Ion Giurescu

Este vorba de interpelarea doamnei senator Elena Sporea privind datoriile acumulate de agenþii economici la Fondul pentru plata pensiilor ºi a altor drepturi de asigurãri sociale agricultorilor.

Aº vrea, pentru început, sã fac un comentariu. Ministerul Agriculturii, Alimentaþiei ºi Pãdurilor este de acord, dar este de acord pe banii altuia. Trebuie sã discutãm împreunã, ca sã ne punem de acord pentru acest lucru.

Pânã în 1992, agricultorii aveau un sistem propriu de asigurãri sociale, în care sursa de finanþare o constituiau contribuþiile achitate de fostele C.A.P.-uri. Prin desfiinþarea acestora, sursa de finanþare a dispãrut, lãsând fãrã susþinere aceastã categorie de pensionari.

Dupã 1990, unul dintre obiectivele protecþiei sociale în România l-a constituit crearea sistemului unic de asigurãri sociale de stat, prin integrarea sistemelor independente de asigurãri sociale, respectiv Biserica Ortodoxã Românã, agricultorii, scriitorii, cineaºtii etc., care se confruntau cu grave probleme de susþinere financiarã a pensiilor din sistemul lor propriu.

Cu prioritate, a fost integrat sistemul de asigurãri sociale al agricultorilor, care rãmãsese, efectiv, fãrã susþinere, prin desfiinþarea C.A.P.-urilor.

În vederea creãrii unei surse de finanþare pentru plata pensiilor ºi a altor drepturi de asigurãri sociale agricultorilor, prin art. 5 din Legea nr. 80/1992, s-a stabilit obligativitatea plãþii unei contribuþii lunare în cuantum de 2Ð4% din veniturile realizate de cãtre agenþii economici care produc, industrializeazã sau comercializeazã produse agricole sau alimentare.

Au existat opinii potrivit cãrora sursa de finanþare pentru plata pensiilor agricultorilor putea fi asiguratã printr-o creºtere a cotei de C.A.S. la toþi agenþii economici, dar s-a considerat cã susþinerea trebuie sã fie sectorialã, doar cu participarea agenþilor economici ce obþin venituri dintr-o activitate care are la bazã producþia agricolã, în general.

Un alt motiv pentru care s-a recurs la aceastã sursã suplimentarã de finanþare l-a constituit faptul cã, prin Legea nr. 80/1992 privind pensiile ºi alte drepturi de asigurãri sociale ale agricultorilor, se prevedea doar asigurarea facultativã la sistemul de asigurãri sociale de stat a lucrãtorilor din agriculturã ºi, ca urmare, sursa de finanþare a pensiilor era insuficientã, prin contribuþia micã prevãzutã pentru aceºtia ºi prin numãrul restrâns de persoane care s-au asigurat, din rândul agricultorilor.

O datã cu intrarea în vigoare a noii Legi privind sistemul public de pensii ºi alte drepturi de asigurãri sociale, prin abrogarea temeiului legal care a stat la baza acestei contribuþii, debitele acumulate de cãtre agenþii economici mai sus menþionaþi rãmân exigibile, potrivit actelor normative anterioare.

Potrivit prevederilor legale din domeniul fiscal, debitele acumulate de cãtre agenþii economici în virtutea actelor normative anterioare se urmãresc în continuare, pânã la stingerea lor, dacã legea nu prevede altfel.