Ioan Mircea Paºcu

Eu mulþumesc colegilor pentru cã ºi-au argumentat punctele de vedere, chiar dacã ele sunt diferite. Cred cã trebuie sã plecãm, pe de o parte, de la motivaþia pentru care am introdus acest proiect de lege ºi, pe de altã parte, de la situaþiile reale. În ceea ce priveºte motivaþia, aceasta este cã dacã pânã acum practica ar fi constatat cã aceastã obligaþie, de a acorda dreptul la replicã celui pe care îl ataci în ziarul respectiv sau despre care vorbeºti în ziarul respectiv ºi care considerã cã trebuie sã i se facã o reparaþie în ceea ce priveºte informaþiile care au apãrut, cu referire la persoana respectivã, s-ar fi respectat, nici nu mai aveam de ce sã mai venim cu acest proiect de lege Dar, din moment ce constatãm cã norma este sã nu se acorde dreptul la replicã Ð ºi aceasta este raþiunea pentru care a apãrut acest proiect de lege Ð cred cã trebuie sã avem în vedere faptul cã, de pildã, o sumã de 5 milioane de lei, pe care îi soliciþi în instanþã unui mare ziar, nu reprezintã nici un fel de element care sã determine ziarul respectiv sã acorde dreptul la replicã.

Este ca o amendã de genul acesta Ð cât mã costã ca sã încalc legea. Pânã la urmã, aceasta va fi chestiunea, dacã suma aceasta este micã. ªi colegul are dreptate când spune cã, dacã luãm în calcul ºi inflaþia, aceastã sumã va ajunge exact cum au ajuns chiriile la apartamentele construite pe vremea lui Ceauºescu Ð 1.000 de lei pentru un apartament de patru camere. Deci cred cã, pânã la urmã, aceasta este adevãrata problemã cãreia trebuie sã îi dãm astãzi un rãspuns, dar nu vreau sã mã pronunþ pentru o soluþie sau alta din cele concrete. Am vrut sã intervin numai pentru a explica logica pe care am avut-o în vedere când am introdus acest articol în textul legii.

Vã mulþumesc.