Corneliu Bichineþ

Eu mã bucur cã presa inteligentã este alãturi de Corneliu Bichineþ. Sunt un tânãr de care o sã mai auzþi dumneavoastrã, de altfel... Deci plutonierul Cãpºunã a ridicat portmoneul ºi, dorind sã gãseascã acolo bani, a avut neºansa sã gãseascã tradiþionala aþã moldoveneascã a mãmãligii. Cei mai tineri nu ºtiu despre ce este vorba, este un instrument cu care strãmoºii noºtri din zonã taie puþina mãmãligã în felii ºi o împart la tot atâþia copii.

Sigur plecat ºi el, cu vremea, Cãpºunã, din coþuºca Botoºani, ºi-a adus aminte de satul natal ºi a plecat plângând spre secþie, fredonând o melodie celebrã a lui Anton Achiþei, ”ªi noi, la IlincaÒ, dacã mai þineþi minte.

Ce vreau sã spun ºi sã sugerez: cã femeile de tot felul sã stea liniºtite acasã ºi, începând cu ora 17,00, sã nu mai circule prin Bucureºti, dacã vor sã nu o pãþeascã.

A doua sau a treia idee pe care voiam sã o prezint aici se referã la un nou tip de politician. Este vorba de ”femeia puriceÒ, dar domnul Corneliu Tudor Ñ care este o fiinþã atentã ºi þine foarte mult la mine Ñ a spus sã sar peste acest pasaj, pentru a nu îi da posibilitate ”insecteiÒ sã îmi dea vreo replicã. Se impune ºi o concluzie parþialã, pe care nu o sã vi-o spun de data aceasta, rãmânând pentru o altã ºedinþã.

În final, vreau sã vã spun cã aceastã declaraþie politicã, care se adreseazã unor oameni bine intenþionaþi, inteligenþi, va rãmâne în istoria parlamentarã ºi, pe verso, chiar dacã paginile sunt albe, sã fiþi convinºi cã se aflã încrustatã o poezie.

Vã mulþumesc.