Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·23 noiembrie 2001
other
Alexandru Sassu
Discurs
Este vorba de amendamentul respins la poziþia 134 din lista amendamentelor respinse. Se referã la art. 46 alin. 2: ”În vederea asigurãrii plãþii la scadenþa cotizaþiilor ºi contribuþiilor la organisme internaþionale ºi la organisme financiar-bancare internaþionale, precum ºi a rambursãrilor de credite externe, plãþilor de dobânzi ºi a comisioanelor aferente acestora, ordonatorii principali de credite pot efectua, înainte de angajarea cheltuielilor, virãri de credite bugetare de la celelalte titluri de cheltuieli din cadrul aceluiaºi capitol în decursul întregului an.Ò Iarãºi mergem mai departe faþã de ceea ce spuneam mai devreme. În interiorul bugetului aprobat de Parlament, ordonatorul principal de credite, fãrã a avea nici mãcar de data aceasta aprobarea ministrului de finanþe sau a Ministerului Finanþelor, poate lua bani de la un titlu ºi vãrsa în altã parte. Este o încãlcare ºi a Constituþiei, ºi a legii.
Existã ºi alte metode pentru a lua bani în avans pentru a rezolva anumite probleme, metode legale ºi constituþionale. Aici este vorba de faptul cã ordonatorul principal de credite poate umbla, zburda prin bugetul pe care îl are cum vrea. Totul este ca, la sfârºit, sã iasã cât de cât aproape de ceea ce era, pentru cã, dacã nu, probabil cã se aplicã prevederile articolelor precedente.
Este, cred, deja mult prea mult pentru un Parlament ca, dupã ce aprobã o lege, un ordonator principal de credite, oricine ar fi el, sã aibã dreptul sã facã ce vrea prin bugetul respectiv, indiferent pentru ce sunt primiþi banii respectivi. Acest lucru, repet, are o rezolvare legalã. Se pot face împrumuturi, se pot lua în avans bani din trezorerie ºi aºa mai departe pentru rezolvarea acestor probleme.
Nu ºtiu de ce este nevoie sã renunþãm chiar la orice demnitate a Parlamentului ºi la orice atribut al Parlamentului astfel încât oricine, întâi Guvernul, dupã aceea Ministerul Finanþelor, prin ordin al ministrului finanþelor ºi dupã aceea, pur ºi simplu, orice ordonator principal de credite, printr-o circularã internã, sã calce în picioare ceea ce noi votãm în Parlament. Mi se pare mult prea mult sã aprobãm acest lucru.
Chiar dacã este necesar sã se plãteascã aceste contribuþii, evident cã este necesar, repet, existã metode legale ºi nu înþeleg de ce nu sunt folosite. De ce trebuie sã ajungem la astfel de texte care nu au nici un fel de legãturã cu Constituþia ºi care, pânã la urmã, ne pot, aºa cum spuneam mai devreme, aduce în poziþia ca pur ºi simplu sã nu aibã rost sã mai votãm bugetul.
Vã mulþumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.