Radu Mircea Berceanu

Eu am venit la microfon doar pentru o chestiune foarte scurtă.

Am constatat că sunt anumite confuzii legate de începutul problemei și, ca unul ceva mai vechi în Parlament, aș vrea să clarific pentru colegii care nu știu exact cum s-au întâmplat lucrurile.

La vremea respectivă, România dorea cu ardoare să intre în Consiliul Europei, nu Consiliul European. În Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei s-a adoptat o rezoluție în legătură cu această titulatură, și noi ne-am cam repezit, la vremea respectivă, ca să dăm o dovadă, cum mai dăm noi dovezi din când în când, să facem o lege. Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei este – și era și la momentul respectiv – valabilă pentru toate țările, și pentru Spania, și pentru Franța, și pentru toată lumea, dar niciuna dintre țări nu s-a repezit să dea o lege prin care să pună în aplicare rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Îmi pare rău că nu este domnul senator Frunda aici – pentru că... în sfârșit, eram colegi pe vremea aceea, acolo – sau Adrian Severin, dar grupurile pot să-i întrebe. Chiar au fost discursuri sau dispute în legătură cu această idee de a face o lege în sensul acesta și, pentru că se dorea admiterea României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și la Consiliul Europei, s-a adoptat această lege, care a fost un fel de... S-a crezut atunci că o să sprijine intrarea noastră mai rapidă.

Cred că cei care au spus că ar trebui să ne uităm mai atent pe acea lege au dreptate, iar pe de altă parte, ceea ce avem acum în față cred că, în niciun caz, nu poate fi votat. Ca să nu mai intru și eu în toată dezbaterea, cred că s-au spus multe lucruri cu substanță.