Valeriu Ștefan Zgonea

„Educația nu este nici temă electorală, nici sarcină de partid”

După două decenii de bâlbâieli și incertitudini, noul an școlar s-a deschis sub semnul acelorași frământări și nemulțumiri. Dascălii amenință cu proteste, iar fondurile alocate învățământului sunt insuficiente. Mii de școli nu au primit avizul sanitar. Numai în județul Dolj, 285 de unități școlare – din totalul de 757 – funcționează fără autorizație sanitară.

În jur de 4.300 de școli și grădinițe din țară sunt în plin șantier. Ministerul Educației are datorii de peste un miliard de euro către constructori. Fostul ministru al educației, Cristian Adomniței, a emis hotărâri de guvern prin care a angajat o sumă de aproape 4 ori mai mare decât bugetul ministerului la Capitolul „Cheltuieli de capital” pe anul 2009. Cele mai multe contracte de lucrări la școli și grădinițe au fost înregistrate în județul Iași, unde a candidat fostul ministru.

Vorbim despre reformă, dar în centrul atenției nu sunt elevii și profesorii, ci calculele electorale făcute la Cotroceni. Școala a ajuns să fie în slujba politicii.

Sistemul românesc de învățământ a rezistat la peste 10 reforme în două decenii. S-au schimbat planurile de învățământ, tipurile de examene, politicile educaționale, dar niciun proiect nu a fost dus la bun sfârșit. Legea învățământului a fost modificată de 140 de ori în 14 ani! Fiecare ministru al educației a vorbit despre reformă, a avut numeroase inițiative și o viziune diferită despre cum ar trebui să arate învățământul românesc.

Problema educației este una de viziune. Care este obiectivul principal al reformei? Ce și cum îi învățăm pe copiii de azi? Pentru ce îi pregătim? Care sunt cerințele minime, general definite, pe care trebuie să le îndeplinească absolventul? Care este măsura unui sistem de educație?

Doar formulând aceste întrebări, este clar că o reformă reală a sistemului de învățământ ar fi meritat o dezbatere mult mai profundă, o luptă de idei.

Prevederile Legii educației naționale își vor produce efecte asupra mai multor generații de tineri. Nu avem voie să greșim, promovând peste noapte un pachet legislativ făcut pe genunchi. Nu ne putem permite să mai schimbăm legea de 140 de ori în următorii ani și să vorbim încă un cincinal despre importanța educației și idealurile unei reforme, despre lipsa banilor și a reperelor, despre fraude la bacalaureat și teze, despre educația încropită, șomeri cu diplomă și doctorate acordate pe bandă rulantă.

Nu ne putem permite niciun compromis când este vorba despre educație, despre viitorul copiilor noștri. Reforma nu începe cu cineva și se sfârșește cu altcineva, indiferent cine este premier sau cine este ministru al educației.

În ultimii ani, există o tendință clară de asigurare a unor repere și standarde comune la nivel european în materie de educație. Trebuie să avem în vedere acest lucru, pentru că suntem cetățeni europeni. Trebuie să ne întrebăm încotro vrem să mergem. Societatea viitorului este o societate a