Valentin Vasilescu

Eliberarea lui Ilie Ilaºcu dupã 9 ani de detenþie mi se pare o minune dumnezeiascã ºi e bine s-o respectãm ca atare. Ea a umplut tuturor românilor inimile de bucurie, chiar dacã involuntar a eclipsat un eveniment dinainte anunþat, sosirea în þarã a fostului suveran Mihai de Hohenzollern.

Societatea româneascã navigheazã de 11 ani ca o corabie în derivã ºi cu toþii simþim cã este foarte aproape de a eºua, în absenþa unor repere solide. Una din cãrþile scrise de Geo Bogza poartã numele de ”Paznic de farÒ. ªi, metaforic vorbind, farul ar putea simboliza setul de valori morale ale poporului român, abandonat cu bunã ºtiinþã în ultima vreme. Aceste valori au constituit coloana vertebralã a statorniciei de veacuri a poporului român pe aceste meleaguri.

De aceea, eu îl consider pe Ilie Ilaºcu ”un paznic de far al vremurilor noastreÒ. Nimeni nu poate afirma cã stãpâneºte legile care guverneazã dinamica adevãrului ºi, în consecinþã, nu poate spune cã îl va influenþa vreodatã. Aºa cã este inutil sã continuãm sã cãutãm merite în eliberarea lui Ilie Ilaºcu pentru cã, probabil, aici, la Bucureºti, ele nu prea existã. Existã ceva cu mult mai important, pe care îl simþim. Existã un simbol naþional, viu, existã un model de forþã moralã pe care alte popoare nu-l au. I-aº ruga pe toþi românii, înainte de a mânji pe fratele Ilaºcu cu diverse culori politice, sã-ºi aminteascã faptul cã printre gratiile cuºtii în care a fost judecat el agita în permanenþã tricolorul românesc, repetând de fiecare datã aceleaºi cuvinte: ”Vã iubesc, fraþi români!Ò

Mi-aº dori ca victoria condamnatului la moarte Ilie Ilaºcu sã ajute la risipirea vrajbei care ne-a orbit. Mi-aº dori ca acest eveniment sã ne ajute sã redescoperim împreunã solidaritatea ºi mândria de a fi român, pe care mizeria ni le-a gonit într-un tainic ungher al sufletului.

s-a reuºit a se înfãptui atunci se împlineºte acum, cu concursul Inspectoratului de Mediu, Direcþiei Sanitare Judeþene ºi Muzeului Judeþean care avea în administrare aceastã zonã istoricã ce ascunde un vechi cimitir românesc.

Pe vremea comunismului, din biserici am fãcut restaurante ºi din cimitire, parcuri, iar acum, din parcurile atât de necesare oamenilor, facem benzinãrii moderne, cu baruri de lux. În prezent, existã o hotãrâre a Consiliului municipal Bistriþa, nr. 183/20 decembrie 2000, prin care se aprobã trecerea din domeniul public în domeniul privat a terenului respectiv, în suprafaþã de 2.080 metri pãtraþi, din strada Calea Moldovei în scopul asocierii în participaþiune cu S.C.OMV România Mineral-Oil Bucureºti, pentru amenajarea staþiei prevãzute cu ateliere, spãlãtorie, parcare ºi baruri.

Cetãþenii vecini în prezent asistã neputincioºi cum excavatoarele distrug parcul ºi sapã pãmântul sub paza gardienilor publici dotaþi cu bastoane ºi pistoale, ca dovadã cã legea într-un stat de drept trebuie respectatã, iar reprezentanþii municipalitãþii îi asigurã cã societatea întreprinzãtoare le va planta pomi în alte locuri ale oraºului.