Nicolae-Vlad Popa

É ºi-au definit linia lor politicã externã spre integrarea euroatlanticã.

Constatãm, însã, cã între cuvintele ºi faptele politice actuale sunt diferenþe enorme care dãuneazã intereselor þãrii noastre.

Evident cã toate demersurile noastre privind integrarea pot rãmâne fãrã rezultat favorabil dacã partenerii noºtri nu le agreeazã, dar mai ales dacã aceºtia nu au încredere în noi.

Partenerii noºtri ne monitorizeazã ºi ne cunosc.

Vã rog sã mã credeþi cã deºi sunt liberal ºi deci sunt un anticomunist, nu sunt obsedat însã de fantomele comunismului ºi ale Securitãþii.

Partenerii noºtri din Occident care au fost de-a lungul rãzboiului rece, unii, victimele comunismului ºi ale poliþiei politice comuniste, devin foarte atenþi când în România apar în discuþiile opiniei publice oameni ºi fapte legate de aceastã perioadã de tristã amintire, mai ales dacã aceºtia sunt numiþi în funcþii publice, cu motivarea cã deºi respectivul ofiþer de informaþii externe, deºi acesta a fost ofiþer de informaþii externe, ºi-a fãcut datoria faþã de þarã.

Obstacolele în calea integrãrii ni se datoreazã nouã în principal.

Cine poate crede oare cã oamenii de bunã-credinþã din Occident au uitat, de exemplu, cã domnul Iliescu ºi chiar domnul Nãstase provin din nomenclatura comunistã, cã România a fost victima mineriadelor, cã acelaºi cuplu IliescuÐNãstase a semnat, în 1991, Tratatul cu Uniunea Sovieticã, care interzicea României intrarea în N.A.T.O.

Rezultatul obþinut de Partidul România Mare la alegerile din anul 2000 a fost aspru comentat, ca fiind o reorientare cãtre trecut a electoratului respectiv, confirmat de fapt de vizita în Irak a unor parlamentari, de motivaþia realã a moþiunii de astãzi ºi de insultele adresate la Cluj ambasadorului american.

Dacã vrem cu adevãrat sã ne reintegrãmÉ