Corneliu Turianu

Eu cred cã unii se aflã într-o confuzie totalã, nu pot face distincþie între legi ºi ordonanþe.

Domnii mei, potrivit art. 107 alin. 3 din Constituþia României: ”Ordonanþele adoptate de Guvern se semneazã de primul-ministru, se contrasemneazã de miniºtrii care au obligaþia punerii lor în executare ºi se publicã în ÇMonitorul Oficial al RomânieiÈ.Ò Nu mai ratificã nimic Parlamentul RomânieiÒ.

O ordonanþã pe aceastã procedurã este executabilã. Scurt! Nu confundaþi alte operaþiuni. Eu am spus cã, de principiu, Parlamentul României nu poate abilita Guvernul sã ratifice. Problema ratificãrii este o problemã a Parlamentului.

Eu pot face orice. Sã citim. Luaþi dicþionarele. Am luat ºi DEX-ul dimineaþã, le-am luat pe rând, ºi franþuzeºti, toate.

Domnilor, ratificarea, în principiu, este un act prin care un stat îºi manifestã acordul de a fi parte la un tratat. Dar luaþi sensul larg al cuvântului ratificare: a confirma în formã autenticã un act, un tratat, o lege pentru a le face sã aibã deplinã valabilitate. Asta face Parlamentul României, nu operaþie de delegare legislativã.

Noi putem delega sã dea ordonanþe cât lipsim noi în vacanþã, dar nu putem sã dãm o operaþiune care este proprie. Operaþiunea de delegare a ratificãrii nu existã.

Problema este cã degeaba chinuiþi titlul acela în lung ºi în lat. Nu mai ajunge la Parlament, v-am citit textul. Ordonanþele acestea nu mai ajung la Parlament. Sunt contrasemnate de primul-ministru ºi executabile. Nu mai au ce cãuta la Parlament, sã confirmãm ratificarea ratificãrii.

Textul acesta trebuie eliminat în întregime.