Florin Costin Pâslaru

## „Emoțiile președintelui la alegerile din PDL”

La alegerile din PDL, și numai atunci, am văzut un Traian Băsescu emoționat. I s-a pus nodul în gât atunci când le-a mulțumit colegilor din PDL că i-au fost mereu alături. Nu-mi aduc aminte să-l fi văzut pe Traian Băsescu în lacrimi când România a intrat în criză, în iulie 2008, nici după alegerile din 2009, când România a fost în pragul colapsului. Aceste momente nu îl emoționau. Atunci ne liniștea și ne spunea că sunt bani suficienți de mărit salarii și pensii și că fostele guvernări au risipit banii de la buget și au băgat România în colaps. Emoțiile președintelui au lipsit cu desăvârșire din toate discursurile sale. Sensibilitatea Președintelui României se manifestă printr-un nod în gât.

Nodul din gâtul președintelui se activează numai în fața camerelor de luat vederi și doar atunci când subiectul despre care se face vorbire este el însuși, cum ar fi amintirile umede de pe mare, când scria versuri sau, mai nou, loialitatea bobocilor din partidul său de suflet îl fac pe președinte să se-nnoade.

N-am văzut niciun nod când a anunțat tăierea salariilor cu 25%, nici când a anunțat majorarea TVA până la 24%, lovind mii de firme în moalele capului, nici când românii au plecat la muncă în străinătate pentru că în țară nu mai aveau din ce trăi, nici pentru că puterea de cumpărare a românilor este în cădere liberă de un an de zile, nici că ministerele conduse de oamenii lui nu au fost în stare să atragă nici 10% din banii europeni puși la dispoziție pentru modernizare României. Acestea nu sunt motive suficient de importante ca să-i înnoade vorbele. Bătăliile sale mărunte, personale, din interiorul partidului, acestea îl sensibilizează pe președinte.

*

## „Măcelul cailor din Pădurea Letea”

Măcelul cailor din Pădurea Letea denotă lipsa unei gestionări efective eficiente a unei arii protejate, situație care sintetizează atitudinea autorității române față de valorile naturale din ariile protejate. Incapacitatea autorității locale de a comunica cu localnicii și de a coordona activitățile de utilizare a resurselor naturale atât în beneficiul conservării naturii, cât și al oamenilor, este exemplul clar că desemnarea ariilor protejate doar pe hârtie lasă un gust amar societății românești.

Cei aproximativ 2.500 de cai sălbatici din Pădurea Letea din Delta Dunării sunt ultimii din Europa, fiind o adevărată comoară a României. Caii sălbăticiți din Deltă ar fi, în orice alt stat membru UE, un trofeu turistic ocrotit, îngrijit, pus în valoare și prezentat oamenilor ca o mică minune locală: specie cândva domestică, reîntoarsă la natură, reînvățând comportamentul strămoșilor și uimind prin modul în care se adaptează. O minune în interiorul altei minuni – Delta însăși, o capodoperă a biodiversității.

La noi sunt capturați cu brutalitate, încărcați în camioane și trimiși la moarte. Iar autoritățile de toate felurile asistă de pe margine și găsesc justificări acolo unde logica, morala și umanitatea ar trebui să le spună că aprobă și consimt la o oroare.