Ion Predescu

Éa calitãþii de autor a desenului sau modelului industrial, constituie infracþiune. Vrea sã spunã cã e o infracþiune sui-generis. Infracþiunea de însuºire este peste tot, de oricine ar fi sãvârºitã, ºi indiferent care-i obiectul însuºirii, pe nedrept ºi cu scopul de a-ºi însuºi, este infracþiunea de furt. Motivarea comisiei ne trimite la art. 208 din Codul penal. Le mulþumim, noi ºtim bine lucrul ãsta. Dar, câtã vreme e însuºirea pe nedrept, în orice mod, a calitãþii desenului sau modelului, se

sãvârºeºte un furt al dreptului de autor. Adicã se însuºeºte dreptul autorului modelului sau desenului industrial. Comisia economicã, în motivarea respingerii amendamentului, are în vedere accepþiunea restrânsã a infracþiunii de furt la însuºirea unui bun mobil. În concepþia Codului penal, bun mobil înseamnã ºi bun corporal ºi valoare, ºi titlu de credit, ºi drepturiÉ, cum este dreptul de autor, un drept patrimonial mixt. Asupra acestor probleme nu e controversã. Prin urmare, nu mai are relevanþã ºi nu trebuie reþinutã ad-literam ”bun mobilÒ numai un bun corporal care poate fi însuºit. Însuºirea în titlu la ordin sau a unei cambii, nu e furt? Însuºirea unei calitãþi sau acþiuni de valoare, o acþiune de nominative sau la purtãtor de valoare, nu e furt? Însuºirea unui libret C.E.C. nu e furt? E bun corporal. Sunt, dar sunt valori. Ele, ca atare, nu reprezintã nimic. Valoarea pe care o au înscrisã în ele Ñ nominative sau la purtãtor. Prin urmare, însuºirea unui bun mobil, în sensul larg al unui mobil, inclusiv valorile, creanþele, titlurile de credit ºi tot ce reprezintã valoare, reprezintã furtul, pe de o parte. ªi atunci noi am propune în textulÉ, ºi, iatã, propunem aºaÉ