregistrat pierderi de 30% din resursele umane de calitate la vârsta activă maximă (25–45 ani), în urma emigrării peste granițele țării pentru căutarea unui loc de muncă.

De îndată ce a ajuns la guvernare, USL a inițiat un plan de măsuri coerent, axat pe creștere economică inteligentă, eficientă și sustenabilă, pe echilibru, disciplină bugetară, stoparea evaziunii fiscale, susținerea sectorului privat pentru investiții și crearea de locuri de muncă, reforma rambursării TVA, iar modificarea Codului fiscal reprezintă un pas important spre echilibrarea și consolidarea bugetară, în scopul asigurării stabilității și continuității fiscale și financiare.

„Gânduri și speranțe la început de mandat parlamentar” În primul rând, la debut de an calendaristic, vă transmit dumneavoastră și celor apropiați toate urările mele de bine, de sănătate, pace, liniște sufletească și împliniri pe toate planurile!

Totodată, felicit și urez mult succes tuturor colegilor proaspăt intrați în rândul aleșilor poporului, cât și celor care continuă un parcurs inițiat cu oarecare timp în urmă!

Suntem un colectiv mai numeros, la ora actuală, și vreau să cred că această premisă va crea o conjunctură benefică, care să apropie inteligențe, idei, competențe, energii pozitive cât mai numeroase și diverse, pentru ca, până la urmă, instituția Parlamentului să-și îndeplinească menirea la cele mai înalte standarde de calitate și eficiență.

Poporul a ales, iar ceea ce suntem, ceea ce ne definește ca profesioniști, acțiunile, inițiativele noastre trebuie să reflecte voința și interesul alegătorilor. Suntem mai mulți, iar o consecință logică și de bun-simț ar fi că, prin urmare, poporul este, în acest caz, mai bine reprezentat și are deci un cuvânt mai greu de spus și mai relevant în ceea ce înseamnă gestionarea politicilor publice.

România a traversat o perioadă grea, a fost devastată, sfâșiată, desfigurată și forțată în fiecare clipă să uite cine a fost și cine ar fi putut fi. Nu a mai putut răbda chinul și a ales, într-o măsură covârșitoare, schimbarea pentru dreptate, adevăr, cinste, corectitudine, competență, grijă pentru oameni. Așteptările sunt mari de la cei pe care îi reprezentăm, de la cei care ne-au învestit cu încrederea lor, iar nouă nu ne este permis să dezamăgim, să uităm că avem responsabilități mari, de a lupta pentru binele lor, al celor mulți, sărăciți și umiliți de un sistem corupt. Este timpul pentru schimbări majore, pentru planuri coerente și decizii înțelepte, bine intenționate, care să corecteze erorile și abuzurile anterioare. E timpul ca hoția, ilegalitatea, incompetența și impostura să fie sancționate de întreaga

societate, iar normalitatea, respectul, profesionalismul, decența și dreptatea să fie prețuite și recompensate prin încredere și susținere.

Noi, toți cei care am fost învestiți cu încrederea cetățenilor, noi, toți cei care am fost aleși să le purtăm stindardul în Parlamentul României, să învățăm din greșelile trecutului și să nu uităm că avem o datorie de onoare: aceea de a acționa cu înțelepciune și dăruire pentru a înfăptui așteptările și doleanțele poporului român, de a aduce țara noastră pe un drum consolidat al normalității și prosperității.

Am avut nevoie de sprijinul cetățenilor și l-am primit. Acum îl solicităm pe mai departe, fiindcă ceea ce este greu abia acum începe: strădania pentru atingerea unor obiective maximale și trecerea pe o direcție de creștere economică, înfăptuirea, în mod real și transparent, a reformelor necesare ieșirii din criză, pentru a moderniza statul și instituțiile sale, pentru a crea oportunități care să genereze un nivel de trai ridicat al cetățenilor, eliminarea privilegiilor anumitor categorii, repararea inechității sociale și fiscale, asumarea disciplinei fiscale și bugetare, eliminarea risipei, prioritizarea investițiilor și gestionarea rațională a resurselor disponibile.

Avem de străbătut un drum anevoios, dar, cu seriozitate și profesionalism, vom reuși să facem împreună o Românie puternică.

Pentru aceasta, să ne ajute Dumnezeu să ne împlinim misiunea pentru care am fost hărăziți și pe care ne-am asumat-o cu bună-credință!

În ceea ce mă privește, vă asigur că voi rămâne mereu același om cu frică de Dumnezeu, cu grijă mare și respect față de semenii săi.

Gheorghe Dragomir

#159354

„Relația de prietenie dintre Traian Băsescu și Viktor Orbán, neperturbată de scandalul steagului secuiesc”

După ce, în primăvara anului trecut, președintele Parlamentului maghiar a provocat un scandal diplomatic între România și Ungaria, acesta criticând în termeni foarte duri autoritățile de la București, iată că săptămâna trecută ne-a adus un nou val de tensiuni între oficialii români și cei de la Budapesta.

Dacă tensiunile de anul trecut au pornit de la amânarea ceremoniei de reînhumare a scriitorului naționalist maghiar Nyirő József, decizie caracterizată la momentul respectiv de oficialul maghiar drept un „comportament neprietenos, necivilizat și barbar al noului Guvern român”, disputele din acest moment au drept cauză arborarea steagului secuiesc. Mai exact, un oficial de la Budapesta, și anume secretarul de stat în Ministerul de Externe ungar, Németh Zsolt, i-a îndemnat pe primarii din Ungaria să arboreze drapelul Ținutului Secuiesc. Într-un district din Budapesta a și apărut steagul secuilor, gest interpretat de același demnitar maghiar drept unul de solidaritate față de cauza autonomiei pentru care militează autoritățile locale din Harghita și Covasna.

Deoarece declarația nu a fost una de bun augur și merita taxată, replica autorităților române nu a întârziat să apară, astfel că premierul Victor Ponta a declarat că nu acceptă „obrăznicii”. Mai mult, Ministerul Afacerilor Externe a solicitat în termeni fermi părții ungare stoparea inițiativelor de acest gen, condamnând afirmațiile oficialilor ungari care induc percepția greșită a nerespectării de către România a normelor și standardelor internaționale în materie de protecție a minorităților naționale, în condițiile în care modelul românesc de protecție a drepturilor minorităților este apreciat pe plan internațional și european. În ceea ce mă privește, îndemnul oficialului ungar echivalează cu susținerea explicită a autonomiei teritoriale pe criteriu etnic, care nu este permisă de Constituția României și nu face parte din standardele europene.

În tot acest timp, președintele Traian Băsescu a evitat să dea o replică în scandalul legat de steagul Ținutului Secuiesc. Traian Băsescu și premierul ungar Viktor Orbán au avut un scurt dialog, joi seară, la Bruxelles, în sala de lucrări a Consiliului European, momentul fiind surprins în două fotografii oficiale publicate pe site-ul instituției europene. În ambele fotografii, președintele Băsescu apare râzând...

Altfel spus, președintele Băsescu, în loc să apară în fața românilor – inclusiv a celor din Ținutul Secuiesc – și să le vorbească, să fie exponentul dialogului așa cum este normal și cum ne-am aștepta cu toții, a ignorat acest subiect, preferând să se hlizească în prezența liderului maghiar.

Adică „scandalul steagului”, un conflict care ar fi putut degenera, nu pare să fi stricat relațiile foarte bune dintre Traian Băsescu și Viktor Orbán, cel care și-a manifestat deschis încă din 2010 proiectul principal al mandatului său: să fie premierul întregii populații maghiare din lume și să refacă Ungaria Mare. Unii, precum Traian Băsescu, nu au părut a fi deranjați de această „obrăznicie” și nu s-au jenat să accepte ajutor la referendumul pentru demitere tocmai din partea lui Orbán.

Elena Ramona Uioreanu

#162635

„Rețeaua medicală mobilă poate aerisi spitalele”

Am susținut în perioada campaniei electorale și voi susține și acum ca în strategia pe sănătate pe care o va elabora Consiliul Județean Cluj să fie inclus un proiect privind înființarea unei rețele medicale mobile pentru comunitățile rurale și cele izolate. Consider că implementarea unui astfel de proiect nu va face altceva decât să asigure dezvoltarea rurală durabilă și să reducă numărul bolnavilor care ajung clienți ai spitalelor și sunt consumatori de resurse financiare și umane importante, aplicând programe profilactice și tratarea din timp a cazurilor medicale care pot fi rezolvate fără să se ajungă la internări, precum și să reducă numărul solicitărilor la serviciile de urgență. Actualmente, cea mai mare problemă pentru populația rurală este accesibilitatea serviciilor medicale de specialitate din cauza distanței și a costurilor de deplasare.

Această propunere vine ca răspuns la solicitarea făcută de ministrul Eugen Nicolăescu tuturor administrațiilor județene de a-și construi propriile strategii în domeniul sănătății, cu țintă până în anul 2020, care vor da o imagine corectă asupra necesității menținerii în funcționare a unor spitale considerate găuri negre pentru buget, dar și în privința demarării unor noi investiții în unități medicale unde se constată o nevoie stringentă. Chiar dacă acest proiect poate fi unul pilot pentru județul Cluj, cred că poate fi extins la nivelul întregii țări, întrucât poate să fie un adevărat succes al sistemului sanitar în România; rețelele mobile de sănătate ar permite derularea unor activități de prevenție medicală, dar și de rezolvare a cazurilor mai puțin grave, care acum ajung în spitale și sufocă sistemul.

Acest proiect are multiple beneficii: va permite accesul oamenilor din zonele izolate la servicii medicale fără a fi nevoiți să se deplaseze zeci de kilometri și să facă niște cheltuieli substanțiale pentru a-și verifica problemele de sănătate; va reduce numărul cazurilor de internări pentru afecțiuni ce pot fi tratate în afara spitalelor; va contribui efectiv la eliminarea cheltuielilor bugetare pentru susținerea

spitalizării unor cazuri ce nu presupun asistență permanentă de specialitate.

Pentru punerea în practică a acestui proiect este necesară o reorganizare a infrastructurii existente – fără investiții suplimentare deosebite – și abia ulterior o investiție în achiziționarea unor mașini și echiparea acestora cu aparatură care să permită realizarea unor investigații medicale rapide și minilaboratoare pentru o serie de analize de urgență. Pentru funcționarea rețelelor medicale mobile ar putea fi luat exemplul SMURD, fără componenta sa de serviciu de urgență.

Consider că se poate realiza acest proiect cu voință, iar eu voi milita cu toate forțele pentru înființarea acestei rețele medicale mobile pentru comunitățile rurale și cele izolate.

Adrian Gurzău

#165567

„Legea bugetului – recompensă pentru munca depusă în campaniile electorale”

Săptămâna trecută am fost martorii unuia dintre cele mai importante momente din Parlamentul României – votul final pe Legea bugetului național. Practic, s-a votat una dintre cele mai importante legi ale unui stat însă, din păcate, în loc să fie dezbătută și amendată în conformitate cu prevederile legale, am participat la un circ promovat în stilul caracteristic de către reprezentanții actualei puteri.

Lăsând la o parte faptul că s-au încălcat în mod flagrant procedurile parlamentare, cvorumul necesar trecerii unei asemenea legi a fost ignorat, amendamentele, indiferent că erau din partea parlamentarilor din opoziție sau de la putere, au fost tratate cu indiferență, iar un alt aspect extrem de important pe care aș dori să îl evidențiez este faptul că actualii guvernanți au tratat instituția Parlamentului și parlamentarii ca pe niște școlari fără drept de apel. Documentul de câteva pagini, care ar trebui să reprezinte punctul de referință în ceea ce privește dezvoltarea și modernizarea unui stat, ne-a fost prezentat extrem de superficial și sintetizat. Cu toate acestea, s-a putut ușor constata faptul că Legea bugetului este lipsită de orice strategie financiar-bugetară care să corespundă nevoilor reale ale României. Formula prezentată și votată în mod fraudulos de actuala putere nu reflectă realitatea și nevoile din România.

În concret, nu a fost decât o formalitate bifată la capitolul „am făcut”, însă fără nicio coerență, transparență sau realism. Tot ceea ce înseamnă investiții strategice, locuri de muncă și respectarea angajamentelor luate în fața partenerilor europeni și internaționali nu a reprezentat absolut nimic pentru actualii guvernanți. Mai mult decât atât, raportându-mă strict la județul Cluj, în calitate de parlamentar ales al clujenilor îmi este greu să le explic faptul că actualul Guvern este dezinteresat de nevoile specifice comunităților locale, iar alocările bugetare s-au făcut în funcție de alte criterii.

Cum aș putea să le explic clujenilor că, prin actualul buget, județul Cluj a fost șters de la capitolul investiții în toate domeniile de interes, iar tot ceea ce semnifică marile investiții strategice, precum Autostrada Transilvania, centurile ocolitoare, Aeroportul Internațional Cluj-Napoca, investiții în parcurile industriale, au fost șterse? În aceste condiții, clujenii, și nu numai, au fost batjocoriți, ignorați și tratați cu indiferență și vocea lor din forul legislativ a fost suprimată. Explicația ar putea fi una simplă: ura nemărginită a actualilor guvernanți pentru tot ceea ce semnifică Ardealul. În aceste condiții, consider că actualul buget este contrar legii, nu reflectă realitatea României, ci este doar un document făcut de dragul de a-i recompensa și răsplăti pentru voturile aduse pe unii dintre baronii USL care și-au îndeplinit conștiincios îndatoririle de membri de partid.

Eu, în calitate de parlamentar al clujenilor, am datoria față de cei care mi-au acordat votul lor de încredere să îi reprezint în forul legislativ să le transmit faptul că Transilvania, în general, și județul Cluj, în special, nu sunt iubite de actualii guvernați, iar direcționarea de fonduri către această zonă va fi de acum înainte doar la nivel declarativ. Însă, din fericire, municipiul Cluj-Napoca are la conducerea lui un om care știe ce semnifică dezvoltare și modernizare pe bani europeni. Sub acest aspect, cel puțin la nivelul municipiului, am convingerea că lucrurile vor progresa la nivel european.

Pe de altă parte, consider că parlamentarii clujeni de la putere au datoria morală să vină să le explice clujenilor de ce tot ce au promis în campania electorală au fost doar minciuni făcute de dragul punctelor electorale.

Erland Cocei

#169372

Dezbaterile din cadrul comisiilor parlamentare și din plenul reunit pe marginea Legii bugetului de stat s-au încheiat, bugetul a fost adoptat, ca atare e timpul pentru câteva concluzii.

Cea mai importantă dintre ele este legată de modelul fiscal-bugetar pe care Guvernul USL îl propune românilor pentru 2013. Dincolo de cifre, bugetul din acest an este axat pe transparență, echitate și onorarea promisiunilor făcute în opoziție.

Între o guvernare bazată pe austeritate, pe care PDL a livrat-o României timp de 3 ani și jumătate, și ceea ce propune acum guvernarea USL există o diferență fundamentală, care depășește granițele ideologice.

Guvernarea PDL a implementat austeritate prin măsuri dure pe spatele românilor, care nu și-au atins obiectivul, lăsând moștenire mai multe datorii decât beneficii.

Guvernarea USL susține reducerea cheltuielilor, realizată însă prin creșterea încasării veniturilor la buget și atacarea unor zone „uitate” de fosta guvernare, mai ales în planul evaziunii fiscale, care să permită o colectare mai bună.

Guvernarea PDL a abandonat imediat după preluarea mandatului toate promisiunile populiste asumate în campanie.

Guvernul USL își respectă angajamentele din opoziție și continuă adoptarea măsurilor reparatorii privind salariile și pensiile românilor.

Nu în ultimul rând, susținem și respectăm angajamentele internaționale, obligațiile dure și constrângerile rezultate din perioada 2009–2011.

Filozofia noastră este una simplă: eliminarea risipei în cheltuirea banilor publici, colectarea eficientă a veniturilor la bugetul de stat și creșterea eficienței investițiilor. Acestea sunt coordonatele majore ale bugetului pe anul în curs și nu le considerăm măsuri de dreapta sau de stânga, pentru că bugetul României nu poate fi de dreapta sau de stânga, ci doar politici publice făcute în interesul cetățenilor.

Fosta guvernare a pervertit sensul unei guvernări de dreapta, iar în decembrie 2012 oamenii nu au votat stânga sau dreapta, ci au sancționat incompetența și dubla măsură. În doar 6 luni de la preluarea guvernării, din mai 2012 până la finalul anului, am stopat risipa din banul public și am identificat resursele necesare pentru reîntregirea salariilor bugetarilor, pentru restituirea celor 5,5% reținuți ilegal pensionarilor pentru contribuția la sănătate, precum și pentru aplicarea Legii unitare a pensiilor, care prevedea indexarea anuală a pensiilor cu rata inflației.

Aplicarea acestor măsuri înseamnă un efort bugetar susținut pe care USL și l-a asumat, iar sumele necesare pentru continuarea acestor măsuri se regăsesc în bugetul pe anul 2013.

Ca atare, concluzia care se desprinde este aceea a acoperirii financiare de către actualul Guvern a constrângerilor bugetare lăsate moștenire de fosta guvernare.

Bugetul pe anul 2013 traduce responsabilitatea noastră, a celor din USL, față de cei pe care-i reprezentăm, în Parlament sau în Guvern, și aceasta este o altă concluzie care deosebește major actuala guvernare de cea din perioada 2009–2011, care a avut grijă să taie fără a pune nimic în loc.

Gigel Sorinel Știrbu

#172466

„Interesul național – literă moartă pentru Traian Băsescu și aliații săi”

Săptămâna trecută am asistat la un spectacol de prost-gust generat de așa-numitul scandal al steagurilor. Sincer, nu pot să înțeleg de ce există astfel de situații, astfel de derapaje, mai ales dacă ținem cont de faptul că în România minoritățile au o gamă extrem de largă de drepturi și nu știu dacă există o altă țară în Uniunea Europeană – ca să mă limitez doar la acest arial – unde minoritățile să beneficieze de o astfel de paletă consistentă privind asigurarea drepturilor.

Poziția PNL, care este și a mea, este una fără echivoc: legea trebuie respectată când intervin astfel de derapaje. Iar dacă legea interzice utilizarea unor însemne altele decât cele oficiale, atunci iarăși măsurile trebuie căutate în litera legii.

Este regretabil că acest scandal a fost amplificat și de unii oficiali ai statului maghiar. Un procent consistent al implicării oficialilor maghiari este dat de apropierea alegerilor în țara vecină și subiectele „steagului Ținutului Secuiesc” și al „revizuirii art. 1 din Constituție” au clare conotații electorale dincolo de graniță. Consider însă că replica diplomației române a fost promptă și corectă.

Dar, legat de evenimentele de săptămâna trecută, sunt de subliniat și alte probleme. Toată lumea se aștepta și la o reacție corectă din partea Președintelui României, mai ales în ceea ce privește externalizarea scandalului.

Să nu uităm, președintele Traian Băsescu își arogă prima poziție în stat pentru orice ține de politica externă. Art. 80 din Constituție prevede: „(1) Președintele României reprezintă statul român și este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării. (2) Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate”.

Numai raportându-se la acest articol, și președintele ar fi fost obligat să intervină cu o declarație, cu o luare de poziție. Nu a făcut-o, susținând că nu poate răspunde la o luare de poziție a unor persoane care îi sunt de rang inferior. Aici Traian Băsescu a indus în eroare opinia publică, pentru că Președintele Ungariei îi este de rang inferior, fiind ales de Parlament, iar șeful Guvernului este numărul unu în stat, iar oficialii maghiari care au încălcat regulile diplomatice au fost membri ai Guvernului.

De ce a ales Traian Băsescu calea pasivității nu este greu de explicat. A trebuit să fie maleabil cu oficialii de la Budapesta pentru că aceștia au avut cuvântul decisiv în a-i determina pe etnicii maghiari din România să boicoteze referendumul din 29 iulie 2012. Cu alte cuvinte, am fost puși în fața unui troc jenant cu imaginea României. Acesta este Traian Băsescu, care a pus interesul personal deasupra interesului național.

Am așteptat acum și o reacție a acelor ONG-uri extrem de vocale în iulie – august 2012, când reclamau la toate forurile europene schimbări (imposibile) peste noapte ale judecătorilor CCR, atentate (inexistente) la adresa statului de drept. Tăcere totală. Probabil că și pentru respectivele ONG-uri, autointitulate „lidere” ale societății civile, interesul național este mai puțin important decât interesul personal al lui Traian Băsescu.

O parte a judecătorilor CCR a alarmat toată Europa din cauza unei legi a Parlamentului care îi diminua o atribuție minoră, pe care, în urmă cu un an și jumătate, tot Parlamentul i-o conferise. Aceiași judecători anunțau pe toate canalele de comunicare că viitoarea Constituție nu se poate atinge de atribuțiile CCR. Acum, când atât din țară, cât și de dincolo de graniță există voci care reclamă insistent modificarea unui articol nerevizuibil din Constituție, niciunul din acei judecători nu iese în public pentru a explica limitele revizuirii Constituției și de ce este important și nu poate fi modificat primul articol al Legii fundamentale.

Și în acest caz, interesul național reprezintă o literă moartă.

Ioan Oltean

#176557

„Fondurile europene – motorul dezvoltării economice”

Săptămâna trecută, în urma negocierilor privind bugetul Uniunii Europene, țara noastră a obținut cea mai mare creștere raportată la alocările pentru exercițiul financiar anterior, de 18%, adică 39,88 de miliarde de euro pentru fonduri structurale și agricultură, aceasta deși gradul de absorbție pe fonduri structurale și de coeziune a fost de doar 11,47%, potrivit Ministerului Fondurilor Europene.

Fondurile europene reprezintă motorul dezvoltării creșterii economice. Însă, pentru a reuși să accelerăm ritmul absorbției acestor fonduri, trebuie să existe voință politică, determinare, precum și capacitate administrativă, în sensul eficientizării și remedierii deficiențelor semnalate de UE. Observăm pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene că sunt 68 de miliarde de euro contractate (adică 77,58% grad de contractare) dar, din păcate, stadiul absorbției fondurilor europene este de 11,47%.

Așadar, stimați guvernanți, în loc să găsiți metode eficiente de îmbunătățire a absorbției fondurilor europene, a capacității administrative de a veni în ajutorul beneficiarilor în implementarea proiectelor europene, activitatea dumneavoastră se rezumă doar la faptul de a critica: criticați activitatea președintelui țării, a opoziției, discursurile sau acțiunile liderilor europeni etc. Din păcate, lipsa acțiunilor, a măsurilor concrete de a guverna în acord cu interesul național își face simțită prezența. Lipsa unui mediu economic prielnic dezvoltării și atragerii investitorilor, incapacitatea de atragere a fondurilor europene explică, domnule prim-ministru, de ce rata șomajului a crescut în ianuarie 2013 față de aceeași perioadă a anului trecut, de ce peste 16.000 de firme au intrat în insolvență în 2012, cu 7,6% mai multe comparativ cu aceeași perioadă a anului 2011, iar conturile a peste 450.000 de firme au fost blocate. Creșterea poverii fiscale și blocarea marilor proiecte energetice, pe fondul imprevizibilității mediului de afaceri și al incapacității țării noastre de creștere a absorbției fondurilor europene, creează peisajul gri al acestei guvernări.

## Domnule prim-ministru,

Pentru bugetul următor, România are în plus 4,7 miliarde euro destinate Politicii Agricole Comune pentru plăți directe, ceea ce îi va ajuta pe fermieri să-și asigure costurile pentru recolte, adică acei fermieri care nu și-au primit nici până acum subvențiile, și acelea tăiate de Guvernul pe care-l conduceți.

Și acest lucru vă deranjează?

Dar pe românii sărăciți de deciziile luate de către dumneavoastră, care trebuie să scoată din buzunar mai mulți bani pentru combustibil, pentru hrană, pentru terenuri, pentru impozite etc.? Pe aceștia, cei mulți, i-ați întrebat ce părere au despre guvernarea dumneavoastră? În fapt, guvernarea Ponta se poate rezuma foarte ușor la aparițiile în mass-media și la discursurile lacrimogene ale liderilor acestei uniuni social-liberale. Criticați OTV-ul, dar discursurile dumneavoastră se încadrează perfect în grila OTV!

Vorbiți despre incapacitatea domnului președinte Băsescu de a negocia în vederea alocării într-o proporție mai mare a fondurilor europene. Dacă țara noastră poate beneficia de un buget mai mare în vederea reducerii decalajului dintre noi și popoarele țărilor avansate este și datorită țărilor precum Germania, Marea Britanie, Franța, adică datorită acelor lideri pe care mai-marii USL îi criticau dur vara trecută și cărora le sugerau „să-l primească pe Băsescu în țara lor și să se joace acolo”.

Așadar, domnilor guvernanți USL, dacă considerați că președintele Băsescu, care are o imagine pozitivă în plan european, nu a înregistrat un succes la negocierea privind bugetul alocat țării noastre, vă puteți imagina ce ați fi obținut dumneavoastră?

Problema absorbției fondurilor europene trebuie să reprezinte prioritatea zero a oricărui guvern și această problematică trebuie să depășească orice declarații politicianiste, dată fiind importanța acestor fonduri la capitalurile de care dispune țara noastră.

„Cum să negi sau să calci cu nepăsare peste evidență” Potrivit definiției „Dicționarului explicativ al limbii române”, integritatea reprezintă însușirea de a fi integru, sentiment al demnității, dreptății și conștiinciozității, care servește drept călăuză în conduita omului; cinste, probitate; incoruptibilitate. Integritatea este deci o virtute care înglobează o sumedenie de calități ce se manifestă pe parcursul evoluției individului, fără însă a neglija aportul esențial adus de factori precum experiența extrasă din cei șapte ani de acasă, coloana vertebrală, precum și scheletul genetic al individului.

Experiența personală acumulată în timp îmi certifică faptul că un individ nu poate fi cinstit și corect astăzi, și mâine nu. În marea majoritate a cazurilor, existența sau nonexistența integrității și a corectitudinii unei persoane iese la iveală în momente critice, în situații fragile, de natură să testeze vulnerabilitatea individului.

Cu toții cunoaștem haosul și dezamăgirea generate atât în presa națională, cât și în cea internațională de scandalul plagiatului stimabilului prim-ministru Victor Ponta, de altfel, un lucru absolut firesc și de înțeles atâta timp cât interesul pe fondul acestui subiect este din ce în ce mai evident, mai ales pe fondul unor situații similare recente, marcate de demisii în masă, chiar la cel mai înalt nivel. Astfel, cunoaștem cu toții celebrul caz al ministrului german al apărării, baronul KarlTheodor zu Guttenberg, care a demisionat după ce teza sa de doctorat conținea 80 de pasaje copiate cuvânt cu cuvânt de la alți autori. De asemenea, un alt caz de plagiat celebru, destul de recent, este și cel al Președintelui Ungariei, Pál Schmitt, care a anunțat că demisionează „din cauza unor probleme personale”, la scurt timp după ce s-a confirmat faptul că teza lui, având ca subiect istoria Jocurilor Olimpice, a fost copiată de la alți doi autori, situație care a determinat în mod firesc și a justificat retragerea titlului de doctor. De altfel, mesajul său a fost unul cât se poate de natural, demn și emoționant: „Constituția Ungariei, pe care am semnat-o, spune că președintele exprimă unitatea națiunii. Această prevedere înseamnă că, în situația actuală, când problemele mele personale dezbină națiunea mea iubită și nu o unesc, este datoria mea să îmi închei activitatea și să demisionez din mandatul de președinte”.

Cel mai recent caz de plagiat la nivel internațional este cel al ministrului german al educației și cercetării, doamna Annette Schavan, caz care, de altfel, a readus în atenția presei internaționale deznodământul și atitudinea de nepăsare totală în raport cu prejudiciul de imagine pe care l-a încasat România de pe urma plagiatului stimabilului prim-ministru Victor Ponta.

Astfel, într-un raport recent, în Deutsche Welle, se declară exclusiv despre plagiatul lui Ponta că: „România nu-și va ameliora imaginea păstrând un premier cu un titlu academic care nu i se cuvine. Nici imaginea șifonată a USL nu se va îmbunătăți câtă vreme Ponta va rămâne premier.” De asemenea, cu referire la cazul plagiatului Annettei Schavan și la cel al lui Victor Ponta, același editorial Deutsche Welle face o analiză comparativă, în urma căreia se concluzionează că există anumite diferențe „multe însă nu esențiale” între cele două plagiate, evidențiind faptul că esența unei astfel de comparații vizează, în primul rând, „credibilitatea omului politic cu funcții de răspundere într-un stat de drept” și, nu în ultimul rând, interesul academic. Drept urmare, ministrului german al educației și cercetării i-a fost retras titlul de doctor, aceasta demisionând ulterior, în urma confirmării acuzațiilor de plagiat.

Ceea ce este deosebit de îngrijorător este faptul că în cazul României, respectiv în cazul plagiatului prim-ministrului, nu s-a luat niciun fel de măsură radicală și absolut justificată. Astfel, după ce lucrarea cu pricina a fost pasată între cele trei organisme competente în domeniu, respectiv Consiliul Național de Acordare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), Consiliul Național de Etică (CNE) și Comisia de Etică a Universității București, traseu anevoios, presărat cu intense acțiuni de intervenție și manipulare grosieră a unor instituții întregi, cu scopul indirect de a le schimba alcătuirea și direct de a-și acoperi plagiatul, iată că două din cele trei instituții abordate au confirmat plagiatul prim-ministrului.

Prezenta declarație politică nu are menirea de a aduce critici la adresa persoanei Victor Ponta. Prezenta declarație este un semnal de alarmă real, răsunător, dureros, cu privire la situația actuală și reală a mediului academic, situație foarte bine observată de presa internațională, și nu numai. Prezenta declarație politică nu trebuie luată ca o lecție de moralitate adresată clasei politice, întrucât moralitatea se învață acasă, de obicei în primii șapte ani de viață. Desigur, ea se completează ulterior cu un buchet variat de experiențe personale, menite să modeleze personalitatea individului după propria sa conștiință. Prezenta declarație este o reacție la modul nedrept al prim-ministrului de a nega acest plagiat și de a călca cu nepăsare peste evidență. Prezenta declarație este o revoltă la nenumăratele semnale de alarmă pe care Europa, și nu numai, le trimite în raport cu caracterul îndoielnic, cu lipsa transparenței și a competenței instituțiilor

de stat din România, la lipsa de integritate morală și profesională, la lipsa de respect pentru mediul academic, și nu numai.

Daniel Iane

#186149

„Inițiativa economică în agricultură – șansă pentru economia românească”

La finalul anului trecut, în Parlamentul României s-a constituit o nouă majoritate, construită pe principiile și măsurile corecte propuse de către USL. Îmi încep mandatul de parlamentar, reprezentant al cetățenilor din Dolj – Colegiului 8 Băilești, având drept scop atingerea obiectivelor pe care le-am promovat în campania electorală.

Acesta este motivul pentru care una dintre țintele mele este multiplicarea locurilor de muncă și dezvoltarea liberei inițiative în zona pe care o reprezint.

Una dintre șansele certe pentru oamenii din zona Băileștiului este dezvoltarea inițiativelor din domeniul agricol, regiunea în cauză fiind recunoscută pentru potențialul avut în legumicultură. Astfel, intenția mea este de a deschide discuțiile cu factorii de decizie la nivel guvernamental și de a face toate demersurile parlamentare pentru a avea reglementări încurajatoare pentru cei care vor să își valorifice terenurile deținute și să înceapă o afacere de familie prin construcția de sere.

Mai mult decât atât, viziunea bugetară propusă de Guvernul USL pentru anul 2013 pentru sectorul agriculturii este de natură să ofere suport pentru deschiderea de noi exploatații agricole și pentru modernizarea acestora.

În acest fel, s-ar încuraja atât dezvoltarea inițiativei private în zona Băilești, ocuparea forței de muncă existente, dar și dezvoltarea unei agriculturi sănătoase, în conformitate cu normele și standardele europene.

De asemenea, în acest mod poate fi reabilitat satul românesc, iar tinerii care au plecat să muncească în străinătate sau la orașe se vor întoarce pentru a-și face o mică afacere în locul natal.

Cred că adevărata misiune a guvernării USL este aceea de a crea noi șanse pentru cetățenii acestei țări, de a susține inițiativele benefice pentru economie, acestea fiind singurele modalități prin care România va putea depăși cu adevărat regresul economic în care s-a aflat.

Ioana Jenica Dumitru

#188152

„Apel la responsabilitate”

Este pentru prima dată când fac o declarație politică de la această tribună. Totuși, dacă stau bine să mă gândesc, fiecare zi petrecută în dezbaterile din Parlament a fost presărată cu declarații politice din partea fostei și actualei guvernări, așa că, drept să spun, nu cred că va fi o noutate pentru mine această sesiune. În scurta vreme cât am ocupat funcția de deputat am avut ocazia să observ calitatea lucrărilor Parlamentului. Am asistat la dezbateri sterile între USL și PDL pe tema bugetului de stat, am asistat la numeroasele declarații făcute pe marginea Statutului deputaților și senatorilor, am asistat la lucrările comisiilor de specialitate cu ocazia audierii ordonatorilor principali de credite din anexele la Legea bugetului de stat pe anul 2013.

Trebuie să recunosc că nu am ajuns la o concluzie foarte pozitivă pe această temă și această concluzie vreau să o împărtășesc și cu dumneavoastră, stimați colegi, și cu cetățenii pe care am ocazia să îi reprezint în Parlament.

Consider că asistăm, doamnelor și domnilor deputați, la un dialog al surzilor. Fiecare parte participantă la dezbateri, își prezintă cu foarte multă certitudine punctele de vedere. De fapt, cu atât de multă certitudine, încât uită să îndeplinească cea mai elementară regulă a comunicării: ascultarea. Argumentele fostei puteri sunt rapid demontate de actuala majoritate și viceversa. Superficialitatea în dezbaterea parlamentară mă dezamăgește. Din postura de parlamentar nou, la primul mandat, așteptările mele cred că au fost puțin prea mari.

Fac un apel către dumneavoastră, stimați colegi!

Trebuie să avem proprietatea cuvintelor și a gesturilor pe care le folosim în dezbaterea parlamentară!

Fie că vorbim despre senatori și deputați, fie că vorbim despre membrii Guvernului consider că instituția Parlamentului trebuie să se bucure de respectul cuvenit, indiferent de patosul cu care ne exprimăm discursurile. În opinia mea, aceasta este singura soluție pentru a îmbunătăți imaginea și pentru a spori încrederea în instituția pe care o reprezentăm.

Responsabilitatea cuvintelor, responsabilitatea faptelor politice constat, cu părere de rău, că lipsesc din comportamentul unor oameni politici care folosesc instituțiile publice dintre cele mai importante pentru democrație pentru a atinge scopuri mici, politicianiste și electorale. Nu îmi propun să dau lecții de conduită sau de diplomație parlamentară, vreau doar să aduc în atenția dumneavoastră această problemă care cred că poate fi rezolvată cu puțină bunăvoință din partea tuturor taberelor politice, oricât de adânc sunt săpate tranșeele.

Un exemplu concludent în argumentația mea îl reprezintă dezbaterea Legii bugetului de stat pe anul 2013. Vă aduceți poate aminte cât interes a suscitat această lege vitală pentru buna funcționare instituțională și economică din țara noastră. Eu îmi aduc aminte că la dezbaterea pe anexele Legii bugetului plenul Camerei Deputaților era format din aproximativ 150 de parlamentari.

Stimați colegi,

Vă aduc aminte că USL – actuala Coaliție de guvernământ – are 400 de parlamentari, aleși de peste 60% din votanții prezenți la scrutinul din 9 decembrie.

Amendamentele opoziției au fost respinse în bloc, fără o dezbatere reală asupra problemelor existente în teritoriu. Susținerea amendamentelor de către membrii opoziției a părut o simplă formalitate, pe care am putea să o înscriem la capitolul „rău necesar”. Programul de lucru s-a prelungit nepermis de mult pentru a servi interesele actualei puteri, care dictau maximă celeritate în adoptarea Legii bugetului.

Consider că această practică este dăunătoare parlamentarismului românesc. Mi-aș dori să ieșim din această paradigmă și să procedăm diferit, stimați colegi, cu restul actelor normative pe care așteptăm să le dezbatem în Parlament. Să nu uităm că ne așteaptă acte normative dificile; revizuirea Constituției, reforma sistemului electoral și reforma administrativă și regionalizarea sunt doar câteva dintre acestea.

Fără o dezbatere reală, bazată pe argumente solide și mai ales pe ascultarea oponenților politici, nu văd cum putem ajunge la un numitor comun de larg consens politic, condiție absolut necesară pentru adoptarea actelor normative enumerate mai devreme. Alternativa cred că este o perpetuă demolare a sistemului legislativ românesc. Avem nevoie de constanță în actul de guvernare, avem nevoie, sau mai bine spus aveți nevoie de părerile opoziției, stimați colegi, pentru că numai astfel cred eu că ne putem numi cu adevărat parlamentari în Parlamentul României.

Și cum cred că puterea exemplului este cea care contează, mă angajez în fața dumneavoastră să îmi desfășor

activitatea parlamentară pe exact aceste coordonate: responsabilitate, decență și respect.

Ion Diniță

#192959

„Guvernul maghiar ar trebui să își ceară scuze publice României în scandalul steagurilor”

Consider că Guvernul Republicii Ungare trebuie să își ceară scuze publice în regim de urgență în legătură cu declarațiile extremiste ale secretarului de stat în Ministerul ungar de Externe, Németh Zsolt. Din păcate, statul maghiar și-a asumat poziția acestui personaj cu trecut bine definit antiromânesc, inclusiv prin luările de cuvânt ale ambasadorului Ungariei la București, fapt care mi se pare de netolerat.

România este un exemplu recunoscut în Uniunea Europeană în materie de respectare a drepturilor minorităților naționale, iar asemenea exprimări nefericite și nefondate nu fac altceva decât să incite la vrajbă și ură. Reamintesc celor care nu știu sau, mai bine spus, nu vor să știe că, potrivit art. 1 alin. (1) al Constituției României „România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”, iar alin. (5) stipulează că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. Sunt aspecte fundamentale, de nenegociat! Este momentul ca autoritățile maghiare să înțeleagă în sfârșit aceste realități și să nu strice nejustificat relațiile de bună comuniune dintre populația majoritară română și etnicii maghiari.

Mai mult, afirmația lui Németh Zsolt, potrivit căruia: „Nu există nicio lege care să interzică folosirea steagului secuiesc în România”, este contrazisă de art. 12 alin. (1) din Constituția României, potrivit căruia „Drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roșu”. Orice simboluri, altele decât cele naționale, nu cred că își au rostul.

În opinia mea, detensionarea acestui conflict ar trebui să vină dinspre partea maghiară, iar Executivul de la București a fost poate „prea blând” în acest scandal.

Susțin că Guvernul de la Budapesta trebuie să aplaneze, și nu să escaladeze acest incident. Prezentarea unor scuze publice din partea Guvernului maghiar ar fi de dorit și ar putea îngropa „securea războiului”.

Scarlat Iriza

#196875

„Adoptarea Legii bugetului de stat pe 2013”

Plenul reunit al Camerei Deputaților și Senatului a adoptat, săptămâna trecută, Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2013, însă se pare că scandalul iscat pe marginea acestui subiect este departe de a se fi încheiat. Așa cum bine știți, adoptarea bugetului pe anul 2013 s-a dovedit a fi o adevărată provocare, fiind transformată, din păcate, într-o luptă politică fără scrupule de către parlamentarii PDL. Astfel, în ciuda importanței majore pe care o avea adoptarea bugetului pentru buna funcționare a instituțiilor statului și, implicit, a statului român în sine, colegii de la PDL au utilizat toate tertipurile posibile pentru tergiversarea acestui proces. Pe de o parte, aș dori să fac referire la numărul impresionant de amendamente depuse (aproximativ 13.500), unele dintre ele neavând niciun fundament economic, fiind copiate, așa cum chiar Domniile Lor declarau, din anii trecuți. Mi se pare penibilă și de-a dreptul scandaloasă o astfel de atitudine lipsită de orice responsabilitate politică și civică. Le reamintesc domnilor parlamentari PDL că se află în Parlament pentru a reprezenta interesele cetățenilor care i-au votat, și nu pe cele ale partidului din care fac parte, or, în situația de față, asistăm la o batjocorire a acestora.

Ultima găselniță a celor de la PDL este contestarea la Curtea Constituțională a Legii bugetului de stat pe 2013. De fapt, nu este decât o ultimă încercare de a întârzia funcționarea în parametri normali a statului. Sunt convins însă, și sper cu tărie să nu mă înșel, că de data aceasta judecătorii CCR nu se vor mai lăsa influențați sau intimidați de către reprezentanții fostei puteri, decizia Domniilor Lor urmând a fi una corectă și conformă cu prevederile legale în vigoare.

Nu în ultimul rând, aș dori să fac referire la subiectul cel mai intens mediatizat din ultimele zile, cel legat de conflictul generat de Băsescu în relația cu prim-ministrul Victor Ponta. Nu cred că este normal ca după un astfel de eșec răsunător să dai vina pe premier, însă neasumarea propriilor fapte și greșeli este o practică normală pentru președintele Băsescu. Discursul Domniei Sale referitor la slaba absorbție a fondurilor europene din ultimii ani și la legătura dintre această problemă și „succesul” înregistrat la negocierea bugetului comunitar al României nu au nicio legătură cu Guvernul Ponta, întrucât în perioada la care se face referire se aflau la guvernare persoane susținute chiar de către președinte. Așadar, putem afirma că vina îi aparține aproape în totalitate celui care a acordat girul unor oameni incompetenți sau complet dezinteresați de soarta țării. Însă, așa cum am fost obișnuiți, pentru orice problemă putem apela la jigniri și acuze. Despre soluții și asumarea responsabilității, niciun cuvânt...

Liliana Ciobanu

#201470

„Bugetul statului va adânci criza prin care trec românii”

România are buget! Poate fi un fapt pozitiv, la prima vedere, dar este doar un moment care se înscrie în categoria normalității unui stat democratic. Mai neplăcută este realitatea conform căreia bugetul României pentru acest an nu este unul dătător de speranțe pentru români. Austeritatea va continua, iar lipsa unor sume alocate investițiilor va duce la creșterea gradului de sărăcie a populației și la un șomaj accentuat, pe fondul neputinței statului de a se implica în crearea de noi locuri de muncă.

Referitor la dezbaterile Legii bugetului de stat pentru anul 2013, am depus personal peste 40 de amendamente legate atât de finanțarea unor lucrări importante pentru județul Giurgiu, cât și unele cu caracter social general, elaborate împreună cu alți colegi din Comisia pentru muncă și protecție socială a Camerei Deputaților. Aș aminti propunerile de alocări bugetare suplimentare pentru finanțarea diferenței ajutorului de stat la Administrația Zonei Libere Giurgiu pentru perioada 2006–2008, consolidarea Colegiului Național „Ion Maiorescu”, precum și altele legate de modernizarea unităților școlare, spitalelor, drumurilor și bisericilor din județ. Din nefericire, în final s-a făcut voia guvernanților, niciun amendament nefiind adoptat! Aceeași soartă au avut-o și amendamentele referitoare la indexarea alocației de stat pentru copii sau majorarea pensiilor persoanelor cu dezabilități, respinse după mai bine de șapte ore de dezbateri tensionate în plenul Comisiei pentru muncă. Am fost însă neplăcut surprinsă de interdicția de a depune amendamente aplicată parlamentarilor puterii, gest ce denotă un soi de dictatură nemaiîntâlnită până acum în Parlament!

În final, în plenul reunit al celor două Camere, am reușit să susțin câteva din amendamentele inițiate la proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2013. Deși era aproape miezul nopții, am susținut amendamentele referitoare la bugetul educației, în încercarea de a corecta lipsurile materiale ale unităților școlare din județul Giurgiu. Pentru a nu fi inclusă într-o categorie a colegilor des amintită în dezbateri, l-am asigurat pe președintele de ședință, domnul Viorel Hrebenciuc, că amendamentele mele nu sunt plagiate, ci provin din lipsurile comunității pe care o reprezint în Parlament. Din păcate, majoritatea parlamentară a respins demersurile mele referitoare la alocarea de fonduri pentru Colegiul Național „Ion Maiorescu” și alte școli din județ.

Consider că educația și sănătatea trebuie să fie principalele preocupări ale guvernării actuale, iar eu, deși sunt în opoziție, nu voi dezarma și voi susține în continuare proiectele bune pentru Giurgiu.

„Scandalul puilor injectați cu apă din Bulgaria tratat prea ușor de către guvernanți”

Am solicitat săptămâna trecută Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) declanșarea unei anchete pe marginea scandalului izbucnit la sud de Dunăre, legat de interzicerea vânzării cărnii de pui injectate cu apă și recomand populației să verifice cu atenție produsele alimentare pe care le cumpără și le consumă. Consider că consumul masiv de carne de pui cu conținut de apă mai mare de 4,5% ar putea produce efecte nedorite pentru organismul uman, riscuri pe care oficialii ANSVSA ar trebui să le prezinte oamenilor.

Nu în ultimul rând, giurgiuvenii, în special, și românii, în general, au suferit prejudicii nedorite ale bugetelor personale prin achiziționarea unor produse neconforme standardelor de calitate. ANSVSA trebuie să verifice situația menționată, cu atât mai mult cu cât anul trecut, în România, s-au consumat 6 de tone de carne albă, adusă de la sud de Dunăre, iar unele produse de acest tip conțineau chiar 25 la sută apă. Practic, la fiecare kilogram de pui cumpărat, românii au pierdut un sfert din banii cheltuiți, fapt care nu trebuie trecut cu vederea, în condițiile în care populația țării o duce tot mai prost. De asemenea, susțin că ANSVSA trebuie să verifice dacă stocul de pui injectați cu apă a fost distrus, pentru a fi evitate orice riscuri care ar putea duce la îmbolnăvirea consumatorilor. Dincolo de hotărârea Guvernului bulgar de a interzice vânzarea cărnii de pui injectate cu apă, consider că autoritățile sanitar-veterinare din România trebuie să declanșeze de urgență o anchetă. Voi adresa o interpelare parlamentară pe această temă conducerii ANSVSA, cu atât mai mult cu cât niciun oficial al instituției nu a exprimat vreun punct de vedere cu privire la consumul de carne de pui injectată cu apă.

Din nefericire, scandalul puilor injectați cu apă a fost dublat, la sfârșitul săptămânii trecute, de un alt eveniment din același sector – înlocuirea cărnii de vită cu carne de cal, în produsele congelate comercializate în Marea Britanie. De această dată este vorba de un scandal internațional de amploare, în care România este făcută praf și pulbere, iar efectele ar putea fi dezastruoase, România riscând să fie decredibilizată pentru mulți ani de acum încolo sau chiar să îi fie interzise exporturile. În ambele cazuri, am observat o lentoare nefirească a ministrului agriculturii, care a preferat să se ascundă în spatele unor comunicate de presă, în loc să

iasă public și să explice situațiile incredibile survenite în jurisdicția sa. *

„S.O.S. – siguranța virtuală a copiilor noștri!”

Am tras un serios semnal de alarmă referitor la pericolele venite din mediul virtual, mai ales asupra copiilor, cu ocazia Zilei Siguranței pe Internet, sărbătorită săptămâna trecută. Remarc faptul că multe dintre victimele mediului online sunt copiii, care au din ce în ce mai mult acces la internet în școli sau acasă, chiar și prin intermediul telefoanelor mobile. Statisticile oficiale arată că tot mai mulți minori sunt victimele traficului de persoane încă de la vârste fragede, iar mediul virtual este un loc propice în care copiii sunt racolați.

Copiii noștri sunt în pericol din cauza rețelei de socializare Facebook – aceasta este concluzia la care au ajuns reprezentanții organizației „Salvați Copiii” din România. Potrivit unui studiu realizat de ONG-ul amintit, a scăzut media de vârstă a tinerilor care au acces la rețele de socializare și a crescut numărul celor care intră în contact cu persoane necunoscute, potențiali agresori.

Ultimul raport al organizației „Salvați Copiii” din România arată că peste 60% dintre copii adaugă persoane necunoscute pe Facebook, iar 45% dintre copiii din România se întâlnesc cu persoane pe care le-au cunoscut online. Studiul sociologic al Organizației „Salvați Copiii” a mai indicat o creștere a numărului copiilor care accesează internetul de pe dispozitive tot mai diverse, fapt ce a dus la sporirea în ultimii trei ani a comportamentelor periculoase în mediul online. Aproximativ 90% dintre copii au afirmat că au folosit cel puțin o rețea socială în ultimul an, majoritatea dintre aceștia (87%) fiind utilizatori Facebook. În 2010, doar 47% dintre copiii din România declarau că au un cont pe o rețea de socializare, conform studiului EU Kids Online. Ceea ce este foarte grav, în opinia mea, este că 43% dintre copii recunosc că au văzut imagini pornografice, iar 60% dintre copii recunosc că au primit mesaje pornografice. Cifrele pozitive din acest raport sunt acelea că 14% dintre părinți limitează accesul copiilor la Facebook, în timp ce 19% dintre părinți știu de activitatea copiilor pe Facebook. Doar 21% dintre părinți au softuri de control, care nu permit copiilor să intre în contact cu imagini pornografice și prin care sunt feriți de conversațiile cu aluzii sexuale.

În calitate de femeie, parlamentar, dar mai ales mamă a unei fetițe de șase ani, avertizez public asupra necesității combaterii fenomenului, alături de cadrele didactice, noi, părinții, fiind direct răspunzători de modul în care minorii folosesc internetul, în așa fel încât copiii să nu se transforme, chiar din joacă, în victime ale mediului online.

Nu în ultimul rând, cred că autoritățile abilitate ale Guvernului trebuie să se implice mai pregnant în această problemă care ține de educația copiilor noștri și să vină cu propuneri concrete pentru a feri minorii de pericolele accesării excesive a internetului, cu atât mai mult cu cât astfel de întâmplări îi pot transforma în viitor în victime sigure ale traficului de persoane.

„Schimbarea guvernanților – aceeași Mărie, cu altă pălărie!”

După câteva zile de activitate în noul Legislativ, am constatat că guvernanții de acum nu sunt cu nimic mai buni decât cei anteriori. Din păcate, așa cum PP-DD a anticipat, actuala guvernare a debutat cu stângul, iar românii care au votat masiv USL nu o vor duce mai bine, ba din contră!

Un exemplu elocvent l-am observat la dezbaterile din Comisia pentru muncă și protecție socială și din plenul Camerei Deputaților referitoare la Legea de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului care stipula indexarea pensiilor cu 4%. Personal, aș fi dorit ca punctul de pensie să fie de 800 de lei, nu de 762, dar proiecția bugetară a Guvernului se pare că nu a permis acest lucru. Constat că guvernanții de acum nu sunt cu nimic mai profesioniști decât cei anteriori, cei câțiva lei în plus pe care-i vor primi pensionarii nefiind deloc suficienți pentru un trai la limita decenței!

De asemenea, voi avea demersuri parlamentare concrete în scopul îmbunătățirii vieții românilor. Chiar și în condițiile actuale ale bugetului strâmtorat, eu personal, alături de colegii din opoziție, mă voi bate pentru ca pensia să revină în viitor la 45% din salariul mediu brut pe economie, așa cum prevede legea.

Împreună cu colegii mei din Parlament, voi monitoriza îndeaproape bâlbâielile și deciziile eronate ale celor de la putere și voi veni cu propuneri concrete pentru ca românii să nu fie din nou batjocoriți.

Marioara Nistor

#211303

„Proiectele sociale necesare persoanelor defavorizate din Brăila, ignorate de guvernanți”

Mi-am exprimat public insatisfacția referitoare la faptul că plenul comun al Parlamentului mi-a respins cele câteva amendamente pe care am reușit să le susțin la dezbaterile Legii bugetului de stat pentru anul 2013. Am susținut în plen doar câteva dintre ideile pe care le-am colectat din teritoriu, materializate în 181 de amendamente, îndeosebi pe probleme sociale, deoarece sunt convinsă că oamenii nevoiași din Brăila, categoriile persoanelor defavorizate, aveau nevoie de fonduri pentru a duce o viață mai bună. Astfel, am cerut suplimentarea bugetului Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale cu suma de 2.500 mii lei pentru clădirea unui adăpost în cartierul Vidin al municipiului Brăila, necesar pentru persoane cu nevoi speciale. Cartierul Vidin este un vechi fost cartier muncitoresc, unde oamenii se confruntă cu un grad ridicat de șomaj și sărăcie, care are încă multe străzi neasfaltate și neiluminate public. Mulți dintre locuitorii cu probleme sociale din cartier ar fi beneficiat de facilitățile oferite de adăpostul pe care l-am cerut. Ar fi fost foarte bine să se aloce o sumă din Fondul de rezervă aflat la dispoziția Guvernului, însă amendamentul a fost respins de majoritatea de la putere.

De asemenea, tot la Ministerul Muncii am susținut suplimentarea bugetului cu suma de 1.500 mii lei pentru construirea unui centru de zi pentru persoanele autiste. La această oră, în Brăila, nu există un centru specializat care să răspundă nevoilor autiștilor. Problema mi-a fost semnalată în campania electorală, când am întâlnit mulți părinți care nu aveau unde să-și lase copiii autiști în timpul zilei. În România sunt în prezent circa 30.000 de copii autiști, în județul Brăila fiind aproape 200 luați în evidența statului, un centru pentru aceștia fiind absolut necesar.

Referitor la amendamentele depuse la capitolul Educație, în număr de 35, aș vrea să remarc faptul că am reușit să-i determin să le voteze pe toți colegii parlamentari ai județului Brăila, indiferent de culoarea politică.

Ca o concluzie, după dezbaterile pe marginea Legii bugetului de stat pentru anul 2013, pot spune cu mâna pe inimă că românii au în față un an deosebit de greu, în care scumpirile în lanț, inflația și lipsa locurilor de muncă nu îi vor face să viseze la mult așteptata ameliorare a traiului de zi cu zi.

Acest buget al Guvernului USL este unul de subzistență, este asemănător cu bugetul anterior al Guvernului Boc, fapt

ce-i va face în scurt timp pe români să-și dea seama că s-au păcălit din nou, pentru a nu știu câta oară, în fața urnelor!

„Scandalul vitei care nechează, o nouă bilă neagră pentru România europeană”

Scandalul european izbucnit la sfârșitul săptămânii trecute, în urma descoperirii de carne de cal în lasagna, vândută ca fiind de vită, a „oferit” României o nouă bilă neagră pe eșichierul european, cel puțin la nivelul imaginii. Dincolo de dimensiunea negativă a scandalului, trebuie să remarc că „bunele practici” continuă în domeniul agroalimentar autohton, mă refer la proliferarea funcționării unor firme cel puțin dubioase, care, mai mult, au și drept de export. Fără să generalizez, doar iau act de realitatea conform căreia guvernele de după 1990 nu au reușit să stârpească evaziunea fiscală din agricultură, iar lacunele din domeniu provoacă, iată, scandaluri cu consecințe dintre cele mai nedorite pentru statul român.

Descoperirea de carne de cal în lasagna, etichetată ca fiind din carne de vită, a provocat un scandal imens în Marea Britanie – unde calul este venerat, iar consumul cărnii sale este tabu – și a antrenat retragerea produselor incriminate în Franța, țara de origine a cărnii, și în Suedia. Un importator de carne care își are sediul în sud-vestul Franței a anunțat la rândul său o acțiune în justiție împotriva furnizorului său român. Această fraudă cu carnea de cal ar putea data din luna august 2012!

Reamintesc faptul că, în urmă cu doi ani, UE a interzis exportul de cai vii din România pentru a opri răspândirea așa-numitei maladii „SIDA cailor”, care era endemică. Acest lucru a determinat fermierii români să exporte carne de cal. În 2011, peste 6.779 de tone de carne de cal a fost expediată, fie congelată, fie refrigerată, în țări precum Franța, Belgia sau Italia.

Ca de obicei, autoritățile române au reacționat cu întârziere, la mai bine de o zi de la declanșarea scandalului, menționat inclusiv de premierul britanic David Cameron. Ministrul Agriculturii a emis abia luni un comunicat de presă pe această temă, în care nu ne dezvăluie numele celor două societăți producătoare implicate din România, iar premierul Ponta, ocupat până peste cap de disputa de orgolii cu președintele, se vede că nu prea stăpânește chestiunile de politică externă.

Rămâne de văzut cum se vor replia oficialii Guvernului USL pe marginea acestui scandal internațional, după ce prima rundă au pierdut-o cu brio, cel puțin la nivel de imagine.

Mihăiță Găină

#216336

„Bugetul – în dezbaterea Parlamentului României (ianuarie 2013)”

Este momentul potrivit pentru o caracterizare obiectivă a bugetului de stat pentru 2013. S-au spus deja multe despre acest buget, deși el este încă în stare de proiect. Având acum în vedere propunerile înaintate de Guvern Parlamentului, amendamentele colegilor din opoziție și unele atitudini critice față de cum arată acest document, doresc, în cele ce urmează, să dezvolt punctul de vedere exprimat imediat după ce prim-ministrul a prezentat într-o conferință de presă principalele date și priorități bugetare.

Așa cum afirmam și zilele trecute la discutarea în comisii, pentru prima dată după mulți ani Guvernul propune un buget prudent. Se poate susține această apreciere prin procentul modest, dar realist, de creștere economică. S-a vorbit despre un procent mai optimist, de o creștere de 2%, apoi de 1,8%, iar proiectul a fost înaintat cu un plus de 1,6% din PIB. Am folosit și eu expresia, după mulți ani, așa cum au folosit-o și alți colegi și comentatori, deoarece ne amintim că la discutarea proiectului de anul trecut se avansau cifre de creștere cu totul nerealiste, de 3%, și abia s-a realizat 1%, iar în anii și mai din urmă cifrele de creștere au tot fost ajustate în jos, pentru că de fiecare dată se pornea de la premise mincinoase. Acum ne propunem un 1,6% prudent, și dacă realizăm 2%, cu atât mai bine, decât să promitem că realizăm 5% și cu trecerea timpului să vedem că ne-am înșelat.

După mulți ani ni se propune un proiect de buget corect și echitabil. Este un buget corect pentru că se bazează pe ceea ce poate economia și societatea românească în conjunctura prezentă, internă, europeană și internațională. Multe din statele Uniunii Europene, și chiar Uniunea în ansamblu, se află încă sub managementul de criză. Este corect să spui cetățenilor care sunt estimările privind veniturile la buget care se pot colecta cu mijloacele legale și umane pe care le avem la dispoziție și că nu este bine să ne îndatorăm peste cele 3 miliarde de euro prevăzute în proiect, pentru a nu îngreuna sarcina generațiilor viitoare. Trebuie să fim corecți și față de cei care vin după noi și care vor trebui să plătească datoriile angajate de guvernele noastre.

Este un buget echitabil deoarece în repartizarea cheltuielilor s-a ținut cont de toate cerințele stringente ale societății românești în anul 2013 și mai ales pentru că respectă prioritățile investiționale privind dezvoltarea infrastructurii, a agriculturii și de cofinanțare a proiectelor realizate cu fonduri europene. Este remarcabil faptul că sumele alocate din buget pentru cofinanțarea proiectelor cu fonduri europene sunt cu 400% mai mari decât cele cheltuite în anul 2012, aceasta și din cauza faptului că anul 2012 a fost unul dintre cei mai slabi în accesarea banilor veniți de la Uniunea Europeană.

Este de apreciat modul transparent în care s-a lucrat la elaborarea și prezentarea bugetului. Încă din luna septembrie 2012, Guvernul Ponta I a precizat că, nefiind un guvern rezultat din alegeri, ar fi incorect ca înaintea alegerilor din 9 decembrie să se elaboreze și să se adopte un buget cu prevederi anuale și multianuale, să punem în fața faptului împlinit viitorul Guvern și viitorul Parlament. Însă pe tot acest parcurs s-a lucrat la proiecția bugetară pentru 2013 și cu unele prognoze pentru anii următori, așa încât statul a funcționat în ianuarie 2013 cu un buget echivalent celui din anul precedent și după alegeri s-a venit operativ cu proiectul pentru 2013 pe care-l discutăm și-l vom adopta în aceste zile.

A fost o noutate în acest an prezentarea transparentă a bugetului pentru 2013 printr-o practică apreciată. Este practica inaugurată de premier și de ministrul finanțelor și al bugetului de a prezenta datele esențiale ale proiectului de buget mai întâi în fața cetățenilor, a națiunii, printr-o conferință de presă de câteva ore, ceea ce a dat posibilitatea unei largi cunoașteri și dezbateri publice asupra principalelor prevederi bugetare, și abia apoi proiectul a fost trimis Parlamentului pentru dezbatere, amendare și adoptare.

Transparența bugetului se mai relevă și în faptul că toate sumele alocate au o destinație concretă, fundamentată pe legile în vigoare, și că nu există bani dosiți pentru mită politică sau alte cauze, prin tot felul de fonduri aflate la discreția ordonatorilor de credite, așa cum se practica în anii trecuți.

Publicarea și accesarea datelor proiectului de buget pe internet este o altă măsură de transparentizare a informațiilor

de interes public, ceea ce pentru prima dată oferă condiții reale de cunoaștere și de participare a cetățenilor, a specialiștilor și a organizațiilor interesate de actul de bună guvernare.

Multe discuții a suscitat aprecierea după care se poate vorbi de un buget de stagnare sau de creștere. După părerea mea, avem de-a face cu un buget cu premise pentru creștere și dezvoltare. În sfârșit, nu mai vorbim de un buget de austeritate, bazat pe tăieri de salarii, pensii, ajutoare și prestații sociale, investiții. Este însă de apreciat disciplina financiar-bugetară care stă la baza proiectului și a voinței de guvernare în concordanță cu acesta, exprimată de cei care ne-au prezentat bugetul pentru 2013. Bine prioritizate și urmărite în execuție, cu cele aproape 8 miliarde de euro pentru investiții din fonduri bugetare interne și europene, se poate realiza o creștere economică în limitele prevăzute de proiectul de buget, și chiar peste acestea. În rândul economiștilor există convingerea că și cu mai puțin se poate realiza mai mult, dacă știm să administrăm bine resursele.

Există motive de optimism ponderat și de încredere că economia și societatea românească și-au găsit acel concurs de împrejurări care să le conducă spre un curs de progres și bunăstare. Când spun aceasta, am în vedere o serie de argumente, printre care menționez: după mulți ani avem mecanisme consolidate de a face față șocurilor interne sau externe, ne bucurăm de o încredere politică satisfăcătoare în actuala guvernare, care vine cu soluții concrete pentru absorbția radical mai bună a fondurilor europene, pentru creșterea colectării și reducerea evaziunii fiscale, un început de fiscalizare a agriculturii, dispunem de o marjă de mișcare financiară consolidată a statului, dobânzi în scădere la împrumuturi, rezerve valutare adunate în timp la BNR și, după cum s-a văzut în ultimele săptămâni, moneda noastră, leul, se apreciază, chiar dacă drept urmare a unor conjuncturi favorabile.

Mircea Lubanovici

#222873

„Raportul MCV, încă o pată neagră a Guvernului”

Am ascultat cu atenție declarațiile purtătorului de cuvânt al Comisiei Europene, domnul Mark Gray, dar și reacțiile anumitor reprezentanți ai USL care par a nu fi deranjați de faptul că raportul MCV are un caracter preponderent negativ și că el reprezintă o evidentă întoarcere la începutul anilor 2000, când Guvernul făcea abuz de poziția sa și statul de drept era nerespectat.

Este timpul trezirilor. Nu vorbim despre atacuri răutăcioase din media „nepolitizată” care face avere în campanie așa cum făceați dumneavoastră în opoziție, ci despre concluzii pertinente ale unor experți străini cu privire la felul în care conduceți țara! Iar aceștia ne atrag atenția asupra unor probleme extrem de grave, cum ar fi faptul că nu se respectă independența justiției și că instituțiile statului de drept își pierd din putere.

Regret să spun asta, deoarece am pledat întotdeauna pentru progres, dar România condusă de USL este departe de valorile fundamentale ale Uniunii Europene. Amenințările cu caracter personal împotriva judecătorilor și a familiilor acestora, campaniile mediatice de hărțuire, lipsa crasă de respect față de independența sistemului judiciar și mai ales refuzul de a ridica imunitatea unor parlamentari suspectați de corupție sunt departe de a fi agreate de statele membre ale UE, ceea ce se poate traduce într-un singur fel: actualul Guvern se face responsabil de imaginea negativă pe care i-o conturează României în afara granițelor. Din acest motiv, ca reprezentant al diasporei, vă cer să lăsați deoparte jocurile de-a „sacul fără fund” cu care v-ați atras alegători în campanie și să vă ancorați în realitate. Să vă asumați răspunderea pentru gafele majore pe care le faceți, pentru încercările de abolire a statului de drept și să luați măsuri pentru corectarea deficiențelor semnalate.

Să știți, stimați colegi, că românii nu au nevoie de fapte eroice pentru a demonstra că într-adevăr aveți de gând să respectați statul de drept, ci de câteva decizii corecte, cum ar fi demiterea unor oameni declarați incompatibili de către Agenția Națională de Integritate.

În primul său Guvern, prim-ministrul Victor Ponta a menținut oameni declarați incompatibili, iar în cel de-al doilea Guvern s-a sfiit să aducă miniștrii cercetați penal pentru corupție. Iată că acum are ocazia să facă ceea ce trebuie.

Repet apelul meu anterior: treziți-vă, pentru că în caz contrar urmările vor fi grave, iar tot efortul guvernării PDL de a îmbunătăți imaginea României pe plan extern va fi în zadar! Chiar dacă este nedrept, știți bine că, dacă nu luați urgent măsuri, vor exista guverne și lideri europeni care vor folosi acest raport pentru a justifica amânarea aderării României la Schengen, iar noi ne vom pierde credibilitatea la nivelul Uniunii Europene în pline negocieri pentru bugetul Uniunii Europene.

Am intrat în Parlament dorind într-adevăr să respect promisiunile făcute diasporei, de aceea vă asigur că voi face tot posibilul pentru ca imaginea de stat coruptibil pe care o transmiteți liderilor străini să nu se răsfrângă asupra românilor din afara granițelor.

„USL controlează viețile a zeci de mii de bolnavi”

Simt că toate eforturile guvernării 2008–2012, până când conducerea Guvernului a fost preluată de domnul Victor Ponta, încep să pălească în fața dezinteresului și a luptei pentru funcții a actualei puteri. Atât creșterea economică reală propusă de programele noastre de guvernare, cât și sacrificiile pe care am fost nevoiți să le facem în momentul în care criza europeană s-a adâncit au avut ca scop dezvoltarea României și apropierea de standardele țărilor din Vest. Iar acum, bătălia pe funcții și prostul obicei de a „lovi” întotdeauna opoziția nici măcar nu-i mai conving pe românii din interiorul țării sau din rândul diasporei că lucrurile vor urma o direcție pozitivă, o direcție normală, așteptată de multă vreme.

Credeți-mă, nu este un discurs al opoziției menit să vă critice. Este o realitate care se observă tot mai ușor și care, din nefericire, are efecte grave, extrem de triste, în rândul persoanelor suferinde, care depind de bunul mers al sistemului sanitar din România. Neglijența dumneavoastră, stimați colegi din USL – pentru că altfel nu o pot numi –, face ca România să fie lider în Europa la numărul deceselor cauzate de lipsa medicamentelor, iar deciziile proaste pe care le luați și apoi omiteți să le povestiți la televiziunile partenere, cum ar fi faptul că listele de medicamente nu au mai fost actualizate de foarte mult timp, plasează sistemul sanitar în derivă. Peste 70.000 dintre persoanele diagnosticate anual cu cancer își pierd speranța alinării suferinței din cauza lipsei citostaticelor. Mai mult, peste 140 de medicamente și indicații noi așteaptă de aproape 5 ani să ajungă la pacienți. Credeți că acest haos face bine țării?

„The Economist”, care este una dintre cele mai citite publicații din străinătate și care conturează o imagine reală a României în afara granițelor, ne critică, pe bună dreptate,

pentru neglijența și scandalurile din sistemul sanitar. Câte exemple mai doriți pentru a realiza că ceea ce faceți nu este benefic României și că este unul dintre motivele pentru care suntem criticați în străinătate?!

Trăiesc de mulți ani într-un mediu în care aceste probleme legate de viață și de moarte sunt prioritare oricărui conflict politic și știu care este realitatea cu care se confruntă românii pe care îi reprezint. Există mulți români stabiliți în Colegiul nr. 3 Diaspora care își ajută rudele bolnave din țară să mai aibă o șansă la viață. Lunar trimit medicamente și se zbat să obțină, chiar și de la mii de kilometri distanță, tratamentul potrivit pentru românii din țară de care ar trebui să se îngrijească sistemul sanitar. Iar aceștia se pot considera norocoși, deoarece mai bine de jumătate dintre bolnavii în stare critică nu au nici măcar această șansă, ci sunt lăsați să moară de medici și asistente care le spun cu părere de rău: „Nu sunt fonduri la minister, nu avem suficiente medicamente”.

Într-o țară care se pretinde a fi demnă de statutul de membru al UE, în secolul 21, este înfiorător faptul că ne confruntăm cu astfel de probleme. De aceea, nu îmi rămâne de spus decât un singur lucru: „Nu vă mai bateți joc de viețile a zeci de mii de bolnavi!”

Ovidiu Ioan Silaghi

#229222

„Traian Băsescu – o nouă cruciadă împotriva USL”

Săptămâna trecută, România a suferit o înfrângere severă, care ne va afecta mult în următorii ani la negocierile din Consiliul European în ceea ce privește bugetul ce va fi alocat României în exercițiul bugetar multianual 2014–2020. Înfrângerea României se datorează exclusiv președintelui Traian Băsescu.

La Consiliul European, negociatorul României nu avea de făcut decât un singur lucru: acela de a se bate pentru suma care îi fusese alocată în primă fază, adică 48 de miliarde de euro. Traian Băsescu a reușit contraperformanța de a obține cu 9 miliarde mai puțin față de propunerea inițială a Comisiei Europene, adică cu 20% mai puțin. Președintele României avea toate atuurile pentru a obține suma de care România avea nevoie: exista propunerea inițială a Comisiei Europene și mai ales creșterea alocărilor pentru România în cadrul următorului buget ar fi fost absolut normală, deoarece la realizarea actualului buget, 2007–2013, România nu a participat, fiindu-i promis, de altfel, la momentul respectiv, că la următorul mecanism financiar multianual, 2014–2020, va primi mult mai mulți bani.

Traian Băsescu a prezentat rezultatul negocierii sale drept o victorie. A încercat din nou să inducă în eroare opinia publică. Reacția promptă și explicațiile clare date de premierul Victor Ponta au lămurit opinia publică asupra adevăratei stări de fapt. Alocarea obținută pentru intervalul 2014–2020 nu contribuie în niciun fel la reducerea decalajului de dezvoltare dintre România și țările occidentale, bugetul de 39,8 miliarde de euro alocat României în exercițiul bugetar multianual al UE 2014–2020 este nesatisfăcător, iar banii pe care România i-a pierdut la împărțirea bugetului european afectează buna funcționare a economiei.

Am crezut sau, mai bine spus, am sperat ca eșecul suferit săptămâna trecută să aibă drept cauze calitățile modeste de negociator ale lui Traian Băsescu, încăpățânarea sa de a nu permite celor abilitați – și aici mă refer la prim-ministru, la miniștrii din domeniu – să se ocupe de negocieri și, în general, grandomaniei pe care o afișează – el considerându-se ca fiind singurul competent în probleme ce țin de UE, Comisia Europeană, Consiliul Europei. Ultima ieșire publică a președintelui mi-a demonstrat însă că m-am înșelat și că a fost vorba de altceva. Și acest „altceva” a ieșit în evidență după ce duminică Traian Băsescu și-a exprimat clar intenția de a lega intrarea în Spațiul Schengen de raportul MCV. Președintele susține această temă, deși inclusiv Mark Gray, purtătorul de cuvânt al CE, a declarat, prezentând ultimul raport al CE, că România îndeplinește condițiile pentru intrarea în Schengen, iar președintele CE, José Manuel Barroso, precum și alți oficiali de la nivelul Parlamentului European, sunt, de asemenea, de acord că România îndeplinește criteriile tehnice de aderare, arătând că acestea sunt, de fapt, singurele care determină accesul în Spațiul Schengen. Și alți oficiali europeni au subliniat că Raportul MCV nu are nimic în comun cu intrarea în Spațiul Schengen.

Deși în plan intern, atât la nivel de Guvern, cât și la nivelul partidelor componente ale USL, a fost criticată intenția lui Traian Băsescu (și în acest caz premierul Ponta a venit cu explicații clare), președintele nu renunță la încercarea de a impune legarea raportului MCV de intrarea în Spațiul Schengen.

Să ne aducem aminte, în timpul guvernărilor PDL, același Traian Băsescu cataloga, pe bună dreptate, ca nedreaptă și inacceptabilă legarea MCV de aderarea la Schengen.

Poziția de acum a președintelui față de Schengen, precum și noncombatul de la negocieri nu demonstrează decât un lucru: Președintele României nu poate accepta că nu mai este la butoane și la Palatul Victoria și, din această cauză, face tot posibilul, cu armele care îi sunt la îndemână, de a decredibiliza guvernarea USL, de a bloca pe cât posibil intențiile și activitatea Guvernului.

Da, Traian Băsescu a repornit cruciada împotriva USL, dar, din păcate, această cruciadă este pornită împotriva românilor și României, pentru că de pierdut au numai românii și România.

Călin Potor

#233393

„Guvernul USL face dreptate până la capăt românilor”

După cum am promis și în campania electorală, USL va face dreptate până la capăt românilor sărăciți și vitregiți ilegal de drepturile cuvenite, prin „grija părintească” a guvernelor PDL. După reîntregirea salariilor și creșterea pensiilor, un alt succes îl constituie recenta confirmare venită din partea Comisiei Europene privind deblocarea Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și reluarea plăților pentru România. Astfel, în următoarele zile, Comisia Europeană va relua plățile către țara noastră pentru cererile de rambursare transmise în luna decembrie 2012, în valoare de 148 milioane de euro, cu aplicarea corecțiilor financiare temporare de 25%, așa cum a fost agreat cu partea română.

Reamintesc faptul că Comisia Europeană a suspendat POSDRU la începutul lunii august 2012, ca urmare a deficiențelor identificate de partea comunitară pentru perioada 2009–2011, când am fost conduși de guvernele Boc și Ungureanu, cu litere mici, evident. În zilele următoare, autoritățile române vor informa direct beneficiarii proiectelor POSDRU cu privire la reluarea plăților, precum și cu privire la calendarul acțiunilor din acest an.

Deblocarea Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) este un prim pas concret pe care România îl face pentru accelerarea absorbției fondurilor europene de care vor beneficia și un număr însemnat de oameni din județul Alba. Decizia Comisiei Europene confirmă faptul că oficialii noului Guvern își fac

treaba așa cum scrie la carte, adică profesionist. Sunt convins că și celelalte trei programe presuspendate, respectiv Programul Operațional Regional, Programul Operațional Sectorial Transport și Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, vor fi deblocate în cel mai scurt timp, în așa fel încât cele aproape 10.400 de proiecte depuse pe POSDRU până la sfârșitul lunii ianuarie 2013 să fie cât mai repede trecute pe finanțare și decontare. De asemenea, îmi exprim speranța că Ministerul Fondurilor Europene va face toate demersurile necesare pentru a nu ne mai confrunta cu un nou blocaj și de a accesa cât mai mulți bani europeni în perioada următoare.

„Lăsați jos steagul secuiesc!”

La câteva zile de la debutul scandalului steagurilor secuiești amplasate în așa-numitul Ținut Secuiesc de pe teritoriul de stat al României, disputa continuă, în loc să fie aplanată.

Mai multe instituții din Covasna, Harghita, dar și din Ungaria au arborat steagul, iar îndemnul ca și restul să facă la fel a venit acum de la președintele Partidului Civic Maghiar. Sunt stupefiat la auzul veștii că președintele PCM i-a mulțumit secretarului de stat din Ministerul de Externe ungar, Németh Zsolt, pentru solidaritatea față de maghiarii din Transilvania. Mai mult, Biró Zsolt cere ca toți etnicii maghiari să arboreze acest steag pe casele lor. „Facem un îndemn către populație. Dorim ca cât mai mulți oameni să arboreze steagul Ținutului Secuiesc pe case, pe balcoane și noi o să încercăm să ajutăm în această privință, chiar să le dăruim steaguri dacă sunt de acord. Vreau să aduc chiar mulțumiri domnului secretar de stat Németh Zsolt, care cu o declarație a venit în sprijinul comunității maghiare când a spus că dânsul consideră că aceste simboluri pot fi folosite”, a spus, incredibil, președintele PCM, un partid care funcționează sub oblăduirea legilor românești. Mai mult, primarul orașului Sfântu Gheorghe, Antal Arpád, a continuat incitarea, postând pe pagina sa de Facebook următorul îndemn: „Îi rog pe toți prietenii mei maghiari și români, deopotrivă, să posteze steagul secuiesc pe coperta lor în semn de protest împotriva circului mediatic care are ca țintă simbolurile naționale ale maghiarilor din România. Să spunem _nu_ discriminării și intoleranței”.

Nu este pentru prima dată când românii sunt supuși unor astfel de răvașe otrăvite. Poate că exacerbarea extremistă din secuime are rădăcini adânci în toleranța cu care minoritatea maghiară a fost tratată de guvernele României de după 1989, dar și în prezența aproape perpetuă de până mai ieri a UDMR la actul guvernării.

Conform art. 1 alin. (1) al Constituției României „România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”, iar alin. (5) stipulează că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. Nu în ultimul rând, cei care incită la nesupunere și la nerespectarea legilor din România trebuie să știe că minoritățile au voie să-și folosească simbolurile, de genul steagurilor, în condițiile legii, la manifestări publice, la diferite acțiuni pe care le organizează minoritățile. Pe instituțiile publice trebuie să se arboreze steagul României și stema României, atât!

Consider că autoritățile de la București trebuie să fie mai atente în viitor cu astfel de manifestări, care nu pot fi tolerate, în condițiile în care România este cunoscută în Europa ca un stat exemplu în materie de respectare a drepturilor minorităților naționale.

Cornel Mircea Sămărtinean

#238463

„Europa între elogii și pericolul imploziei”

Săptămâna trecută s-a celebrat împlinirea a 50 de ani de la adoptarea Tratatului de la Elysée, marele acord francogerman care, sub bagheta unor vizionari precum de Gaulle și Adenauer, a pus bazele resetării relațiilor bilaterale.

Unei prietenii adevărate i-ar ședea bine o oarecare modestie, o oarecare prudență, rezervă și moderație. Exageratele elogii adresate prieteniei franco-germane merg mână în mână cu adumbrirea vederii tuturor acelor comentatori ai treburilor europene care insistă să ignore carențele majore ale construcției politice europene.

În mod evident, de Gaulle și Adenauer au avut temeiuri, în parte îndreptățite, să-și încheie mult celebratul tratat. Acest document, semnat la 22 ianuarie 1963, a parafat, după înfrângerea Germaniei naziste, și victoria, la masa verde, a Franței, hotărârea elitelor celor două națiuni, între care una divizată, de a pune capăt secolelor de ostilitate, vrăjmășie și conflict mutual și de a pune bazele unor proiecte comune.

Această lucrare s-a vădit, în multe privințe, a fi o operațiune de mare succes, întrucât a creat condițiile necesare elaborării și punerii la punct a motorului francogerman al Europei.

Că în 1963 motivele celor doi oameni de stat fuseseră diferite, ba chiar divergente, nu e un secret și nu schimbă datele problemei. Realitatea este că Adenauer dorise tratatul cu francezii pentru a pune capăt o dată pentru totdeauna oricăror tendințe germane de izolare de Apus. La rândul său, de Gaulle ar fi vrut un partener german docil, dar puternic economic, în stare să-i susțină ambițiile antiamericane. Deși popoarele par, în mare măsură, să se respecte reciproc, iar urmele vechilor adversități sunt greu de detectat, nici azi concepțiile elitelor celor două națiuni nu sunt mai puțin divergente. Franța încearcă în disperare să îmbrățișeze Germania, astfel încât marele ei vecin de la răsărit să nu redobândească o preeminență incontrolabilă în Europa.

La rândul ei, o mare parte a elitei germane năzuiește să creeze și să gestioneze Statele Unite ale Europei, ale cărei instituții, construcție și eficiență economică și comercială să semene, dacă se poate leit, celor ale Germaniei. Acest eșafodaj ar urma să se dovedească în stare să țină piept provocărilor globale și tot mai cumplitei concurențe asiatice.

Franța lui Hollande crede că Germania e o frână în Europa, că fără ea relansarea bătrânului continent ar fi un proiect fezabil dacă nu de-a dreptul facil, întrucât ar implica doar obligațiuni europene, eurobonduri, în speță, colectivizarea datoriilor.

În Germania lui Merkel domnește teama și disprețul față de guvernul socialist francez. Detestată e îndeosebi incapacitatea lui (alarmantă și pentru burghezia pariziană) de a renunța la centralism, de a se despărți de vechiul _dolce far niente_ și de a realiza că nu se mai supraviețuiește în lumea globală fără austeritate și reforme dure.

De aici încolo, toate drumurile duc nu la Roma, ci la implozia Uniunii Europene, dacă elitele celor două națiuni nu descoperă la timp manevra de transpunere în marșarier și de revizuire a motorului european.

Europei îi trebuie mai puține discursuri și celebrări fastuoase și net mai multă meditație, reformă, democrație autentică și hotărâre de a lupta împotriva oricărui tip de extremism în interiorul și în afara continentului.

Angel Tîlvăr

#243596

„24 ianuarie, Unirea Principatelor”

Unirea Țării Românești cu Moldova, înfăptuită la 24 ianuarie 1859, reprezintă actul politic care stă la baza României moderne. Împrejurările istorice nu au permis unirea simultană a celor trei țări române, astfel că statul național român s-a format treptat, unirea din 1859 desăvârșindu-se în 1918, când lupta pentru unitatea poporului român a fost încununată de victorie.

Ideea de unire a fost exprimată clar și puternic încă din timpul Revoluției de la 1848, iar după revoluție, aceasta a devenit problema centrală, dominantă a vieții politice românești, o idee care a pus în mișcare toate păturile sociale.

Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire, (Marea Unire fiind cea de la 1918) a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.

Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 reprezenta primul pas pe calea înfăptuirii statului național român unitar. Impusă sub o puternică presiune populară, cu deosebire la București, alegerea ca domn al Țării Românești a lui Alexandru Ioan Cuza avea să-și găsească o confirmare deplină la marea manifestare prilejuită de sosirea alesului națiunii în capitala munteană.

Astfel împlinită recunoașterea situației de fapt, impusă la 24 ianuarie, obiectivul imediat următor era acceptarea de către puterile garante a unirii depline. Fără a aștepta verdictul altor reuniuni internaționale, Alexandru I. Cuza a trecut la unificarea aparatului de stat, remediind din mers consecințele hotărârilor adoptate prin Convenția de la Paris.

Ziua de 24 ianuarie 1859 era „ziua cea mai mare a veacului”, cum a fost numită. Unirea e actul energic al întregii națiunii române. „Unirea, națiunea a făcut-o!”, spunea cu fierbinte entuziasm marele patriot Mihail Kogălniceanu. O biruință memorabilă, după care vor urma ani de rodnică înnoire, de mari reforme, cea mai importantă fiind reforma agrară din 1864, reforma de transformare a învățământului la care trebuie să aibă acces toți fiii poporului, de sporire a economiei prin construirea unei rețele de cale ferată și de drumuri.

Domnia lui Cuza a însemnat punerea bazelor statului național modern român. La 22 ianuarie 1866 s-a numit primul Guvern, iar două zile mai târziu avea să se constituie primul Parlament.

Țara întreagă urca trepte mari de progres și prosperitate, făcea pași hotărâtori spre dobândirea independenței pe care o vor cuceri roșiorii și dorobanții în iureșul gloanțelor de la Plevna, Rahova și Smârdan, în anul 1877, când se proclamă independența de stat a României.

Titi Holban

#246394

După două săptămâni de dezbateri în comisiile de specialitate și în plenul reunit, Parlamentul a adoptat două dintre cele mai importante legi pentru societatea românească – Legea bugetului de stat pe anul 2013 și Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe același an.

Privit în ansamblu, bugetul anului 2013 este un buget echilibrat și realist, care continuă măsurile începute anul trecut de creștere a salariilor și a pensiilor, măsuri asumate de USL în opoziție, care prioritizează investițiile publice și acordă importanță absorbției fondurilor europene și care respectă angajamentele cu partenerii internaționali, chiar și datoriile contractate de fosta guvernare între 2009 și 2011.

În țările democratice, dezbaterea bugetului este cea mai importantă pentru forul legislativ, pentru că dă posibilitatea grupurilor politice parlamentare și mai ales opoziției să participe constructiv la amendarea acestei legi.

Opoziția de la noi a ales altă cale, cea distructivă, prin depunerea a peste 13.000 de amendamente, copiate pur și simplu din dezbaterile bugetului de anul trecut. Opoziția – și mai ales PDL – a ales să facă show mediatic, lansând fel și fel de acuze nefondate pentru a-și ascunde propria incompetență și lipsa măsurilor economice de fond care ar fi putut îmbunătăți textul bugetului.

Chiar dacă memoria este de scurtă durată, o incursiune în trecutul guvernărilor PDL din perioada 2009–2011 nu strică.

Din 2009 până acum un an, la dezbaterile din plen pe Legea bugetului de stat ni se recita aceeași poezie, care devenea un déjà-vu când premierul Boc se apropia de tribună. De fiecare dată ni se spunea că este anul ieșirii din criză, de fiecare dată ni se spunea că este anul pregătirii creșterii economice și că austeritatea este spre binele nostru, al românilor. Creșterea economică nu s-a realizat, ieșirea din criză s-a reportat de la an la an, iar austeritatea a fost singura strategie guvernamentală pe care românii au simțit-o până în măduva oaselor.

S-a ajuns la o isterie națională în care pensionarii erau principalii vinovați și trebuiau eliminați pe cale naturală din sistem, doctorii erau trimiși să profeseze afară, iar bugetarii erau dușmanii de clasă ai celor din mediul privat.

Rezultatele unui act de guvernare își au scadența la vot, iar în decembrie 2012, PDL a primit „răsplata” electoratului și oamenii au fost chiar indulgenți față de ceea ce au suferit în timpul guvernării portocalii.

Ca atare, lecțiile de morală la care apelează liderii din fosta guvernare nu se susțin. Demersul PDL de a sesiza la Curtea Constituțională bugetul de stat nu are sorți de izbândă

și nu face decât să întârzie intrarea în vigoare a acestei legi importante pentru România.

Fac un apel la reprezentanții opoziției să înceteze tipul distructiv de a face politică, să pună capăt atacurilor lansate de dragul show-ului mediatic și să participe serios la dezbaterile din Parlament, ca o minimă dovadă că-și asumă propria guvernare dezastruoasă.

Vasile Popeangă

#249402

„Fondurile europene, o nouă dovadă de incompetență a domnului Băsescu”

Rezultatul dezastruos al activității lui Băsescu în ceea ce privește alocarea fondurilor externe pentru țara noastră ne face să ne întrebăm de zor de ce tot insistă să se ducă el la Bruxelles, atâta vreme cât recunoaște cu gura lui că nu poate lua decizii în locul Guvernului, acesta fiind cel care are responsabilitatea gestionării bugetului. Probabil dintr-o trufie masochistă, care-l îndeamnă să plece mereu cocoș înfoiat și să se-ntoarcă jumulit ca după lupte greco-romane cu vulpea...

Te umflă râsul când auzi că România „a avut o poziție extrem de fermă”, că „a fost cea mai vocală” în Consiliul European cât a fost Băsescu mărețul nostru reprezentant! Cine îl vede pe Băsescu rugându-se la Merkel să-l ajute ori zicându-i lui Barroso, să ridice mâna sus! Cum, nimeni? O, a fost doar o demonstrație: Băsescu, la București, e ca un leu, la Bruxelles e doar... 10 bani... Din păcate, când te duci la Bruxelles cu datorii mari în spate față de stăpânire, greu spre imposibil să nu pleci de-acolo cu ideile lor! După o replică gen: „Amice, decât să ceri bani, mai bine ne-ai pupa mâna că te mai ținem în scaun!” gata, s-a terminat cu negocierea! Tot zgomotul făcut de Băsescu în fața stăpânilor săi europeni a fost hăhăitul său inconfundabil! Numai simpla imagine că Băsescu ar avea măcar de gând să dea cu pumnu-n masa Consiliului de dragul ori în interesul României i-ar da marinelului coșmaruri mai mari decât acela de a-și pierde imunitatea și să-l ancheteze Morar!

„Eu nu pot lua decizii și angajamente nici pentru Guvern, nici pentru Parlament.” Păi, dacă recunoaște asta, ce mai caută la Bruxelles, la Consiliul European, ca să angajeze el tot soiul de tratate și bugete față de care, până la urmă, nu are nicio responsabilitate (da, are dreptul, dar nu și obligația de reprezentare aiurea!), urmând ca noi, cei de stânga, să facem politicile de dreapta impuse de Băsescu, Barroso, Van Rompuy și alți portocalizați europeni? Ce e greu de priceput în faptul că, faultându-ne pe noi, cei de la putere, de fapt Băsescu faultează însăși România? Pentru că bugetul nu este nici al USL, nici al PDL, ci al oamenilor acestei țări, indiferent ce ar motiva „păreologii” lui Blaga!

Bugetul propus la Comisia Europeană era, pentru România, de 48 miliarde de lei. Băsescu a venit înapoi cu 8 miliarde mai puțin decât ne oferea însăși Europa! Culmea: am pierdut în jur de 20 de procente din ce ne oferea însăși UE astă-toamnă, prin simpla prezență acolo a „guvernatorului”, iar acesta, de la revenirea în țară, tot încearcă să ne prostească în față că groaznica sa înfrângere în domeniul negocierilor este, de fapt, o victorie nemaiîntâlnită de la Burebista încoace! Dar „dibăcia” i s-a arătat exact când a spus că marile țări sunt contributoare nete la bunăstarea noastră, ca și când noi doar am sta cu mâna-ntinsă la Germania! Semn de nepricepere, de nebunie ori de rea-intenție? Pentru că, pe de-o parte, nu l-am auzit cârâind contra UE când, în guvernările Boc, am fost noi contributori neți, că nu reușeam să absorbim nici măcar cât cotizam la UE; pe de altă parte, nici Germania, nici Italia, nici Ungaria nu sunt mai contributori decât noi, pentru că tot același procent din PIB dau! N-a auzit nimeni că România dă doar un procent, iar Germania dă 30%! În plus, l-a văzut cineva pe Băsescu sărind cu cizmele pe miniștrii transporturilor din guvernările Boc, că de ce n-au absorbit banii europeni care le-au stat la dispoziție? Ori era mai profitabil să fie făcute autostrăzile din banii de la buget care se furau cu mult mai multă ușurință decât banii UE?

Ce ne facem însă cu situația în care Băsescu se crede cel mai deștept român din Univers? Cum poate fi catalogată manifestarea sa prin care se laudă singur că este cel mai competent trăitor vreodată pe aceste meleaguri? El e cel mai priceput politician, de numai el poate reprezenta România în lume! Atât de bun încât, în loc să fie alături de prietenii coeziunii, care luptă și pentru interesele României, s-a poziționat exact invers – de ce să ajungem și noi, încet-încet, să trăim mai bine, alături de Franța și de celelalte state grupate sub steagul prosperității, când putem să o ducem din ce în ce mai rău, slugărindu-i pe madam Merkel, pe Van Rompuy și pe Barroso, mai săraci și mai jefuiți? El e cel mai bun economist, pentru că el și doar el poate să știe ce e mai bine pentru români când e vorba de bugete! Dar el este autorul tăierilor de salarii, pensii, alocații pentru copii din perioada boc-istă, ca să rămână mai mulți bani de furat de către camarila portocalie! Tot el e cel mai bun negociator! Însă tot ce a negociat pentru România n-au fost decât pierderi – flota, privatizarea Petrom, rapoartele MCV, bugetul UE etc. Tot ce a atins Băsescu s-a veștejit! A fost cel care a făcut totul praf, iar praful l-a făcut scrum!

Ultima mostră a inteligenței economico-financiare a lui Băsescu: reducerea totală a bugetului UE, alocat tuturor statelor membre, a fost de aproximativ 40 de miliarde de euro, dar reducerea totală pentru România a fost de 8 miliarde de euro. Cu alte cuvinte, 26 de state, împreună fiind și cele mai dezvoltate din UE, au suportat reducerea de aproape 80%, iar „ăl mai tare stat din parcarea goală”, Românica, a suportat doar ea, singurică, pe vânjoșii săi umeri (Băsescu și Macovei) circa 20 de procente! În această situație, vine marinarul eșuat pe Dealul Cotrocenilor și se laudă că avem, grație dibăciei lui, 6 miliarde-n plus față de bugetul actual! Păi, dacă luăm în considerație doar doi factori: când ni s-a alocat bucata noastră din banii europeni, deja era în derulare bugetul actual, pentru că noi n-am intrat în UE înainte de adoptarea lui, și dacă mai luăm în calcul inflația din 2007 până în prezent, cam picăm pe bugetul actual!

Deci unde-i creșterea de care vorbea Băsescu? Nepricepere? Nebunie? Rea-voință? Judecați singuri...

Ion Stan

#255352

Am luat act cu surprindere și nu fără oarecare îngrijorare că există opinii care încearcă să acrediteze ideea că prin respingerea de către Camera Deputaților a cererii DNA privind încuviințarea arestării mele preventive s-a creat un motiv „de natură să afecteze România în plan extern, în privința MCV și a aderării la Schengen”.

Credem că înainte de a se fi exprimat o asemenea temere, cu nimic justificată, era oportun să se examineze în deplină cunoștință de cauză argumentele pentru care Camera Deputaților, ca reprezentant suprem al poporului, a considerat că justiția se poate înfăptui prin cercetarea în stare de libertate a faptelor, cu privire la care se afirmă doar că ar exista indicii „de natură să conducă la presupunerea rezonabilă” a săvârșirii lor.

În realitate, conferința de presă a președintelui Traian Băsescu în care, cu două săptămâni înainte ca Raportul Mecanismului de Verificare și Control să fie finalizat, se insinua că deputatul Ion Stan va fi un argument al împiedicării justiției să-și facă datoria a fost cea care a pus presiune pe organele judiciare și a fost de natură să influențeze soarta procedurii în care sunt implicat și bunul mers al justiției.

Este regretabil și de neînțeles cum asemenea aserțiuni au fost preluate ca atare și în unele medii diplomatice de la București, fără reflecția necesară în legătură cu cauzele pentru care Camera Deputaților a exprimat, prin votul dat, serioase rezerve cu privire la existența faptelor, argumentația și legalitatea procedurii de instrumentare a cazului.

În cea mai recentă ieșire în fața presei a președintelui Traian Băsescu, duminică, 3 februarie, ora 13.00, numele deputatului Ion Stan a fost menționat de trei ori, cu largi acolade, ca și cum acesta ar fi cel dintâi obiectiv din scopul conferinței de presă, convocată pentru interpretarea, cu puterea funcției prezidențiale, dar și într-o manieră personală, a textului Raportului Mecanismului de Cooperare și Verificare.

Când Președintele Republicii simte nevoia să-ți pronunțe de trei ori numele în nici două minute înseamnă foarte mult într-o agendă prezidențială. De aceea și duminică, când tot poporul se afla la prânzul duminical, în atmosfera tihnită a căminului familial, Traian Băsescu nu putea scăpa prilejul de a mă servi și impune, încă o dată, în atenția concetățenilor, a agențiilor internaționale de presă și a media autohtonă, dar și de a imixtiona și influența grav actul de justiție, fapt incriminat în practica europeană și în deciziile Curții Europene de Justiție de la Strasbourg (CEDO). Cazul meu pare a fi și fără precedent în practica politică prezidențială internațională.

De unde, de când și de ce un asemenea interes?! Răspunsurile sunt la îndemâna oricui și pot fi găsite în Monitorul Oficial, Partea a II-a „Dezbateri parlamentare”. Eu tot ce am avut de spus despre cetățeanul președinte am făcut-o oficial, cu consemnare în analele vieții parlamentare, care rămân mărturie judecății istoriei.

Din 14 martie 2006, de la declarația politică „România – de la statul de drept, democratic și social spre statul republică prezidențială, autoritară și polițienească” și până la declarația politică cu tema „Dezinformări și răspunderi penale prezidențiale”, din 18 aprilie 2012, i-am fost un opozant incomod cetățeanului președinte, dovadă fiind nu mai puțin de 15 declarații politice în directă referire la exercitarea prerogativelor instituției Președintelui Republicii.

Răspunsul cetățeanului președinte la modul în care mi-am exercitat prerogativele parlamentare a fost o înscenare politico-judiciară orchestrată prin oameniinstrumente de poliție politică personală, numiți special în structurile de forță ale statului. Din aceste instituții, sub teroarea amenințării, a înscenărilor și a dosarelor ținute în așteptare se fac adevărate jocuri politice și de putere.

Sunt deja trecute două luni de când eu, soția și fiicele noastre avem parte de un filaj continuu, intens și brutal, realizat în mod ostentativ și provocator, cu scop unic de amenințare, intimidare și teroare psihică. Un filaj de provocare, la vedere și cu scene de consum public ieftin nu are nicio funcționalitate operativă de identificare, constatare și documentare în cadrul instrucției judiciare.

Singura rațiune a acestui gen de filaj este tortura în scopul provocării unei suferințe psihice ori a unor traume psihice ori fizice, cunoscute fiind în cazul meu antecedentele unor boli și predispozițiile acestora la accidente cardiace, pe fondul hărțuirii printr-o continuă urmărire la vedere. Tortura, în forma descrisă, este incriminată de legea penală română și se pedepsește, în funcție de formele în care se săvârșește și de consecințele provocate, cu închisoare de la 2 la 25 de ani.

De un asemenea filaj, cu scop de tortură psihică, au parte soția și cele două fiice ale noastre. În fapt și în drept, o astfel de monitorizare fățișă este nu numai un grav abuz, ci și o severă limitare a libertății, o intruziune brutală prin care sunt periclitate drepturile și libertățile fundamentale ale soției și fiicelor mele.

Nimic nu împiedică organele de urmărire penală, dacă există probe, să sesizeze instanța de judecată, lucru pe care l-am cerut public și în mod repetat.

Sub pretextul urgenței, am fost supus ascultărilor și interceptărilor electronice, filat și filmat, în absența unui mandat legal emis de judecător, fiindu-mi înscenate și patru așa-zise momente operative în care să fiu prins în flagrant cu bani încredințați denunțătorului de către DNA, din fonduri proprii, echipa operativă pentru reținerea mea fiind deja pregătită să acționeze chiar dacă urmărirea penală nu fusese începută. Evident că toate cele patru tentative provocatoare, în absența săvârșirii faptelor, au eșuat.

Rog să se observe că nici legea națională, Codul de procedură penală, art. 68 alin. (2), nici legislația externă nu permit provocările și nici lansarea săvârșirii vreunei infracțiuni în scopul de a obține mijloace de probă. Din cauza unor astfel de abuzuri, statul român a suferit mai multe condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Este adevărat, am expus de la tribuna Parlamentului numeroase opinii critice cu privire la fapte de corupție și ingerințe în viața politică, economică și socială a țării, care au privit personalități marcante, instituții, companii străine ori din România, ceea ce în mod cert a deranjat anumite cercuri și grupuri de interese.

Am obținut a patra oară consecutiv încrederea concetățenilor mei, într-o proporție covârșitoare, alegătorii trimițându-mă, din nou, în plină anchetă penală – ce aduce mai mult cu provocarea, intimidarea și actele de poliție politică – în Parlamentul țării.

Este un motiv pentru care doresc să exprim adevărul așa cum este el, să împiedic manipularea, minciuna, delațiunea și impostura.

„Cazul deputatului Ion Stan nu este un motiv de reținut pentru Raportul privind Mecanismul de Verificare și Control ori de a bloca admiterea în Spațiul Schengen”

Am luat act cu surprindere și nu fără oarecare îngrijorare că există opinii care încearcă să acrediteze ideea că prin respingerea de către Camera Deputaților a cererii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind încuviințarea arestării preventive a deputatului Ion Stan s-a creat un motiv care „va afecta România în plan extern, în privința MCV și a aderării la Schengen”.

Cred că înainte de a se fi exprimat o asemenea temere, cu nimic justificată, era oportun să se examineze în deplină cunoștință de cauză argumentele pentru care Camera Deputaților, ca reprezentant suprem al poporului, a considerat că justiția se poate înfăptui prin cercetarea în stare de libertate a faptelor cu privire la care se afirmă doar că ar exista indicii „de natură să conducă la presupunerea rezonabilă” a săvârșirii lor.

Este regretabil și de neînțeles cum asemenea aserțiuni au fost preluate ca atare și în unele medii diplomatice de la București, fără a exista minimul de reflecție necesară în legătură cu cauzele pentru care Camera Deputaților a

exprimat, prin votul dat, serioase rezerve cu privire la existența faptelor, argumentația și legalitatea procedurii de instrumentare a cazului.

Nu pot să nu observ că ceea ce Excelența Sa, domnul Martin Harris, ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la București, a scris pe Twitter, în sensul că este (...) „o veste proastă faptul că noul Parlament al României a refuzat cererea procurorilor de a ridica imunitatea unui parlamentar. Nu este un început bun” (...) s-a răspândit foarte repede în media internă și externă, contribuind, în fapt, la impunerea și credibilizarea unui curent de opinie defavorabil atât Camerei Deputaților, cât și prezumției de nevinovăție.

Cât de departe poate fi de mine gândul că Excelența Sa, domnul Martin Harris, ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la București, nu a făcut acel gest la rugămintea sau la sugestia cuiva?! Asta, deoarece nu am cunoștință de asemenea uzanțe diplomatice.

Această situație este, în principal, și motivul pentru care simt nevoia să fac precizările ce urmează, în vederea unei corecte informări a opiniei publice și mai cu seamă a presei și a mediilor diplomatice:

Dosarul nr. 344/P/2012 în care sunt inculpat, instrumentat de Secția de Combatere a Corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, se bazează în totalitate pe denunțul calomnios al unui infractor versat, aflat în conflict cu legea penală, inițial reținut și încarcerat, cercetat încă din anul 2010 pentru fraude de proporții în legătură cu traficul de medicamente. Demascarea sistemului mafiot din rețeaua de distribuție a medicamentelor a făcut obiectul declarației mele politice din 14 februarie 2012: „Traian Băsescu și reforma sănătății: între ciocanul și nicovala mafiei transnaționale a fraudării asigurărilor de sănătate”.

Numeroase relatări de presă și investigații jurnalistice menționează, în ceea ce-l privește pe denunțător, folosit de anchetatori ca agent provocator, că acesta are la activ infracțiuni ca spălarea de bani, ca urmare a contrabandei cu medicamente, fraude fiscale și bancare, transferuri de bani în străinătate, conducerea unor rețele de traficanți și altele asemenea.

În desconsiderarea legislației și a practicii europene în materia drepturilor și garanțiilor procesuale cu privire la asigurarea unui proces obiectiv, imparțial și echitabil, același procuror și aceeași autoritate judiciară – Direcția Națională Anticorupție – mă anchetează atât pe mine, cât și pe denunțător, presiunea exercitată de anchetatori fiind în afara oricărui dubiu.

Am fost ridicat în forță și îmbrâncit cu brutalitate, sub amenințarea încătușării, de către persoane înarmate la vedere, din fața sediului filialei județene Dâmbovița a Partidului Social Democrat, în plină campanie electorală, fără a fi citat și fără a exista vreun indiciu că aș refuza să mă prezint la solicitarea Parchetului. Dimpotrivă, m-am prezentat de fiecare dată când am fost solicitat de organele de anchetă. În fapt, s-a procedat la reținerea mea ilegală, fiind încălcate dispozițiile art. 72 alin. (3) din Constituția României, care prevăd că reținerea deputaților este permisă doar în caz de infracțiune flagrantă, ceea ce nu a fost constatat și consemnat, conform procedurilor obligatorii prevăzute de lege în vederea realizării mijlocului de probă, deoarece nu a existat fapta.

La data de 27 noiembrie 2012, trei indivizi rămași neidentificați, având asupra lor valize metalice, au pătruns abuziv, în absența mea, în biroul în care îmi desfășuram activitatea politică la sediul filialei Dâmbovița a Partidului Social Democrat. Acele persoane au evacuat tot personalul prezent și au rămas acolo nesupravegheate mai mult timp, putându-se presupune fie că au efectuat o percheziție ilegală, fie că au depus, în mod ascuns, obiecte, care ulterior să fie ridicate printr-o procedură legală, atribuindu-mi-se deținerea lor. Deși am sesizat imediat, în scris, acest grosolan abuz, demersul a rămas fără răspuns din partea Parchetului.

În cazul meu este o vădită manipulare a ideii conform căreia nearestarea mea ar obstrucționa bunul mers al procesului penal. Față de această situație, rog să se observe că există o prevedere expresă a Constituției României, art. 72 alin. (2), similară prevederilor legale din alte țări, care, pe de o parte, permite urmărirea și trimiterea în judecată a deputaților pentru fapte care nu au legătură cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, iar, pe de altă parte, pentru a se limita abuzul și ingerințele în activitatea parlamentarilor, aceștia nu pot fi percheziționați, reținuți sau arestați fără încuviințarea Camerei din care fac parte.

În cazul meu, a existat atât o reținere, cât și o violare a biroului în care îmi desfășuram activitatea politică.

Așadar, nimic nu împiedică organele de urmărire penală, dacă există probe, să sesizeze instanța de judecată, lucru pe care l-am cerut public și în mod repetat.

Sub pretextul urgenței anchetei penale, am fost supus ascultărilor și interceptărilor electronice, filat și filmat în absența unui mandat legal emis de judecător, fiindu-mi înscenate și așa-zise momente operative în care să fiu prins în flagrant. Evident că toate cele patru tentative provocatoare, în absența săvârșirii faptelor, au eșuat. Rog să se observe că nici legea națională, Codul de procedură penală, art. 68 alin. (2), nici legislația externă nu permit provocările și nici lansarea săvârșirii unei infracțiuni în scopul de a obține mijloace de probă. Din cauza unor astfel de abuzuri, statul român a suferit mai multe condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Este adevărat că în anii 2011 și 2012 am expus de la tribuna Parlamentului României numeroase opinii critice cu privire la fapte de corupție și ingerințe în viața politică, economică și socială a țării, care au privit personalități marcante, instituții, companii străine ori din România, ceea ce în mod cert a deranjat anumite cercuri și grupuri de interese nelegitime.

La alegerile parlamentare din decembrie 2012 am obținut a patra oară consecutiv încrederea concetățenilor mei, într-o proporție covârșitoare, alegătorii trimițându-mă din nou în Parlamentul României, deși din 22 noiembrie 2012, în plină anchetă penală, ce aduce mai mult cu provocarea, intimidarea și actele de poliție politică, s-a încercat manipularea opiniei publice și a electoratului din colegiul în care am candidat.

Este un motiv pentru care doresc să exprim adevărul, așa cum este el, să împiedic manipularea, minciuna, delațiunea și impostura și totodată să solicit instituțiilor statului să dispună de urgență retragerea mașinilor de filaj cu care sunt urmărit eu și familia mea de peste 90 de zile.

Laurențiu Nistor

#270122

„Raportul MCV nu poate fi un criteriu de aderare la Schengen!”

Ultima găselniță a lui Traian Băsescu de a se mai răzbuna încă o dată pe poporul român este legarea aderării la Schengen de interesele sale personale. Știindu-se că, după ce își termină mandatul, tot mai sunt vreo trei dosare grele care îl pot face, totuși, să mănânce degeaba, în continuare,

banii statului, dar de data aceasta într-o „garsonieră” prevăzută cu gratii și cu altă pază la ușă decât SPP, pentru liniștea proprie forțează impunerea omului său, Daniel Morar, cu orice preț la conducerea Parchetului General.

Ca să poată face asta, apasă cu forță pedala legării intrării în Spațiul Schengen de raportul MCV, lucruri, de altfel, total separate și care au legătură una cu cealaltă tot ca apa cu uleiul. „România are șanse aproape zero să obțină un răspuns favorabil în martie, la JAI”, zicea Traian Băsescu, arătând încă o dată că „guvernatorul” luptă împotriva intereselor țării noastre.

Păi însuși raportul MCV recunoaște că am îndeplinit și respectat toate condițiile impuse, chiar mai multe decât cele solicitate altor state. Cât despre raportul MCV, nu se poate spune despre el decât că este o nouă mizerie făcută țării noastre de către prietenii Băsescului...

Orice om de bun-simț poate concluziona că acest raport este întocmit de către șoferii și ospătarii de la Bruxelles, deoarece numai astfel poate fi explicat că din respectiva lucrare reiese faptul că raportorii n-au auzit despre principiul pe care îl cunoaște și cel mai amărât student de la cea mai proastă facultate de drept din Congo, _audiatur et altera pars,_ adică „ascultă și partea cealaltă”.

Raportul MCV miroase a dezinformare băsistă și autism de la cap la coadă. Explicabil, când ai dus-o și pe Codruța Kövesi să întărească batalionul ofensivei propagandistice externe portocalii, de tip coloana a V-a...

Se observă o influență a evenimentelor din vara trecută în raportul MCV, ceea ce este o rușine din partea celor care l-au întocmit, pentru că până și mecanicii de locomotivă de la Bruxelles au priceput ce, de ce și mai ales cum s-a petrecut atunci. Comisia Europeană trebuia să analizeze în mod direct și la fața locului, nu la modul manelist, bazându-se doar pe otrava picurată în ureche de Monica Macovei & comp.!

Înțeleg că e de bonton în PPE să te bucuri când o țară ca România e denigrată de cozile de topor, dar există o limită în toate. În caz contrar, te dezonorezi tu, cel ce răspândești minciuni neverificate, întărindu-le cu semnătura ta! A spune, după mai bine de o jumătate de an, niște prostii pe care nu și le mai însușește nici cel mai amărât europarlamentar al PPE (cu excepția celor români, care au doar interesele lor ticăloase, nevrând să învețe ce este aceea democrație, pentru că e mai dulce dictatura, când ești tu la butoane!) este un semn că nu doar justiția este legată la ochi, ci și autorul variantei finale a raportului.

Cel mai periculos este însă faptul că raportul final al CE a fost ascuns atât Guvernului român, cât și presei românești, astfel încât „C-ul” de la MCV începe să însemne tot mai mult „control” ori „cârdășie” în loc de „cooperare”. Cutuma cerea ca un draft al raportului final să fie înmânat Guvernului României, acesta înainta un punct de vedere de care, de obicei, raportorii țineau cont în varianta destinată publicării, după cum respectiva lucrare era făcută transparent, de obicei presa având acces la rezultatele muncii raportorilor. Iată că de data asta Guvernul român a fost sărit, mișelește, de la înștiințare, iar presa, mai ales cea românească, a fost văzută ca fiind ciumatul inamic numărul unu al raportorilor MCV! Unde am mai găsit noi aceste idei: ascundeți-vă de poporul român, feriți-vă de USL și atenție la presă? A, nu departe, colea, la Băsescu... Deci iată care este sursa lor unică de informare...

După cum suspect este și faptul că raportorii omit cu nonșalanță legislația existentă în România și precedentele, însușindu-și doar opiniile „fratelui” Băsescu, prin care procurorii din vârful piramidelor lor profesionale nu trebuie aleși conform legii în vigoare, ci conform „pohtei ce-a pohtit” guvernatorul de la Cotroceni! Încă o dovadă că Băsescu nu mai este Președintele României, ci șeful impus românilor de către UE: când e vorba de portocalii, nu se mai aplică principiul _Fiat justitia, et pereat mundus_ , ci „dai în mine, dai în fabrici și uzine, dai în Barroso, Merkel, PE și UE”... Culmea culmilor: tocmai raportorii MCV cer să fie dezvăluite toate matrapazlâcurile, toată corupția și toate porcăriile din România, încurajează presa să participe masiv la aceste acțiuni, dar când lucrurile acestea chiar se întâmplă, tot ei arată mass-media cu degetul că îi deranjează pe băsiștii încă rămași prin instituțiile-cheie ale statului! Comisia aceasta, care ar trebui să fie garantul drepturilor și libertăților, tocmai ea bagă pumnu-n gura presei, doar pentru că acolo-s niște eurocrați de la PPE-ul portocaliu și care se vede că nu sunt cu nimic mai presus decât Igaș, Elena Băsescu ori Roberta Anastase! Interesant! Dacă ar fi fost vorba să-i sfâșie pe oponenții români ai aliaților PPE, presa ar fi fost bună! Dacă însă dezvăluie potlogăriile băsiștilor, ei, e rău! Atunci mass-media este pusă la colț, îi este băgat pumnul în gură, este văzută ca vulnerabilitate la securitatea națională, e rea și merită na-na-na cu cureaua udă!

Este însă nu doar suspect, ci de-a dreptul strigător la cer faptul că raportorii nu suflă măcar o vorbuliță despre curățenia care a început, de jos în sus, în sânul justiției. E normal ca un magistrat să se simtă lezat de presă când, cinstit fiind, este băgat laolaltă, în aceeași oală, cu cei pătați, însă nu este vina opiniei publice, întrucât este vorba despre percepția rezultată din activitatea prea multor slujbași ai justiției, iar atâta vreme cât cel cinstit nu face nimic să îndrepte situația, nu este altceva decât un copărtaș al mizeriilor făcute de colegii lor. O vorbă veche zice că acela ce tace consimte... Din fericire, am trăit acum și momentul să vedem cum a demarat procesul de curățenie internă în justiție, deci speranțe mai sunt, și doar niște orbi aflați, spre nefericirea neamului românesc, pe niște scaune prea înalte de la Bruxelles nu vor să vadă acest proces. Sau și asta o fi vreo presiune asupra justiției băsiste? Cuvântul presiune este văzut însă otova, ca fiind ceva rău. Păi, de când revenirea la normalitate este o presiune negativă?

Până la urmă: ce-i mână-n luptă cu atâta încrâncenare pe cei de la Bruxelles, cărora tot ce-i românesc le pute, atâta vreme cât nu e de culoare portocalie?

Tudor Ciuhodaru

#276760

## **Domnul Tudor Ciuhodaru:**

Voi depune un proiect legislativ de modificare și completare a Legii nr. 96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor, prin care parlamentarii vor avea imunitate doar pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

Conform art. 72 alin. (1) din Constituție, deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

Consider că parlamentarii trebuie să răspundă în fața legii la fel ca orice alt cetățean și de aceea solicit prin acest proiect legislativ modificarea și completarea Legii nr. 96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor, în sensul încetării imunității asigurate de calitatea de deputat sau senator în momentul emiterii mandatului de arestare preventivă pentru o faptă cu caracter penal sau la data pronunțării de către instanța competentă de judecată a unei sentințe judecătorești definitive și irevocabile de condamnare la închisoare, cu suspendare sau executare, pentru o faptă cu caracter penal.

„Moldova lipsește de pe harta USL”

Constat că Moldova a fost uitată de parlamentarii USL, că nu s-a alocat niciun leu pentru niciun proiect promis în campania electorală și că niciun amendament pentru dezvoltarea regiunii nu a primit niciun vot de la parlamentarii USL.

Pe cine mai reprezintă acești parlamentari USL? Ei votează doar la indicația partidului unic și resping toate amendamentele ce prevăd îmbunătățirea sănătății, educației, ordinii publice, justiției sau apărării.

USL fentează Iașiul lăsându-l fără aeroport, spital regional de urgență sau autostradă. Cel mai numeros grup parlamentar din istorie și cei trei miniștri nu au acordat măcar un vot pentru proiectele Iașiului.

USL fentează și Vasluiul. Paradoxal, doar Gabriela Firea a votat pentru proiectele Bârladului, în timp ce parlamentarii USL nu au acordat votul pentru achiziționarea unui computer tomograf la Spitalul „Elena Beldiman” sau rezolvarea problemei privind șoseaua de centură sau a infrastructurii deficitare din Munteni, Podeni sau Dealul II.

Singurele lucruri acordate cu generozitate sunt cele trei zone deschise gazelor de șist.

Se conturează o nouă nomenclatură dornică doar de a-și conserva privilegiile și imunitatea.

„Violul exclus din Legea medierii”

Voi depune un proiect legislativ ce prevede eliminarea conflictelor penale precum violul și violențele sexuale din Legea medierii.

Prin eliminarea barierelor birocratice în soluționarea conflictelor penale, vinovații vor fi pedepsiți în orice context și în orice circumstanță. Astfel, se va transmite un semnal de toleranță zero față de aceste fapte, ceea ce va duce la reducerea numerică a acestor cazuri.

În România au loc anual peste 2.500 de violuri. Conform statisticilor Poliției Române, un viol are loc la fiecare patru ore, iar violența asupra copiilor îmbracă multe forme de agresiune sexuală. Includerea violului în Legea medierii dă un semnal de permisivitate față de o faptă penală gravă și creează violatorului condițiile legale pentru a scăpa de pedeapsă. Legea validează ideea conform căreia violul poate fi cumpărat și că suferința victimelor poate fi tranzacționată.

Proiectul meu legislativ elimină obligativitatea participării la ședința de informare privind medierea în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie penală.

Consider că includerea conflictelor în materie penală în Legea medierii are multiple efecte negative.

Pe de o parte, victimele sunt descurajate să meargă în instanță prin introducerea unei noi bariere birocratice ce deschide calea presiunilor sociale și economice, precum și cele de ordin psihologic datorate rememorării experiențelor traumatizante, iar pe de altă parte vinovații au o șansă în plus pentru a scăpa de pedeapsă.

În acest mod, conflictele penale sunt transformate în infracțiuni minore și va crește riscul săvârșirii altor infracțiuni similare prin recidivă.

Adoptarea acestui act normativ va duce la pedepsirea aspră a celor vinovați și are și un rol de prevenție prin descurajarea unor astfel de fapte.

* * ## „România exportă medici la cinci lei pe oră”

România este țara cu cei mai puțini medici din UE, doar doi la mia de locuitori, la jumătate din media europeană, dar totodată și cea mai mare exportatoare de medici.

Lipsa unei strategii în acest domeniu ne costă vieți și bani. Suprapunerea cu nivelul redus de trai duce la recorduri nedorite de morbiditate și mortalitate legate de diverse patologii. Numărul mic de medici, absența unor anumite specialități în mai multe județe sau absența medicilor în peste 100 de localități duce la temporizarea intervențiilor, la plimbarea pacienților între spitale sau chiar între marile centre medicale, la supraaglomerarea serviciilor medicale, risc de complicații și malpraxis.

Gaura bugetară provocată de pregătirea celor 8.000 de mediciniști care au ales străinătatea ajunge la 64 de milioane de euro, dar este mult mai mare față de cele 40 milioane cât ne-ar fi costat dublarea salariilor pentru menținerea lor în țară.

Proiectul legislativ asigură o strategie de menținere a mediciniștilor în țară prin măsuri de natură economică. Concret, se introduce o nouă opțiune pentru absolvenții admiși la rezidențiatul pe loc, la care remunerația se va asigura sub formă de bursă de studii acordată de Ministerul Educației. Această formă de plată va duce la dublarea salariilor rezidenților, condiționată de obligația de a lucra minimum cinci ani în țară la o unitate sanitară publică din momentul obținerii titlului de specialist.

Cei care optează pentru această formă de rezidențiat vor avea condiții mai bune pe perioada studiilor, se vor putea pregăti mai bine și vor rămâne în România. Statul va câștiga prin faptul că acești oameni vor asigura specialitățile deficitare în zone deficitare, vor plăti taxe și impozite și, nu în ultimul rând, se vor menține în țară banii cheltuiți pe formarea profesională.

Fără o astfel de strategie exportul de mediciniști va continua să crească. Analizele din ultimii ani arată clar că acest lucru are condiționare economică. Salariile mici, blocarea posturilor și condițiile de muncă au făcut ca în 2012 numărul de medici să scadă sub nivelul critic de 40.000 de medici. La acest început de an mai avem doar 39.813 medici, cu aproape 15.000 mai puțini față de 1990. Medicii rezidenți câștigă doar 5 lei (1,38 euro) pe oră, de zece ori mai puțin decât un coleg din Occident și după 3-7 ani de umilințe aleg o altă țară în care pot avea un trai decent.

Acest proiect legislativ le dă șansa de a ne trata chiar în această țară.

Valeriu Ștefan Zgonea

#292486

Nu am auzit pronunțarea numelui dumneavoastră. Îmi cer scuze. Nu știu. N-am... Nu pot să fac acum deducții logice, că nu sunt la ora de gramatică. Îmi cer scuze. Nu s-a pronunțat, n-am text de regulament, domnule deputat. Îmi pare rău. Poate vă dădeam cuvântul, două minute în plus sau în minus...

Vă mulțumesc foarte mult.

Mai sunt alte luări de cuvânt din partea grupurilor parlamentare?

Nu.

Conform art. 106 din Regulamentul Camerei Deputaților, trebuie să intrăm pe dezbaterea pe articole.

Nefiind amendamente la articolele prezentate ale proiectului, o trimitem direct la votul final.

Este lege ordinară, se adoptă cu majoritatea deputaților prezenți.

Mergem la următorul punct, 34, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2011 privind interzicerea achiziționării de la persoane fizice a metalelor feroase și neferoase și a aliajelor acestora, utilizate în activitatea feroviară.

Caracter ordinar, procedură de urgență.

La acest raport avem amendamente admise.

Din partea ministerului, domnule ministru, aveți cuvântul.

## **Domnul Răducu Valentin Preda** – _secretar de stat_

## _în Ministerul Transporturilor_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2011 privind interzicerea achiziționării de la persoane fizice a metalelor feroase și neferoase și a aliajelor acestora, utilizate în activitatea feroviară.

Ordonanța de urgență are ca obiect de reglementare interzicerea, sub sancțiune contravențională, a achiziționării de la persoanele fizice a metalelor feroase și neferoase și a aliajelor acestora, utilizate în activitatea feroviară.

Urgența reglementării este motivată de periclitarea siguranței circulației trenurilor și de amplificarea premiselor producerii unor evenimente feroviare cu consecințe deosebit de grave, ca urmare a numărului mare de furturi de materiale și componente ale infrastructurii feroviare, care conduc și la degradarea instalațiilor, astfel încât se impune interzicerea achiziționării de la persoanele fizice a metalelor feroase și neferoase și a aliajelor acestora, utilizate în activitatea feroviară.

Vă mulțumesc.

Rodica Nassar

#313774

În temeiul art. 70 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și Propunerea legislativă privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107 din decembrie 2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății au fost retrimise Comisiei pentru muncă și protecție socială, precum și Comisiei pentru sănătate și familie, în vederea reexaminării și întocmirii unui nou raport.

La întocmirea prezentului raport comun de înlocuire, comisiile au avut în vedere deciziile Curții Constituționale nr. 223 și 224 din 13 martie 2012, republicate în Monitorul Oficial al României din aprilie 2012.

Prezentul raport înlocuiește raportul comun al comisiilor depus anterior.

Inițiativele legislative au ca obiect de reglementare modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, astfel încât se dorește extinderea bazei de colectare a contribuțiilor pentru asigurările de sănătate, pentru a echilibra deficitul Fondului național unic de asigurări de sănătate, concomitent cu menținerea exceptărilor de la plata acestor contribuții pentru categoriile de persoane fără venituri, cu venituri reduse sau defavorizate, precum și se propune modificarea alin. (2) art. 259 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, prin schimbarea bazei de calcul a contribuției de asigurări sociale de sănătate, în sensul aplicării cotei de 5,5% asupra diferenței dintre cuantumul total al pensiei și suma de 740 lei.

Membrii celor două comisii au reexaminat cele două inițiative, iar în urma finalizării dezbaterilor au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaților dezbaterea și adoptarea în forma prezentată de Senat a proiectului de lege, precum și respingerea Propunerii legislative Pl-x 444/2011, întrucât a rămas fără obiect, întrucât art. 259 din Legea nr. 95/2006 a fost abrogat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2012.

Atât proiectul de lege, cât și propunerea legislativă fac parte din categoria legilor ordinare.

Camera Deputaților este Cameră decizională, potrivit prevederilor art. 75 din Constituția României.

Elena Gabriela Udrea

#317698

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Dragi colegi de la USL, aveți șansa să faceți în sfârșit ceva bun pentru turismul românesc. Aveți șansa să îndreptați eroarea de a vota un buget de doar 18 milioane lei la investițiile pentru turism, în condițiile în care mulți dintre dumneavoastră veniți din colegii care au un potențial turistic mare, veniți din colegii unde, în timpul mandatului de ministru al turismului, am făcut investiții cu care acum colegiile dumneavoastră au creștere economică. Ar fi păcat să ratați șansa de a da o mână de ajutor acestui domeniu atât de important al economiei, despre care toți, în ultimul timp, spunem că îi apreciem relevanța, dar facem foarte puțin.

Cât am fost ministru al turismului, m-am bătut ca această lege să poată să treacă prin Parlament. Mai bine de un an de zile am avut discuții în ambele comisii și ne-am oprit la interesele domnului primar Mazăre.

Această lege nu a putut să treacă de comisiile Parlamentului, pentru că nu ne-am înțeles cine reglementează construcțiile de pe litoralul românesc. Cu toții sau sper că toți de aici din sală au vizitat litoralul românesc. Sper că toți de aici din sală își fac și concedii la Marea Neagră, la Marea Neagră românească, și ați văzut ce se întâmplă în stațiunea Mamaia. Ați văzut ce se întâmplă pe tot litoralul românesc, câte construcții abuzive au umplut plajele românești. Dacă vreți să dăm o șansă turismului de litoral în țara noastră, haideți să votăm această lege! Este un proiect nu pentru PDL, nu este un proiect al Elenei Udrea, este un proiect al tuturor și ar trebui să fim responsabili în fața românilor. Turism și agricultură, cu asta spunem noi că poate să crească România.

Dacă tot am împărțit Ministerul Turismului și l-am împrăștiat în Guvernul actual, dacă tot nu-i mai acordăm importanța pe care i-am acordat-o cât timp a existat un Minister al Turismului, dacă tot nu promovăm România, deși organizăm Festivalul Olimpic al Tineretului European, pentru prima dată, după 23 de ani, România este pe harta marilor competiții de sporturi de iarnă la nivel internațional, haideți să dăm o șansă turismului, reglementându-l corect de data aceasta, haideți să încercăm și noi să fim serioși în fața investitorilor care ar veni în România, ar investi în turism dacă ar exista o lege potrivită!

Cu speranța că votați pentru cei de-acasă, pentru românii care vor să facă turism de calitate în țara lor și pentru străinii care ar veni să facă turism în țara noastră dacă am fi responsabili, aștept să susțineți și dumneavoastră această lege.

Vă mulțumesc.

Eduard Stelian Martin

#320415

Stimați colegi,

Nu putem să lăsăm lucrurile să se înțeleagă greșit. Stațiunea Mamaia a fost votată anul acesta la Monaco ca fiind stațiunea cu cea mai mare ascensiune dintre stațiunile turistice din Europa de Sud-Est. Asta înseamnă că a fost bine administrată de administrația locală din Constanța și că rezultatele au fost apreciate și la nivel european.

Asta voiam să vă spun, așa că, doamnă deputat Udrea, cred că aveți informații greșite despre stațiunea Mamaia și regret acest lucru pentru că ați fost ministrul turismului ani buni de zile.

Mulțumesc mult.

Aceste lucruri au fost dezbătute în detaliu în cadrul comisiilor și mai ales în cadrul comisiei noastre.

Vă reamintesc, la vremea respectivă aveați majoritatea în comisii, prin urmare posibilitatea să impuneți votul majoritar.

Este de neînțeles să spuneți astăzi că nu a trecut atunci când aveați majoritate pentru că nu știu ce lobby ar fi făcut cineva din opoziție.

În realitate, nu a trecut pentru că legea nu făcea altceva decât să centralizeze decizia din turismul românesc. Respectiv, dacă cineva și-ar fi propus să realizeze un obiectiv turistic într-o stațiune, să spunem, de comercializare a unor produse artizanale, proiectul respectiv trebuia să fie avizat de către Ministerul Turismului. Trebuia neapărat ca toate aceste proiecte să facă drumul din toate stațiunile României către București.

Ne dăm seama, este simplu de înțeles că s-ar fi creat o birocrație care ar fi fost o frână categorică în dezvoltarea activității de turism.

Dar cea mai gravă, după părerea mea, precizare din lege la vremea respectivă era aceea care făcea referire la investitorii străini, și care investitori străini puteau să vină cu un proiect complex de dezvoltare a unei stațiuni, erau obligați să prezinte acest proiect complex și business-planul Ministerului Turismului, Ministerul Turismului l-ar fi avizat și ar fi spus: Da, dar managementul acestui obiectiv este numit de noi, de către minister.

Să-mi spuneți ce investitor în turism din lumea întreagă acceptă să vină cu toți banii pentru dezvoltarea unui obiectiv în turismul românesc, dar Ministerul Turismului să-i numească managementul și echipa de conducere.

Multe alte elemente au fost, practic, puse în discuție la vremea respectivă, votul a fost însă inclusiv din partea dumneavoastră împotriva legii.

Mulțumesc.

Valeriu Ștefan Zgonea

#352296

Mulțumesc foarte mult.

Dacă la grupurile parlamentare există dorința de a lua cuvântul?

Nu.

Potrivit art. 106, neavând amendamente, merge la votul final.

Legea este ordinară, se adoptă cu votul majorității deputaților prezenți.

Următorul punct, 48, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 48/2012 privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a creanțelor administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin organul fiscal competent, la Societatea Comercială FORTUS – SA Iași.

Inițiatorul?

## **Doamna Ruxandra Elena Gîndu** – _vicepreședinte al_

## _Autorității pentru Administrarea Activelor Statului_ **:**

De la Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, sunt Ruxandra Gîndu, vicepreședinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Proiectul de lege are ca obiect preluarea de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a creanțelor administrate de Agenția Națională pentru Administrare Fiscală, prin organul fiscal competent, la Societatea Comercială FORTUS – SA.

Această societate face parte din categoria societăților de importanță locală din industria grea, fiind printre puținele companii care pot asigura un număr important de locuri de muncă într-o zonă de șomaj peste media la nivelul țării și în care s-au închis pe rând unități industriale importante.

Societatea se află în perioada de observație, în procedura insolvenței, cu o sentință de faliment temporar suspendată până la soluționarea recursului împotriva acesteia. Este unica modalitate de salvare a acestei societăți, în speranța revenirii la planul de reorganizare aprobat deja de creditori, dar AVAS a identificat deja niște potențiali investitori, iar pentru această procedură, pentru a avea un vot unitar al reprezentanților statului în adunările creditorilor, este nevoie de acest act de preluare a creanței de la ANAF, creanță majoritară, către AVAS, actualmente Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

Susținem adoptarea acestui proiect de lege.

Gheorghe Dragomir

#360278

Cu adresa PL-x 324/24 septembrie 2012, Biroul permanent, în temeiul art. 95 și 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, a sesizat în procedură de urgență pentru examinare și avizare în fond Comisia pentru buget, finanțe și bănci cu Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative.

La întocmirea prezentului raport, în conformitate cu art. 97 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, cu observații și propuneri, transmis cu adresa nr. 450/7 iunie 2012; avizul favorabil al Consiliului Economic și Social, înregistrat cu nr. 1.258/7 iunie 2012; avizul favorabil al Comisiei pentru politică economică, reformă și privatizare, transmis cu adresa nr. 21/176/25 septembrie 2012; avizul favorabil al Camerei pentru Muncă și Protecție Socială; și avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină și imunități.

Proiectul de lege, prin obiectul său de reglementare, face parte din categoria legilor ordinare, iar în aplicarea art. 75 alin. (1) și (3) din Constituția României, republicată, Camera Deputaților este Cameră decizională.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în ședința din 18 septembrie 2012, cu modificări și completări.

Raportul comisiei a fost votat cu majoritate de către deputații prezenți la dezbateri.

În urma dezbaterii Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, în ședința din 24 octombrie 2012, comisia propune supunerea spre dezbatere și adoptare plenului Camerei Deputaților a unui raport al proiectului de lege, cu amendamente.

21 · final vote batch · adoptat

Supunerea la votul final a: – Proiectului de hotărâre privind modificarea și completarea Regulamentului Camerei Deputaților (PH CD 34/2012; retrimis comisiei); – Proiectului de hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 48/2012 pentru aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaților (PH CD 2 /2013; adoptat); – Proiectului de hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 44/2012 pentru aprobarea componenței nominale a Comisiei de validare a mandatelor de deputat (PH CD 3 /2013; adoptat); – Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 189/2002 privind operațiunile compensatorii referitoare la contractele de achiziții pentru nevoi de apărare, ordine publică și siguranță națională (PL-x 220/2010; adoptat); – Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2011 privind abrogarea alin. (8) al art. 39 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat (PL-x 188/2011; adoptat); – Proiectului de lege privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 228/2008 pentru modificarea și completarea unor acte normative (PL-x 212/2009; adoptat); – Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 12/2012 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2010 privind regimul de control al operațiunilor cu produse cu dublă utilizare (PL-x 257/2012; adoptat); – Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 14/2012 pentru reglementarea unor măsuri financiare cu privire la Programul național de dezvoltare a infrastructurii (PL-x 272/2012; adoptat); – Proiectului de lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind regimul juridic al mormintelor de război românești situate pe teritoriul Republicii Moldova, semnat la Iași la 3 martie 2012 (PL-x 472/2012; adoptat); – Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2012 privind asigurarea unei contribuții suplimentare a României la nivelul Organizației Internaționale de Poliție Criminală – INTERPOL prin detașarea ofițerilor de poliție (PL-x 471/2012; adoptat); – Proiectului de lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind cooperarea în domeniul militar, semnat la Chișinău la 20 aprilie 2012 (PL-x 469/2012; adoptat); – Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 10/2012 pentru crearea cadrului legal necesar căutării automatizate a datelor de referință în relația cu statele membre ale Uniunii Europene și asigurării recunoașterii activităților de laborator referitoare la datele dactiloscopice (PL-x 414/2012; adoptat); – Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 21/2012 pentru suspendarea aplicării dispozițiilor Legii nr. 148/2012 privind înregistrarea operațiunilor comerciale prin mijloace electronice (PL-x 385/2012; adoptat); – Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 12/2012 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituțiilor de credit (PL-x 384/2012; adoptat); – Proiectului de lege pentru modificarea Legii nr. 122/2006 privind azilul în România (PL-x 392/2012; adoptat); – Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 19/2011 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian civil (PL-x 629/2011; adoptat); – Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 14/2011 pentru completarea art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale (PL-x 646/2011; adoptat); – Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2012 privind conversia în acțiuni a unor sume datorate statului de către Compania Națională de Căi Ferate „CFR” – SA, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române și reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române (PL-x 243/2012; adoptat); – Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2011 pentru modificarea art. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, precum și a art. 8 din Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope (PL-x 45/2012; adoptat); – Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2011 pentru asigurarea de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, a sumelor necesare acoperirii plății TVA aferente bunurilor și serviciilor achiziționate în cadrul programelor privind combaterea HIV/SIDA și tuberculozei în România, implementate de Fundația Romanian Angel Appeal (PL-x 34/2012; adoptat); – Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2011 privind desemnarea Spitalului Clinic Județean de Urgență Timișoara ca operator medical al unui elicopter aflat în administrarea Ministerului Administrației și Internelor și aprobarea modului de operare, funcționare și finanțare a asistenței de urgență acordate cu acest elicopter (PL-x 768/2011; adoptat); – Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 67/2011 privind exceptarea de la plata taxelor și a celorlalte obligații prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991 și de Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, pentru terenurile necesare realizării, extinderii și supraînălțării depozitelor de zgură și cenușă aferente activităților nucleare desfășurate de către societăți sau regii autonome ce au ca obiect principal de activitate producerea apei grele (PL-x 570/2011; adoptat); – Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2011 privind interzicerea achiziționării de la persoane fizice a metalelor feroase și neferoase și a aliajelor acestora, utilizate în activitatea feroviară (PL-x 356/2011; adoptat); – Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (PL-x 68/2011; adoptat); – Proiectului de lege privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ (PL-x 199/2009; adoptat); – Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2011 privind modificarea și completarea art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008 (PL-x 196/2011; adoptat); – Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/2012 pentru suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 41/1998 privind taxele în domeniul protecției proprietății industriale și regimul de utilizare a acestora (PL-x 325/2012; adoptat); – Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2012 privind transmiterea dreptului de administrare asupra acțiunilor deținute de stat la Societatea Comercială „Rompetrol Rafinare” – SA către Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, prin Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, și transferul Societății Comerciale „Sanevit 2003” – SA Arad și acțiunilor aferente deținute în numele statului de la Ministerul Sănătății și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri (PL-x 380/2012; adoptat); – Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/2012 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind garantarea în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale (PL-x 410/2012; adoptat); – Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 48/2012 privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a creanțelor administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin organul fiscal competent, la Societatea Comercială FORTUS – SA Iași (PL-x 379/2012; adoptat); – Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2012 pentru modificarea unor acte normative în domeniul serviciilor de plată (PL-x 377/2012; adoptat); – Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative (PL-x 324/2012; adoptat); – Propunerii legislative privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107 din 6 decembrie 2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (Pl-x 444/2011; respinsă); – Proiectului Legii turismului (PL-x 417/2011; respins)

1 discurs

EDITOR: GUVERNUL ROMÂNIEI
#385863
„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)
Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.
&JUYDGY|646728]
**ISSN** 1220–4870
**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 13/22.II.2013 conține 64 de pagini.**
Prețul: 160,00 lei

Cuprins

Stenograma

Declarații politice și intervenții ale deputaților:

Dezbaterea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a

Dezbaterea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 228/2008 pentru modificarea și completarea unor acte normative (PL-x 212/2009; rămas pentru votul final) 54

Dezbaterea Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2011 privind modificarea și completarea art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008 (PL-x 196/2011; rămas pentru votul final) 54

Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 89/2011 pentru abrogarea și modificarea unor acte normative (PL-x 31/2012; retrimis comisiei) 54–55

Dezbaterea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 12/2012 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2010 privind regimul de control al operațiunilor cu produse cu dublă utilizare (PL-x 257/2012; rămas pentru votul final) 55

Dezbaterea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/2012 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind garantarea în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale (PL-x 410/2012; rămas pentru votul final) 57–58

Dezbaterea Proiectului de lege privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2012 pentru modificarea unor acte normative în domeniul serviciilor de plată (PL-x 377/2012; rămas pentru votul final) 58–59

Dezbaterea Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative (PL-x 324/2012; rămas pentru votul final) 59–60