Adrian Pãunescu

Eu nu pot sã nu remarc, domnule preºedinte, calitatea rãspunsului civilizat al domnului Eckstein. De aceastã datã, nu am ce sã-i reproºez la nivelul formal, am însã o curiozitate: de ce crede domnul Eckstein cã în loc sã se ocupe de raporturile sale cu alegãtorii, cu legislaþia, trebuie sã se ocupe de mine?

Ce obligaþii am eu faþã de dumnealui ºi ce obligaþii are dânsul faþã de mine? Suntem douã persoane, sã zic aºa, paralele, domnule Eckstein. ªi nu ascund faptul cã ºi eu v-am simpatizat în anumite momente ale participãrii dumneavoastrã la guvernul trecut, guvernul de tristã amintire, în care dumneavoastrã vã ilustraþi printr-un echilibru, printr-o încercare de a pune surdinã trâmbiþelor ºovine dinspre partea dumneavoastrã, de orizont politic, dar, nu mã pot împãca deloc cu gândul cã dumneavoastrã în loc sã rezolvaþi problemele de la Cluj ºi celelalte, care nu sunt puþine, aveþi adversari zdraveni la Cluj, vã ocupaþi de mine. Ce proces de masticaþie v-a condus la aceastã intrare a nodului în gât?

Eu nu v-am fãcut nimic.