Paul Pãcuraru

É în continuare, în 2002. Bun, am înþeles, dar, totuºi, cele douã drepturi, practic, dispar.

O problemã care a fost sesizatã ºi anterior este nivelul idemnizaþiei de ºomaj, o problemã absolut importantã.

Era de aºteptatÉ ºi domnul senator Dan-Mircea Popescu a subliniat aici, cumva, lucrul pe care îl am ºi eu a-l spune, pentru cã am ºi amendament pe acest proiect de lege. Era de aºteptat sã avem nu o indemnizaþie fixã, indiferent de cine, ce ai muncit, ce contribuþie ai avut, ce suport ai avut ºi aºa mai departe, era de aºteptat, în baza unor principii de normalitate, ca, cu cât contribuþia a fost mai mare, cu atât ºi indemnizaþia sã fie corespunzãtoare. Nu. Avem o indemnizaþie fixã Ñ ºi, atenþie, 60%! Vã amintesc cã legislaþia anterioarã era mai generoasã, mergea pânã la 70% pe susþinerea acestei indemnizaþii de ºomaj, dar ºi aici am mai gãsit loc sã reducem. Motiv pentru care, considerÉ Sigur cã nu este o licitaþie ieftinã, dar aceastã indemnizaþie este obligatoriu sã fie majoratã, pentru cã ea înseamnã extrem de puþin, dacã se raporteazã, punct fix, la salariul minim brut pe economie.

Deci, o primã problemã importantã.

O a doua problemã importantã este în cea care priveºte, sã spunem, nivelul contribuþiei la sistemul de asigurãri pentru ºomaj, ºi anume la venituri.

Considerãm ºi noi cã, în condiþiile în care avem un excedent bugetar pe acest an de peste 4.800 de miliarde lei ºi în condiþiile în care anul viitor avem, din nou, preconizat un excedent bugetar, ar trebui sã nu mai utilizãm acest excedent bugetar pentru consolidarea bugetului, ci sã redimensionãm, practic, contribuþia agenþilor economici.

Vorbiþi ºi dumneavoastrã, ca partid de guvernãmânt, de obligativitatea reducerii fiscalitãþii în România. Aveþi posibilitatea reducerii fiscalitãþii, dimensionând acest buget, reducând contribuþia, în propunerea noastrã, de la 5% la 1,5%. Mie mi se pare extrem de important dacã acest lucru se adoptã, pentru cã, atunci, probabil cã vom avea o dimensionare corectã, o fundamentare ºi pe venituri, ºi pe cheltuieli. Existã posibilitatea sã reducem fiscalitatea ºi iatã cã, la mãsuri pe care dumneavoastrã va trebui sã le luaþi, în sensul creºterii fiscalitãþii, datoritã acordului cu Fondul Monetar Internaþional, aveþi un palier de compensare, prin reducerea contribuþiei angajatorilor la fondul de ºomaj, reducere pe care noi am propus-o de la 5% la 3,5%, pe care o vom regãsi ºi în buget.

În fine, venim acum pe palierul, sã spunem, pozitiv al acestui proiect de lege. Deci am lãsat de-o parte cã dãm o indemnizaþie de ºomaj foarte micã, am lãsat de-o parte cã reducem douã importante forme de susþinere, cã avem un buget supradimensionat, cu o contribuþie neechilibratã, ºi acum venim la ceea ce este ”gãselniþa secoluluiÒ, schimbarea fundamentalã, ºi anume mãsurile active.

Noi vorbim de mãsuri active, domnilor, în România de 10 ani. Deci, de 10 ani de zile, nu am citit text în materie de politici sociale, de politicã antiºomaj, de reducere a riscului de ºomaj, decât în sens de mãsuri active. Nu am vãzut nici mãcar o fiþuicã, nici mãcar o gazetã, nimic, nimic, nimic, decât cum sã facem mãsuri active ºi întodeauna am fãcut pasive, pentru cã, de fapt, nu am avut soluþii. ªi întreb ºi eu, de exemplu, care sunt soluþiile, astãzi, pentru restructurãrile din industria de apãrare. 40.000 de oameni! Chiar nu vom apela din nou la plãþi compensatorii, la o formã de susþinere socialã? Mira-m-aº!