Neculai Rebenciuc

„Emil Boc s-a angajat să apese pe pedala accelerației”

Venind în întâmpinarea multor „de ce-uri” referitoare la obstinația cu care Guvernul eludează constant dezbaterea parlamentară atât de necesară și recurge, invariabil, la angajarea răspunderii guvernamentale – o prerogativă de care Guvernul Boc abuzează –, premierul clarifică cu o uimitoare „sinceritate” acest lucru în cadrul unei emisiuni televizate: „De ce credeți că am luat această decizie de a asuma răspunderea Guvernului pe trei mari proiecte de lege? Pentru că am observat că fără să apăs pe această

pedală a accelerației nu se întâmplă nimic. Adică risc să am un an de mandat și să mă aflu, din perspectiva legilor de reformare a statului, în aceeași situație ca anul trecut”.

Înțelegem din declarațiile sale că s-ar fi putut, într-adevăr, ca aceste legi extrem de importante pentru societatea românească să urmeze siajul pe care-l parcurge orice proiect de lege, dar nu mai era timp de așteptat pentru... actuala guvernare. Conform variantei oficiale, Guvernul Boc – intrat în vrie pentru că se apropie un an de mandat, iar bilanțul realizărilor excelează la capitolul minusuri –, trebuie să recurgă la aceste artificii, cu repercusiuni atât de importante în plan social, tocmai pentru a justifica și valoriza primul an de mandat.

Aplicând teoria reducției, adevărul este cu mult mai simplu: iminența campaniei prezidențiale reclamă, în viziunea premierului, urgența „apăsării pe pedala accelerației”. Acest lucru a avut un efect de bumerang, premierul neputând anticipa faptul că cele trei pachete de legi pe care Guvernul își angajează răspunderea – educație, salarizare unică și reducerea cheltuielilor – agregă, nepartinic și uniform, nemulțumirea tuturor celor vizați de ele. Sau poate l-a anticipat și a făcut-o în cunoștință de cauză, dacă punem preț pe aserțiunea filosofică a premierului la postul public de televiziune: „Paradoxul Legii unice de salarizare poate consta tocmai în aceea că nemulțumirea tuturor poate arăta că poate fi o lege bună. O lege care mulțumește pe unii și nemulțumește pe alții nu este benefică”. Aplicând, prin extrapolare _,_ același set de principii și la celelalte două legi din pachet, premierul poate sta liniștit. Întregul pachet de legi propus pentru angajarea răspunderii întrunește acest paradox, din fericire pentru Emil Boc, „benefic”: contestare generalizată!

Problema domnului Boc este că a apăsat prea tare pedala accelerației în dorința de a recupera timpul pierdut, iar acest lucru a provocat accidente sociale grave. Ceea ce s-a reușit poartă o singură denumire: carambol social. Nimeni nu este de acord cu niște legi realizate cu viteza impusă de premier. Categoriile sociale sunt asmuțite una împotriva celeilalte, antagonizate. În mod neprevăzut, nemulțumirea s-a generalizat și a născut coeziune, concretizată prin anunțarea unei mari greve generale pe 5 octombrie. Exasperați și confuzi, sindicaliștii, prin vocea președintelui Federației „Spiru Haret”, Gheorghe Izvoranu, sintetizează: „Nimeni nu mai înțelege ce este în momentul de față în capul premierului Boc”.