Neculai Rebenciuc

„Educația: după reformă, o altă formă”

De la sfârșitul anului trecut, când Legea nr. 221/2008 a stârnit atâtea speranțe în rândul profesorilor, educația se găsește într-o continuă convulsie, semn de grav decalaj între ceea ce ar fi trebuit să fie și ceea ce este în realitate.

Angajarea răspunderii Guvernului pe legile educației – nelipsind nici de această dată întorsăturile telenovelistice, semn clar al disputării supremației între pachetul de legi Miclea (via Cotroceni) și pachetul Andronescu (via PSD) – ar fi trebuit să însemne, _ipso facto_ , o rearanjare și o așezare firească a lucrurilor în matricea lor.

Spunem ar fi trebuit să însemne pentru că, în fapt, situația este de-a dreptul abracadabrantă, pe alocuri chiar „abramburită”. Am fost surprinși să constatăm că, la nici 48 de ore de la asumarea răspunderii Guvernului pe Codul educației, la rândul lui modificat ulterior, ministrul de resort bulversează întregul sistem de învățământ prin buclucașul Ordin de schimbare a directorilor de școli, deci printr-o modificare a legii prin ordin ministerial. Speculațiile privind politizarea învățământului în perspectiva scrutinului din noiembrie n-au întârziat să apară: „Sub pretextul verificării corectitudinii și legalității numirilor în funcție, ministrul Andronescu aplică, de fapt, o măsură de epurare politică prin care încearcă acoperirea funcțiilor de conducere din școli cu oameni de partid, și nu cu cei performanți. Un ordin de ministru nu poate anula în niciun caz prevederile unei legi organice” declara liderul FEN, Constantin Ciosu. Nici reacțiile ministrului nu s-au lăsat așteptate, Ecaterina Andronescu explicând faptul că ordinul său are în vedere tocmai depolitizarea școlilor, și nu politizarea lor. Totuși, pusă față-n față cu remanierea – pentru a câta oară? –, ministrul revine, lacrimogen, asupra propriului ordin, blocat oricum de PD-L – căruia îi cade ca o mănușă acest nou prilej de șantaj pentru „frații” din Coaliție – prin nepublicarea în Monitorul Oficial și, resemnată, declară: „Acum nici nu mai contează, pentru că va fi modificat”.

Toată această tevatură politică pe educație a escamotat oarecum faptul că mai multe sporuri ale personalului didactic vor fi tăiate prin Legea salarizării unitare, mult mai curând decât se preconizase. Prin urmare, nu numai că salariile nu au fost mărite cu 50%, așa cum s-a votat la sfârșitul anului trecut, ci, culmea, ele vor fi micșorate cu aproximativ 50%. Același procent, direcție inversă. Cu alte cuvinte, o veste rea cu aplicabilitate imediată a aglutinat, pe moment, o veste mult mai rea în perspectivă.

Luna octombrie se anunță deja agitată. Profesorii amenință cu greva generală sau cu alte forme de protest. Una dintre acestea constă în netrecerea notelor elevilor în catalog. Ar fi curios ce notă ar da profesorii Guvernului Boc? Poate că mulți dintre ei se gândesc la idealul de învățământ al vestitului pedagog și filozof atenian Platon. Exceptăm o frază edificatoare, mai actuală ca oricând, din lucrarea „Definiția dreptății în Republica lui Platon” a lui Alexandru Claudian: „Platon opune acțiunii politice un ideal de definitivă armonizare a unei societăți învrăjbite de spiritul de partid, o acțiune sufletească: schimbarea radicală a sufletului societății prin educație”.