Este recomandare, nu vã supãraþi! Este recomandare! Aceasta, deoarece, din punctul de vedere al aspectului formal, lucrurile diferã în substanþã.
În al doilea rând, o observaþie foarte judicioasã, fãcutã de domnul senator Frunda, anume dacã discuþia are loc printr-o motivaþie internã, printr-o necesitate internã sau discuþia are loc pentru a da un rãspuns forurilor europene. Eu cred cã Parlamentul României este o instituþie fundamentalã a statului român ºi, ca atare, el trebuie sã rezolve problemele noastre care pot, sau pot sã nu fie sau pot sã fie concordante cu puncte de vedere exprimate de foruri internaþionale. Menþionez cã în aceastã privinþã aceastã referire la Constituþie este lipsitã de obiect, deoarece referirea la Constituþie este strict localã, privitoare la drepturile omului ºi aici nu este vorba de drepturile omului în sensul larg, chiar acceptat de Consiliul Europei. Discuþia trebuie sã aibã loc în interesul rezolvãrii unei probleme fundamentale a statului de drept din România.
În al treilea rând, o observaþie puþin maliþioasã. Mãrturisesc cã în conformitate cu un proverb românesc, cine s-a ars cu laptele suflã ºi în smântânã. Am avut ocazia sã asistãm la elaborarea, la discutarea în Senat a Legii nr. 169, cred, Legea ”LupuÒ, în care într-un mod foarte interesant a fost obþinut votul Senatului în privinþa legii în ansamblu, cu promisiunea cã douã puncte de vedere care au fost prezentate în Senat vor fi susþinute ºi în comisiile de mediere ºi punctul de vedere al Senatului va fi acceptat. Experienþa tristã ne-a arãtat cã în comisiile de mediere s-a stabilit altceva decât ceea ce s-a promis ºi aceasta ca urmare a presiunilor fãcute de cãtre conducerea C.D.R.-ului ºi, ca atare, pur ºi simplu, Senatul a fost tras pe sfoarã, în sensul cã votul care a fost acordat condiþionat, pe baza unei promisiuni, a fost pur ºi simplu anulat prin raportul de mediere ºi apoi prin hotãrârea Senatului, care a uitat, pur ºi simplu, a uitat de cele discutate când a fost vorba de cele douã puncte care, mai þineþi minte, se refereau la acordarea unor drepturi familiilor tinere de specialiºti de la þarã.
Am senzaþia cã, ºi în cazul de faþã, de ceea ce se speria stimatul coleg Glodean, anume cã acest proiect de lege este proiect determinat de Partidul Democraþiei Sociale din România, este lipsitã de obiect aceastã spaimã, deoarece acestea sunt acceptãri de circumstanþã, pentru ca în esenþã ºi în final legea sã fie adoptatã.
Aº vrea sã fac de la bun început o precizare: dreptul de proprietate este un drept fundamental într-un stat de drept ºi, ca atare, a milita împotriva acestui drept este împotriva principiilor fundamentale ale statului de drept, dar dacã ne referim la ceea ce tot dinstinsul senator Frunda spunea aici, pe drept cuvânt, anume cã nu este vorba de _restitutio in integrum_ , deoarece aceasta ar presupune ºi achitarea unor suplimente privitoare la datoriile pentru perioada scursã între 1946-1989, este adevãrat.
La fel de adevãrat este însã cã Bucureºtiul anului 1946 Ñ dau doar exemplul Bucureºtiului anului 1946 Ñ nu mai coincide cu cel al anului 1959 ºi probabil cã ar trebui sã introducem taxe pentru metrou, taxe pentru extinderea liniei de tramvai, gaze naturale, electricitate, canalizare etc. Deci lucrul privit în ansamblu ar trebui, într-adevãr, analizat din aceastã perspectivã. ªi acum sã mã întorc la legea ca atare.
În 1995 am avut prilejul sã conduc desfãºurarea lucrãrilor la Legea nr. 112/1995. Înainte de a intra în dezbatere aceastã lege Ñ care a fost, chiar dacã acest lucru nu este acceptat astãzi, a fost un prim pas înainte Ñ, înainte de a intra în dezbateri, am cerut ceea ce se numeºte o bazã de date, deoarece atunci când este vorba de o lege cu profunde implicaþii sociale nu se poate decide pur ºi simplu dupã ureche, aceasta pentru cã, dacã vã aduceþi aminte, chiar în timpul dezbaterilor, cifrele care au fost avansate aici au variat de la 1 la 10, adicã referitor la numãrul acestor case cifrele au variat cu un ordin de mãrime în modul în care au fost prezentate în Senat. Am cerut atunci o bazã de date pentru cã vreau sã fac o afirmaþie puþin ciudatã. Nici o lege nu dã satisfacþie tuturor. O lege care dã satisfacþie tuturor este inutilã, este trivialã. Ca atare, orice lege se situeazã pe o distribuþie a unei curbe de repondenþi la aceastã lege ºi este cu atât mai bunã cu cât dã satisfacþie unui numãr mai mare de persoane aceastã lege.
Vreau sã vã dau un exemplu de-a dreptul trivial: Legea privind condamnarea în Codul penal a crimei dã satisfacþie doar victimelor, nu dã satisfacþie ºi criminalilor. Deci vreau sã precizez cã orice lege se situeazã într-un punct strategic în curba de distribuþie a evenimentelor pe care le regleazã.
Ei bine, mãrturisesc cã în 1995 baza de date care ne-a fost furnizatã a fost extrem de subþire ºi, ca atare, legea s-a strãduit ca pe o bazã de date extrem de subþire sã rezolve cât mai puþin împotriva interesului ipotetic, sã rezolve aceastã problemã care este o problemã fundamentalã a statului nostru ºi cu a cãrei rezolvare sunt, evident, de acord.
Ei bine, eram absolut convins, deºi promisiunile electorale au fost altele Ñ sper cã mai reþineþi aceste promisiuni, cum cã nimeni nu se va atinge de Legea nr. 112/1995, ceea ce a atras o înþelegere cu Asociaþia chiriaºilor, sper cã mai þineþi minte acest lucru Ñ, ei bine, eu speram cã dacã se trece ºi era bine sã se treacã ºi e bine sã se treacã la rezolvarea statisticã a acestei probleme, eram convins cã atunci când se va prezenta noul proiect de lege, baza de date va fi o bazã de date completã, pentru cã într-un anumit sens era ºi un interes al coaliþiei aflate la putere. Speram ca sã am o imagine extrem de clarã, pentru ca, dacã voi da un vot, acest vot sã fie justificat printr-o argumentaþie care sã rezulte din baza de date, anume cã prin votul meu se satisface o doleanþã a unei imense majoritãþi a celor pãgubiþi.
Trebuie sã constat cu oarecare surprindere dar ºi cu oarecare mâhnire cã baza de date a actualului proiect este la fel de sãracã ca ºi baza de date a proiectului care a stat la baza Legii nr. 112/1995, adicã se fac, se confruntã cifre care schimbã lucrurile cu un ordin de
mãrime. Mai mult chiar. Atunci când a fost vorba de imobilele care sunt ocupate la ora actualã de instituþii de învãþãmânt, de culturã sau de sãnãtate, s-a constatat cã nici mãcar în aceastã privinþã nu existã o evidenþã care sã ne permitã sã luãm o decizie corespunzãtoare situaþiei de pe teren.
Lucrurile sunt însã mult mai grave, deoarece noi, în acest moment, nu avem o evidenþã a acelor imobile care teoretic, principial, pot fi restituite în naturã ºi a acelor imobile care nu mai pot fi restituite în naturã din varii motive. Or, în mod evident cã dacã în ceea ce priveºte prima categorie de imobile problema se rezolvã între proprietar ºi ocupantul acestui imobil, în speþã, chiriaºul, problema a doua este din nou transferatã în spinarea întregii populaþii, pentru cã trebuie sã precizãm cã plata despãgubirilor sau echivalentul titlurilor de stat sau al acþiunilor este suportat de întreaga populaþie ºi vreau sã pun o întrebare retoricã: prin ce sunt vinovat eu, ca persoanã, care din 1966 sunt profesor la Universitate ºi, fãrã sã am vicii cunoscute sau ascunse, n-am putut sãmi încropesc acel puþin ca sã-mi cumpãr un imobil ºi nu am apartament la care a renunþat toatã lumea, un apartament care a fost scos ca neacceptat de cãtre acel complex de construire de locuinþe?! Deci, de ce sã mai plãtesc în plus?!
În al doilea rând, existã o întrebare care parþial a fost rezolvatã Ñ propunerea ca stabilirea despãgubirilor sã fie fãcutã printr-o lege ulterioarã. Vreau sã vã spun cã aceasta este, dacã vreþi, un fel de ”black holeÒ, adicã, ”gaurã neagrãÒ. Eu nu ºtiu ce înseamnã acest lucru, deoarece aceasta ar fi perfect corectã dacã aº avea o imagine a acestei situaþii. Presupunând cã am o imagine a acestei situaþii, eu pot decide în acest moment dacã, din punctul de vedere al populaþiei din þarã, o asemenea prevedere a legii este sau nu acceptabilã. Pentru cã, vedeþi dumneavoastrã, prin Legea accelerãrii privatizãrii s- a stabilit distribuirea acelor cupoane care sã rãsplãteascã oarecum contribuþia noastrã la avuþia naþionalã.
Vreau sã vã spun cã cel puþin jumãtate din aceste cupoane ºi-au redus valoarea la mai puþin de jumãtate. Deci ne trezim nu numai cã nu mai participãm la avuþia naþionalã, ci ne trezim buni platnici. Dacã aceastã lege ne afecteazã pe noi este nemaipomenit, dar ea, în principiu, lasã un câmp deschis pentru urmaºii urmaºilor noºtri, aºa cum se spunea, care nu ºtiu în ce mãsurã sunt vinovaþi de ceea ce s-a întâmplat în societatea româneascã.
Prin urmare, vreau sã vã spun cã dacã prevederea din lege privitoare la rezolvarea acestei probleme este înþeleaptã Ñ ºi sunt de acord cu acest amendament Ñ ei bine, faptul cã a lipsit ºi lipseºte ºi în acest moment baza de date aratã cã, de fapt, întreaga lege este construitã pe nisip.
Noi, de fapt, vom rezolva un numãr de cazuri, lãsând în suspensie un alt mare numãr de cazuri. ªi în esenþã a fost adus aici un argument extrem de mult vehiculat, cã, vezi Doamne!, aceasta ne-ar scuti de nenumãratele solicitãri fãcute la Consiliul Europei sau la Curtea de Justiþie de pe lângã Consiliul Europei.
Ei bine, vã asigur cã aceasta nu va face decât sã multiplice solicitãrile, deoarece legea în ansamblu, nefiind bazatã pe un studiu ºtiinþific, nefiind bazatã pe o statisticã ºi pe o situaþie absolut clarã a acestor imobile, nu va face altceva decât sã nascã reclamaþii ºi mai insistente, avându-se în vedere cã aceia care sperau sã li se rezolve problemele prin aceastã lege vor constata cã, din nou Ñ cum se spune în termeni mai puþin academici Ñ, au rãmas cu ochii în soare.
De aceea, încã o datã, reafirmându-mi poziþia pozitivã faþã de o asemenea legiferare, vreau sã vã spun cã, în cazul de faþã, întreaga lege este structuratã pe un nisip miºcãtor care s-ar putea întâmpla sã ne producã mult mai mult rãu decât bine.
Repet, baza de date este absentã ºi, ca atare, întreaga rezolvare este artificialã, lipsitã de suport ºtiinþific ºi, ca atare, poate deveni antisocialã, poate sã se îndrepte împotriva intereselor marii majoritãþi a populaþiei din România.
În sfârºit, mai vreau sã fac o observaþie. S-a spus aici cã aceastã lege rezolvã ºi problema chiriaºilor, dacã se are în vedere Ordonanþa de urgenþã nr. 40/1999. Dacã vreþi, existã în justiþie situaþia de condamnare cu amânarea executãrii acesteia. În realitate, nu este vorba de rezolvarea problemei chiriaºilor, ci este vorba de o condamnare cu amânarea punerii în aplicare a ei. Deºi se supãrã eminentul jurist, dar lucrul este aºa...
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.