Avram Crãciun

Éal localitãþilor montane, în contextul lãrgirii Uniunii Europene ºi al fenomenului globalizãrii ºi mondializãrii.

A fost, de asemenea, o demonstraþie de competenþã bazatã pe o lungã experienþã în domeniul respectiv ºi de o responsabilitate evidentã pentru viitorul tinerelor generaþii, pentru rezerva de spaþiu ecologic, pentru atuurile muntelui vizavi de marile probleme ºi fenomene de poluare din zonele superindustrializate.

Pe de altã parte, muntele, populaþiile montane îºi cer dreptul la recunoaºterea specificului modului de viaþã, a domeniului de activitate, a agriculturii, în special, ºi a serviciilor, la compensarea unor venituri paritare cu cele din regiunile mai fertile, la combaterea sãrãciei ºi a exodului populaþiei montane.

De asemenea, s-a accentuat la toate secþiunile asupra nevoii de solidaritate intermontanã, de un rol activ al comunitãþilor montane, de nevoia de implicare a autoritãþilor ºi guvernelor, pentru asigurarea unei stãri de echilibru social, prin politici montane adecvate, la nivel naþional ºi regional.

Evoluþia ºi dezvoltarea durabilã a zonelor de munte în viitor presupun ºi reclamã, în primul rând, o construcþie infrastructuralã adecvatã, o identitate culturalã atrãgãtoare, o pluriactivitate ºi o multifuncþionalitate pe întreg parcursul anului. Toate acestea, însã, vor trebui statuate mai clar ºi precis prin legi moderne ºi nediscriminatorii, prin reprezentãri adecvate la toate nivelurile, prin alocãri de resurse corespunzãtoare ºi de o recunoaºtere a valorii superioare a produselor ecologice.

Cât priveºte participarea delegaþiei române la aceastã convenþie, se poate spune cã a fost activã ºi complexã, reuºindu-se cuprinderea tuturor secþiunilor organizate, adunând aprecieri pozitive din partea unor oficiali de primã mãrime, cum am amintit pe Michel Barnier, pe Douglas McGuire, directorul FAO, reprezentantul Americii, preºedintele ”EuromontanaÒ, domnul Frank Gaskell ºi alþii, aprecieri pline de speranþe în ceea ce priveºte prezenþa româneascã viitoare la asemenea reuniuni.

Am pomenit, de asemenea, de aceste reprezentãri nu pentru a le remarca, a le scoate în evidenþã, ci pentru faptul cã prezenþa noastrã este destul de rarã ºi, de multe ori, nesemnificativã, nespecificã problematicilor aduse în discuþie.

Consider cã pentru România este deosebit de important de a-ºi definitiva formele de organizare structuralã, adicã de a reînfiinþa Agenþia Zonei Montane, înfiinþatã ºi desfiinþatã de trei ori pânã acum de cãtre acelaºi minister Ñ Ministerul Agriculturii, Alimentaþiei ºi Pãdurilor Ñ, precum ºi structurile tehnice ºi ºtiinþifice teritoriale adecvate din zonele de munte. Este vorba de Institutul de Montanologie de la Sibiu, de alte staþiuni de cercetãri montanologice.

De asemenea, Ministerul Agriculturii, Alimentaþiei ºi Pãdurilor trebuie sã urgenteze depunerea la Parlament a proiectului Legii muntelui, sã pregãteascã o strategie adecvatã în acest important domeniu ºi sã abordeze cu mai mult curaj ºi operativitate problematica complexã a zonelor de deal ºi munte.