Darius Pop

„Epopeea spitalelor regionale din România – un eșec previzibil”

Primele promisiuni, adică primele minciuni referitoare la spitalele regionale au apărut în anul 2005, în timpul Guvernului Tăriceanu, într-un pachet de reforme în domeniul sănătății, când ministrul sănătății de la acea vreme, Eugen Nicolăescu, anunța opt spitale: la Iași, Constanța, Timișoara, Cluj-Napoca, Brașov, Timișoara, Galați și Târgu Mureș.

Desigur, în bunul spirit al demagogiei românești, lucrurile au rămas însă la nivel de intenție*, după care au fost reluate periodic de diverși premieri, de la Emil Boc la Victor Ponta, dar și de aleșii locali sau județeni, pentru că toți aveau nevoie de voturi, nu pentru că i-ar fi preocupat o clipă sănătatea românilor!* Și, oricum, când aveau probleme se tratau în străinătate; după cum a făcut domnul Ponta, spre exemplu.

Când au văzut că nu mai ține minciuna, politicienii i-au mai tăiat din picioare, aruncând pe piață varianta a doar trei spitale regionale