Corneliu Vadim Tudor

Éîn cursul zilei de vineri, 16 februarie 2001.

Am s-o fac pentru simplul motiv cã are legãturã cu moþiunea simplã introdusã de noi.

În virtutea dreptului la liberã întrunire prevãzut de Constituþia României, am hotãrât sã rãspund invitaþiei primarului Municipiului Cluj-Napoca, domnul Gheorghe Funar, de a participa la o mare adunare popularã în apãrarea limbii române.

Încã de luna trecutã am fost informat cã se va face tot posibilul sã fiu împiedicat sã mã deplasez la Cluj, aºa cum fusesem înpiedicat sã merg la Alba-Iulia la 1 decembrie 2000.

De data aceasta, am încercat sã-mi iau unele mãsuri de siguranþã. L-am rugat pe unul dintre adjuncþii mei, care este ºi vicepreºedinte al Camerei Deputaþilor, domnul Corneliu Ciontu, sã ia legãtura cu domnul Radu Timofte, directorul S.R.I., ºi cu domnul general Florin Sandu. Am înþeles cã este comandantul Inspectoratului General al Poliþiei, în orice caz, un om de valoare, un om de caracter pe care-l ºtiu ºi datoritã unei vechi relaþii de prietenie pe care am avut-o cu regretatul sãu frate.

I-am rugat, prin mijlocirea deputatului Ciontu, sã se implice ºi sã se preîntâmpine orice diversiune. Se poate verifica lesne faptul cã aceste dialoguri au avut loc ºi nimeni nu ar putea pretinde cã eu sau alþii din conducerea Partidului România Mare am avea mania persecuþiei, dat fiind faptul cã am mai participat ºi la alte mitinguri de protest, inclusiv cu actualul preºedinte al P.D.S.R., ºi n-am cerut nici un fel de protecþie ºi, de altfel, nici nu s-a întâmplat nici o provocare.

Acum, însã, am fãcut-o pentru cã s-au înmulþit semnalele de alarmã.

Niciodatã nu mi-aº fi imaginat cã unor oameni le poate trece prin minte sã ne ºicaneze sau sã ne întoarcã din drum prin utilizarea unor foarte periculoase manevre aviatice.

Aºa dupã cum ºtiþi, avionul, în care au urcat circa 20 de senatori ºi deputaþi P.R.M., a fãcut un viraj brusc în aer, la nici 10 minute de la decolare, ºi s-a înapoiat pe Aeroportul **Bãneasa.**

Pretextul cum cã pilotul auzise un zgomot suspect la unul din motoare nu rezistã din multe puncte de vedere. Avionul franþuzesc ATR era nou, achiziþionat în 1999.

Cam în acelaºi timp, un alt participant la adunarea de la Cluj, revoluþionarul Nica Leon, era felicitat de un oficial de la Aeroportul **Otopeni** pentru inspiraþia de a lua cursa aviaticã de acolo, pentru cã, citez: ”Avionul în care e Vadim nu v-a ajunge la destinaþie sau va ajunge cu mult mai târziuÒ. ªi în aceastã dimineaþã am vorbit cu domnul Nica Leon ºi rog sã fie chemat la una dintre comisiile Parlamentului ºi sã se verifice ce s-a întâmplat ºi ce e cu acest dialog.

Alþi oameni ne-au mãrturisit cã ºi ei erau informaþi cã s-a dat ordin sã nu pãrãsesc Bucureºtii cu nici un preþ. Numai cã în avion erau ºi oameni bolnavi ºi în vârstã care puteau face un infarct. Nu mai vorbesc de sperietura de moarte pe care au tras-o familiile noastre la aflarea incredibilei veºti.