Adrian Pãunescu

Ei bine, pentru cã suntem în teritoriul agriculturii sã ne uitãm puþin spre munte. În acest an se petrece un eveniment foarte important al muntelui pe continent, **”EUROMONTANAÒ.** Este una dintre vechile pledoarii ale celui care vã vorbeºte ºi ale celor pe care el a reuºit sã îi adune la vechea sa revistã **”FlacãraÒ,** pentru Carpaþii României.

Din pãcate, încã nu s-a fãcut la nivelul naþional nici Agenþia Naþionalã a Muntelui, care ar trebui sã fie rãspunsul nostru la aceastã **”EUROMONTANAÓ,** ºi nici suficient pentru considerarea, îngrijirea ºi exploatarea munþilor la nivelul aºteptat.

Dacã în câmpie un an pierdut nu este catastrofal, în munte aceste decenii de ºovãialã pot crea probleme insolubile. Pãmântul care este tras în jos de ploile care creeazã aluviuni nu se mai întoarce niciodatã acolo. Avem exemplul unei þãri ca Elveþia, unde gospodari de superclasã au cãrat cu sacii pãmântul în munþii stâncoºi, nerodnici ai acelei þãri. S-a creat agriculturã montanã, acolo unde nici caprele negre nu urcã totdeauna. E un mare pãcat ca niºte munþi, în general rodnici ºi primitori cum sunt Carpaþii, sã fie lãsaþi de izbeliºte. Existã la ora de faþã ºi o anumitã tendinþã de respingere a numelui unui om care a fãcut enorm pentru aceºti Carpaþi ºi care a îndrãznit sã se opunã politicii de dãrâmare a civilizaþiei montane ºi sã ajungã pânã în faþa preºedintelui de atunci al þãrii, Nicolae Ceauºescu, ºi sã-i spunã, cu toate riscurile, cã sistematizarea ºi colectivizarea comunitãþilor de munte reprezintã, în realitate, crime. Acest om Ñ Radu Rey Ñ a ajuns sã-i plictiseascã pe unii contemporani care vorbesc despre el ca ºi când e un bãiat de pe coclauri: **”Ne-am sãturat de bãiatul ãsta, mai vrem ºi un nou-nãscut.Ò** Ba chiar mai mult decât atât, existã intenþia, pentru a scãpa de gura lui Rey, care se zbate pentru munþi de 30 de ani, ca el sã fie pensionat. De aici, **de la tribuna Senatului, ridic vocea mea pentru dreptate ºi pentru acest om, pe care, dacã existã intenþia vreunui demnitar de a-l omorî, a gãsit calea de a-l omorî: sã-l pensioneze.** Eu cred, însã, cã mai avem nevoie de mari specialiºti, ºi el este cel mai bun specialist al nostru în probleme de munþi ºi în probleme de civilizaþie ºi economie a muntelui. Dar important este, pe de altã parte, ca România sã rãspundã interesului european pentru munþi creând Agenþia Naþionalã a Muntelui. Nu e nici un fel de invenþie a unor bãºtinaºi îndemânatici, este un mod de a ne pune de acord cu Europa, din care tocmai constatasem cã facem parte.

Doamnelor ºi domnilor,

Sunt încã multe de spus, **dar sper cã vom avea destulã viaþã sã ne putem angaja, fiecare, la rezolvarea atâtor probleme, încât întregul lor sã ne dea sentimentul cã împreunã am reuºit sã ducem þara mai departe spre mai bine. E, ºi aºa, târziu.**