Dumitru Oprea

Este un subiect pe care nu în forma prezentată de antevorbitori cred că trebuie să-l rezolvăm, întrucât mă așteptam să se vină cu propunerea ca și cei 40 și ceva de lei să nu-i mai dăm copiilor, pentru că bărbații, care sunt părinții lor, se apucă să-i folosească în alte scopuri. Cu astfel de argumente puerile nu putem veni în Parlamentul României.

Vă prezint o situație rapidă a plasării republicii copiilor din România față de produsul intern brut pe cap de locuitor și vă spun, pentru copiii de la 2 la 18 ani, ne aflăm pe locul 168, coada Africii. Cu propunerea făcută de colegii noștri parlamentari, ne-am plasa pe poziția 89 prin suma primită într-un an, iar România are locul 70. Deci nici măcar nu ducem copiii României pe poziția ce o are România prin prisma alocației pentru copil.

Dimineață am ascultat o declarație în care se propunea ca pentru biserică să se ofere o cofinanțare pentru _after school_ .

Extraordinar de bună propunerea! Dar noi am avut la comisie, săptămâna trecută, o altă propunere faină, cu 100 de lei pentru _after school_ . Observ o avalanșă de propuneri legislative sau de proiecte legislative, probabil cândva, nemaipomenite și toate sunt duse în derizoriu. Copiii, pentru România, reprezintă o povară prin optica guvernării actuale și nicidecum elementul pe care trebuie săl finanțăm fără prea multă reținere.

Nimeni nu a spus ca legea să opereze pe bugetul anului 2013, ci din 2014, dar nu putem să mergem cu o sumă de 40 și ceva de lei pe lună și să spunem că, vai de mine!, nu mai pot de bine copiii României.