Angel Tîlvăr

Eu am să depun forma lungă a declarației mele și am să vă solicit atenția doar pentru ideile principale conținute în această declarație, ținând seama de programul de astăzi și de faptul că oarecum am întârziat în programul acordat acestei părți a activității noastre.

Declarația mea politică se numește „Măcar în al 12-lea ceas” și se referă la faptul că Guvernul Boc reacționează doar la presiunea grupurilor de interese din jurul Partidului Democrat Liberal, lucru care nu este o noutate, la fel cum nu e nimic nou în afirmațiile că măsurile luate de Guvern pentru a proteja propriii cetățeni nu sunt decât reacții la presiunile Comisiei Europene sau la alte foruri internaționale.

Preocupați să vorbească în metafore sau să se răfuiască pentru supremația în partid, membrii Guvernului Boc acuză mereu parlamentarii sau partidele din opoziție, când acestea încearcă să tragă un semnal de alarmă asupra neregulilor și neconcordanțelor din politica dusă de Guvern.

În 10 februarie 2010, Guvernul a emis o ordonanță de urgență prin care a fost interzisă comercializarea unui număr de 36 de substanțe și plante etnobotanice, care au fost asimilate drogurilor.

Inițiativa Guvernului a fost motivată de situația apariției în România a unor magazine în care se comercializau o serie de produse ce aveau în componență plante și substanțe cu

proprietăți psihoactive, care s-au dovedit a fi deosebit de periculoase pentru sănătate, care erau considerate „droguri legale”.

Și după apariția acestei ordonanțe, însă, sute de tineri au continuat să ajungă la spital în stare gravă, în urma consumului de plante etnobotanice procurate fie de la magazine specializate, fie achiziționate de pe internet. Totodată, s-a înregistrat o scădere a vârstei consumatorilor de astfel de substanțe.

La acea vreme am trimis prim-ministrului, în luna martie, o scrisoare prin care solicitam elaborarea unor norme stricte de aplicare a respectivei ordonanțe.

Răspunsul primit – „Elaborarea de norme de aplicare nu este necesară și nici nu a fost prevăzută de ordonanța de urgență” – m-a descurajat în demersul meu de a stabili un cadru legislativ care să nu permită interpretări.

Întrucât cadrul legislativ lejer a fost de preferat, iar acest subiect a fost trecut într-un con de umbră, el fiind „resuscitat” doar atunci când se urmărește îmbunătățirea imaginii Guvernului, am trimis, în luna mai 2010, Ministerului Sănătății o nouă întrebare, interesat fiind de modalitatea prin care vor implementa politici de prevenire a consumului de droguri și care este conținutul acestora.

Nu mică mi-a fost mirarea când, citind răspunsul primit, am aflat de la Ministerul Sănătății că politicile de prevenire lipsesc cu desăvârșire și că singurul aspect pe care au putut să mi-l relateze legat de această întrebare a fost că „prin Ordonanța nr. 6/2000 (...) a fost îmbunătățită procedura de introducere a noilor substanțe psihotrope pe lista substanțelor aflate sub control” și că „Secțiunea plante și substanțe aflate sub control național se actualizează ori de câte ori este necesar, prin hotărâre de guvern”.