Adrian Păunescu

Eu aș porni de la documentul pe care l-au semnat toți senatorii P.S.D. și pe care aș fi bucuros dacă și alți colegi l-ar semna, pentru că el vine în ajutorul unor oameni amenințați cu marea iarnă, document care cere Guvernului să nu permită scoaterea oamenilor din casă.

Nu am să mă refer la cazuri concrete și imediate, dar voi spune că între acești oameni amenințați cu scoaterea din locuințe, așa cum am mai spus, am repetat-o în câteva rânduri, se află și marele cântăreț român Dan Iordăchescu. Mie îmi este o rușine imensă de ceea ce se întâmplă. Nu găsesc instanța cu care să vorbesc. Să facă rău poate oricine în România, să facă un minimum de bine și să-i ofere lui Dan Iordăchescu la vârsta aceasta, a tuturor laurilor, o locuință, liniștea de care are nevoie și, cred eu, și aplauzele noastre văd că nu se întâmplă să apară nimeni. Vorbesc absolut degeaba!

I-am trimis prim-ministrului de-a lungul ultimilor ani câteva scrisori legate de soarta unor oameni amenințați cu scoaterea din locuințe, unele probleme s-au rezolvat, dumnealui nu mi-a răspuns la niciuna dintre scrisori. Bănuiesc că este foarte ocupat, însă cred că în istorie o corespondență cu Adrian Păunescu nici nu este așa de înjositoare, mai ales că Adrian Păunescu te poate și învăța, domn’ premier, să folosești bine acordul cu acuzativul, să nu spui mereu „lucrurile care le-am făcut”, să spui din când în când „lucrurile pe care le-am făcut”, mai ales că unele chiar le-ai făcut. Înțelegere am găsit pentru marele dramaturg Paul Everac la primarul de bun-simț al sectorului 2, Neculai Onțanu, spre cinstea lui.

Aici chestiunea citată de domnul coleg este nemaipomenită! Chiar să vină domnul președinte Băsescu și să judece pe un tânăr evident manierat, care poate face greșeli, poate face gafe, dar să îl judece dumnealui pentru educație, asta este ceva nemaipomenit, este ceva extraordinar! Asta era problema domnului Băsescu, preocuparea acută pentru educație?! Să nu fie cumva domnul Cioroianu lipsit de educație! „Hă, hă, hă-ul” e bun în orice ocazii! Și e semn de educație. Degetul acela al lui Cioroianu a devenit folclor, refren folcloric. Degetul mare al lui Cioroianu! Asta este deficiența politicii noastre externe, nu faptul că ne târâm de ani și ani, nu faptul că intrăm în Europa capitulard, nu faptul că nu ne apărăm demnitatea cum se cuvine nu cu unul sau altul dintre miniștri, ci cu totalitatea clasei politice. De ce „ticălosul” acela de Cioroianu este needucat? Îi trebuie 7 ani și jumătate de acasă! Domnul Băsescu îi are și poate și da din ei, ca și sfaturi tuturor.

Mă uit la lista parlamentarilor europeni din România și nu pot să trec peste acest aspect indiferent care ar fi relațiile mele cu unul sau cu altul dintre cei în cauză. Un Parlament al Europei din care lipsește dimensiunea pe care o reprezintă, orice am vrea noi să facem, Partidul România Mare și liderul său Corneliu Vadim Tudor, cu care putem să fim certați – eu acum am o relație de distanță cu Corneliu Vadim Tudor –, un Parlament în care e prezent László Tökes – cu toată dimensiunea lui proromânească vădită, la rădăcina neamului lucrează László Tökes să nu cumva neamul să nu se simtă încurajat de-acolo, de la rădăcină, unde îl roade –, un Parlament European astfel constituit e infirm.