ªtefan Cazimir

Eu am trãit experienþa Constituantei de douã ori. Mai întâi, participând la lucrãrile ei ºi, apoi, citind cartea domnului senator Antonie Iorgovan, ”Odiseea elaborãrii ConstituþieiÒ. În parantezã fie spus, o carte care, dincolo de valoarea ei informativã, are ºi eminente calitãþi literare. Se poate vedea din aceastã dublã experienþã, trãitã ºi apoi retrãitã, cã a fost un proces foarte laborios. Poate fi sintetizat în cel puþin cinci etape. Domnul senator Iorgovan s-ar putea sã mã corecteze, arãtând cã au fost chiar mai multe.

Mai întâi a fost vorba de elaborarea tezelor în cadrul comisiei. Apoi, a avut loc dezbaterea ºi adoptarea tezelor în plenul Adunãrii Constituante. În al treilea rând, pe baza acelor teze aprobate de plenul Adunãrii Constituante, comisia a elaborat proiectul, divizându-l în secþiuni, capitole, articole, alineate, dupã cum se ºtie. Pe baza acestui proiect au fost depuse amendamente ºi, în sfârºit, a cincea etapã a fost dezbaterea ºi adoptarea textului final în plenul Adunãrii Constituante.

Parcurgând indicele de nume al cãrþii domnului senator Iorgovan, se observã cã cele mai multe intervenþii au fost cele legate de formulare ºi ele s-au produs, subliniez, în plen. Cu alte cuvinte, a fost consumat timpul unui numãr foarte mare de oameni, în timp ce, dacã respectivii autori de amendamente redacþionale ar fi fost, sub o formã sau alta, folosiþi în lucrãrile comisiei, lucrãrile plenului ar fi putut sã dureze mult mai puþin. Pornind de la aceste considerente, cred cã propunerea colegului Bãlãeþ ar putea fi luatã în considerare.