Daniel Buda

„Educația națională – reformă continuă în vederea consolidării statului modern”

Principiul fundamental al oricărui sistem democratic constă în consolidarea sistemului educațional, care este liantul în stabilirea relațiilor sociale, în coeziunea socială și, evident, esența dezvoltării societății prin pregătirea și valorificarea capitalului uman, în condițiile respectului față de lege și față de lucrul bine făcut. Încurajarea educației permanente urmărește, în general, sprijinirea tinerilor pentru asumarea responsabilităților de cetățean și, în particular, rolul educației este acela de consolidare a unui set de valori comune, cum ar fi: diversitatea, pluralismul, drepturile omului, justiția socială, bunăstarea, solidaritatea.

Viitorul unei țări, dar, în egală măsură, și valoarea cea mai de preț le reprezintă copiii, și numai de strategia și măsurile pe care, noi, politicienii, le adoptăm, depinde consolidarea unui stat democratic puternic.

România, ca stat cu drepturi depline în Uniunea Europeană, parcurge o etapă de schimbare politică, economică, socială, culturală profundă și complexă, într-un proces indisolubil legat de respectarea drepturilor omului, în mod particular în ceea ce privește drepturile copilului care, din punct de vedere al educației, trebuie să constituie o prioritate națională. Pe fondul acestor schimbări, școala are misiunea să îndeplinească un rol crucial în refacerea și valorificarea potențialului uman, educația devenind în acest sens un pașaport universal, un catalizator cu efect puternic asupra definirii ființei umane.

Sistemul educațional din România nu răspunde, încă, nevoilor societății și persistă în ineficiență, inechitate, slabă calitate și vulnerabilitate la asumarea unor viziuni și strategii naționale transpartinice. Mai mult decât atât, eșecul din anii anteriori în abordarea și poziționarea educației, ca vector de dezvoltare a unei societăți democratice privind pregătirea capitalului uman, ne plasează, astăzi, în rândul statelor care trebuie să aplice reforme profunde, astfel încât să ne aliniem în rândul statelor europene.

Deoarece axa directoare a civilizației occidentale este înaintarea persoanei spre mai multă libertate și educație, spre mai multă înțelegere și competență, elaborarea unei strategii pe termen lung și a unui cadru legislativ predictibil care să promoveze un învățământ de calitate, conform cu nevoile viitorului și standardele europene, necesitatea continuării demersurilor privind punerea în aplicare a Pactului Național pentru Educație este mai mult decât urgentă.

De câteva zile, asistăm cu toții la o tentativă de defăimare a sistemului educațional, la o încercare de decredibilizare a țării noastre și a măsurilor adoptate pe palierul educațional. Eu, personal, în calitate de parlamentar, în cadrul mai multor dezbateri televizate am fost întrebat cu privire la faptul că de ce România mai are nevoie de o altă lege a educației, când avem semnat și asumat un Pact Național pentru Educație. Răspunsul meu a fost unul simplu, și anume: avem măsura adoptată, dar nu avem instrucțiunile de folosire. Prin urmare, Proiectul legii educației naționale nu face decât să ofere o viziune coerentă a elementelor fundamentale asumate prin Pactul Național pentru Educație și să plaseze sistemul de învățământ în centrul politicilor guvernamentale, la nivelul standardelor și cerințelor europene.