Daniela Oteșanu

„Educația, subiectul sensibil al secolului 21”

Declarația mea politică de astăzi se referă la sistemul educațional din România și la importanța pe care o are în dezvoltarea copiilor noștri, precum și la felul în care va arăta această țară peste câțiva ani. Fără o educație eficientă, bine pusă la punct, viitorul celor mici este mai mult sau mai puțin incert. Timpul a demonstrat că, dacă se începe cu stângul încă din primii ani de școală, va fi greu ca, atunci când se apropie de liceu, să se mai schimbe ceva în comportamentul lor. Cei mai importanți ani din educația unui copil sunt primii opt ani de școală. În primul rând, trebuie să vorbim despre sistemul de învățământ românesc ca despre un sistem care, în aproape 30 de ani de la Revoluție, nu a terminat procesul de schimbare, reorganizare, modernizare. Este normal ca fiecare ministru să vină cu ideile lui, dar schimbarea unui sistem atât de complex din doi în doi sau din patru în patru ani aduce, de cele mai multe ori, deservicii. În timp, au fost mai multe schimbări care au încercat să facă sistemul de învățământ mai performant, mai modern, însă nici până astăzi acest proces nu s-a terminat.

Trebuie să facem tot posibilul ca în România educația să fie printre cele mai performante din Europa. Pentru a reuși acest lucru, trebuie să existe o înțelegere între toate partidele, să se stabilească exact măsurile ce trebuie luate pentru a duce la bun sfârșit modernizarea sistemului de învățământ, iar, atunci când se schimbă raportul de forțe pe scena politică și, implicit, vine altă guvernare, la Educație să continue implementarea măsurilor ce au fost stabilite de comun acord între toate partidele politice.

În al doilea rând, pentru a performa, trebuie ca toate măsurile care vor fi luate de acum înainte să țină cont de părerile părinților și dorințele copiilor. Din punctul meu de vedere, îți poți da seama dacă sistemul este bun doar dacă asculți opiniile celor care se întâlnesc zi de zi cu el. Unii părinți nu sunt mulțumiți de profesori, alții de materiile studiate sau de cărțile din care învață copiii lor. Trebuie apreciate părerile acestor oameni, pentru că în zilele noastre părinții fac eforturi atunci când vine vorba de educație. Există costuri ridicate pentru rechizite, iar aceste cheltuieli nu sunt la îndemâna oricui.

Pe lângă toate acestea, trebuie să privim foarte atenți și să împrumutăm modele de sisteme educaționale din alte țări europene ca Finlanda, Belgia, Danemarca, Suedia, sisteme de care copiii sunt mult mai atrași. Mulți părinți din România se plâng de greutatea excesivă a ghiozdanelor, față de alte țări, unde copiii își lasă cărțile la școală, fac temele la școală și li se oferă mese inclusiv la liceu.

În concluzie, putem spune că, fără a fi mai atenți la calitatea sistemului educațional, nu putem avea pretenții pentru viitor, iar acest lucru poate face ca România să aibă de suferit peste câțiva ani, pentru că tinerii valoroși vor pleca și vor ajuta alte țări, în loc să ajute țara în care s-au născut!