Acsinte Gaspar

E într-o crizã de inspiraþieÉ

E ºtiut cã în practica internaþionalã Ñ ºi vã rog sã reþineþi acest pasaj Ñ redactarea de cãtre prestigioase instituþii ºi foruri internaþionale a unor rapoarte este un proces de duratã.

De cele mai multe ori, între momentul realizãrii unei asemenea evaluãri-diagnostic ºi momentul comunicãrii raportului preliminar trece o perioadã semnificativã de timp. Astfel se explicã de ce aspectele constatate la începutul anului 2001 au fost comunicate abia la finele anului trecut sau în prima parte a anului în curs.

Revenind la pasajele citate din raportul menþionat, este de remarcat faptul cã, în cei 11 ani care au trecut de la cãderea regimului comunist din România, actualul ministru al justiþiei este cel care nu a manifestat nici un fel de toleranþã faþã de magistraþii împotriva cãrora au fost aduse probe de corupþie.

Mai mult, atât Programul naþional de prevenire a corupþiei, cât ºi Planul naþional de acþiune împotriva corupþiei au fost elaborate în cadrul Ministerului Justiþiei, cu consultarea, desigur, a tuturor instituþiilor implicate. Cele douã documente au fost supuse dezbaterii partidelor politice, organizaþiilor neguvernamentale ºi sindicatelor, iar în final ele au fost adoptate de Guvernul României, devenind operaþionale. Principalele lor obiective constau în diminuarea corupþiei ºi crearea unui sistem eficient de prevenire a acesteia, prin intermediul atât al reformei instituþionale, cât ºi al celei legislative ºi a sistemului judiciar.

În ceea ce priveºte afirmaþia referitoare la procurori, vehiculaþi informaþii depãºite, aparþinând regimului politic abolit. Semnând moþiunea, faceþi dovada cã nu cunoaºteþi sistemul de drept românesc actual, aºa cum este el consacrat de Constituþia României ºi de legislaþia în vigoare. Astfel, în sistemul nostru de drept, ºi nu numai, poziþia procurorului este dualã. Însãºi activitatea desfãºuratã de procurori Ñ în principal, de urmãrire penalã Ñ este o activitate specialã, executivã. Prin aceasta, diferenþa dintre atribuþiile judecãtorilor ºi cele ale procurorilor este, credem, evidentã, întrucât deºi sunt magistraþi procurorii nu se bucurã de aceeaºi poziþie în administrarea actului de justiþie. De aici, desigur, o serie de inconveniente, dar care nu pot fi puse pe seama Guvernului.

Potrivit Programului de guvernare pentru perioada 2001Ð2004, dar ºi prin prisma revizuirii Constituþiei, reforma în justiþie presupune ºi consolidarea rolului parchetelor ºi al procurorilor, ceea ce înseamnã, în acelaºi timp, redarea autoritãþii ºi asigurarea independenþei procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiþie, ca reprezentant al societãþii civile în apãrarea legii, adaptarea statutului procurorului la noile realitãþi, prin scoaterea procurorilor de sub autoritatea ministrului justiþiei, ºi regândirea relaþiei Ministerului Public cu puterea executivã ºi cu cea judecãtoreascã.