Mihai Dorin

Este o zi care are o rezonanþã ºi, aº spune, nu numai o rezonanþã istoricã specialã în conºtiinþa noastrã naþionalã, dar ºi în mentalitatea românilor. Încercaþi sã faceþi un sondaj în populaþia de vârsta a 3-a din România ºi veþi constata cã Ziua Naþionalã care a avut o asemenea duratã nu a fost o întâmplare în istoria noastrã. O duratã de peste 7 decenii înseamnã consacrarea de cãtre istorie, înseamnã consacrarea unei zile de excepþie în conºtiinþa românilor.

10 mai este ziua în care independenþa a devenit cu adevãrat fapt. Este ziua în care, prin consacrare, din partea domnitorului Carol I, dupã ce fusese anunþatã ºi votatã în Parlamentul României cu o zi înainte, a devenit cu adevãrat zi naþionalã. Când facem examenul istoriei, cred cã avem datoria sã nu negociem cu trecutul. Sã respectãm trecutul aºa cum l-au fãcut strãmoºii noºtri, aºa cum au înþeles ei sã-l facã ºi, atunci când durata s-a dovedit a fi peste ºapte decenii, cred cã orice protest împotriva unei zile de o asemenea semnificaþie nu este doar gratuit, este inutil ºi rãu-voitor. De aceea, doamnelor ºi domnilor senatori ºi deputaþi, referindu-ne la trecutul nostru, avem datoria faþã de marea generaþie ca a înfãptuit Unirea Principatelor ºi a fãurit România modernã, care a aºezat pe temeiuri europene sistemul instituþional al României, sã aducem omagiul nostru ºi celor care pe 10 mai au pus pecete pe ceea ce Eminescu a numit independenþã, adicã suma vieþii noastre istorice.

Vã mulþumesc.