Hubert Petru Ștefan Thuma

După momentul 1989 s-a vorbit din ce în ce mai puțin despre rolul economiei circulare în contextul dezvoltării României pe plan extins. Conform datelor furnizate de organismele de resort, în țara noastră sunt, în momentul de față, peste 2.700 de firme cu activitate în domeniul colectării, tratării și eliminării deșeurilor, al activităților de recuperare a materialelor reciclabile și al activităților și serviciilor de decontaminare. Aproape 30% dintre acestea au fost înființate în doar cinci ani, în perioada 2008–2013. Acest fenomen dovedește potențialul economiei circulare, inclusiv în perioade economice mai puțin favorabile. Societățile comerciale din domeniu aveau, în total, peste 50.000 de persoane în anul 2013. Prin urmare, potențialul există. Problemele apar odată cu diferențele semnificative în modul de tratare a deșeurilor între România și UE: 97% din volumul total al deșeurilor ajung la gropile de gunoi, față de 33% media UE. Conform Tratatului de aderare la UE, România are obligația de a închide treptat, până în anul 2017, depozitele de deșeuri neconforme. În condițiile în care Consiliul European a adoptat în anul 2014 o propunere legislativă pentru revizuirea țintelor de colectare și reciclare, legislația românească este deficitară atât în ceea ce privește colectarea selectivă, cât și în ceea ce privește deșeurile provenind din ambalaje și de la vehiculele scoase din uz.

Partidul Național Liberal consideră că, fără o strategie coerentă în ceea ce privește economia circulară și cu o funcție de control slabă, România nu poate exploata întregul potențial al acestei ramuri, inclusiv de creștere a competitivității economiei. În acest sens, principalele elemente ale politicilor publice pe care PNL le are în vedere sunt: modificarea Legii nr. 101/2006 privind salubritatea localităților, prin clarificarea statutului juridic al deșeului municipal, pentru a se face o diferențiere clară între deținătorul legal și proprietarul deșeului; restrângerea drepturilor autorității locale doar pentru deșeurile municipale și asimilabile generate de persoane fizice și asupra deșeurilor menajere generate de operatorii economici; reglementarea modului de operare a companiilor de salubritate prin negocierea de contracte în competiție cu toți colectorii autorizați atunci când este vorba de deșeurile reciclabile și/sau industriale de la operatorii economici; corelarea terminologiei cu Codul fiscal; aplicarea principiului european conform căruia „poluatorul plătește”, deoarece subvenționarea de către primării a serviciului de salubritate nu îi stimulează pe cetățeni să se implice în procesul economiei circulare; schimbarea abordării „producerii de deșeuri” la consumatorul casnic, deoarece, în prezent, taxarea se face pe persoană, ceea ce face să lipsească interesul populației pentru sortarea/reciclarea deșeurilor.

Modificarea sistemului de taxare, din taxarea pe persoană în taxarea pe cantitatea de deșeu menajer produsă, ar crește cantitatea de deșeu ce ajunge în sistem pentru a fi reciclată; descentralizarea deciziei privind taxarea serviciului pentru salubritate, dezvoltarea unui mecanism de stimulare a sortării și vânzării deșeurilor de către firmele de salubritate prin introducerea unui sistem de penalizare financiară la groapa de gunoi, în condițiile menținerii de către firme a unui nivel ridicat de deșeuri reciclabile depozitate; creșterea progresivă a taxei de depozitare de la gropile de gunoi după o schemă pe termen lung corelată cu nivelul creșterii ratelor de reciclare a materialelor, astfel încât cetățenii să nu repercuteze eventuale șocuri de tarife ale serviciilor de salubritate. Ideea de bază rămâne ca serviciile de salubritate să poată compensa pierderile din taxele de depozitare la gropile de gunoi cu încasările din deșeurile oferite companiilor de management al deșeurilor, fără a fi nevoite să crească tarifele față de utilizatorii serviciului; utilizarea resurselor Fondului pentru mediu pentru creșterea infrastructurii și a calității colectării separate; încurajarea/obligarea instituțiilor statului să achiziționeze pe cât posibil servicii în loc de produse, astfel încât costurile de întreținere/eficientizare să fie mutate în sarcina agenților economici, aceștia fiind responsabilizați să utilizeze materii și produse de calitate superioară, cu un ciclu de viață mai lung, iar recuperarea deșeurilor revenind, de asemenea, agenților economici, aceștia fiind motivați să le valorifice în cel mai avantajos mod pentru a-și crește rentabilitatea economică.