Haralambie Vochițoiu

Eu nu vreau decât să vă relatez o întâmplare, pentru a privi acest proiect legislativ dintr-un alt unghi de vedere, pentru că au fost foarte pertinente și unele, și altele... din poziții. Eu sunt unul din cei 10 români care, cu acceptul dumneavoastră, reprezintă România în Adunarea Parlamentară NATO.

La una din reuniunile acestei adunări parlamentare foarte importante, zic eu, la o masă, unul din colegii mei de acolo, un lord britanic, mă întreabă, vizibil stânjenit, dacă am afaceri în agricultură.

Și zic: „Nu, eu provin dintr-o zonă montană, cel mult zootehnie, nu. Dar de ce?!”

„Păi...” – zice – „...domnule senator, știți, veniți pentru prima dată la întâlnire cu noi și consilierii mei” – făceam parte din aceeași comisie acolo – „v-au făcut o fișă, au făcut o documentare și în dreptul numelui dumneavoastră a apărut o chestiune foarte ciudată.”

O chestiune care..., acum revin la dumneavoastră; vă aduceți aminte că, într-o zi, la începutul mandatului, ați găsit pe masă, din partea unui coleg de-al nostru – de fapt, era senator, acum a plecat într-o altă instituție –, cum că eu, senatorul Vochițoiu Haralambie, aș fi furat apă în Valea Jiului.

Domnule, omul acesta..., ca să vedeți unde dai și unde crapă, că, dacă există acest internet... Această poveste i-am spus-o și onoratei instanțe, unde mai e un pic și câștig acel proces..., să câștig, să demonstrez că nu am făcut așa ceva în viața mea.

Dar gândiți-vă, și cu asta închei, gândiți-vă cam cum m-a privit omul acela – sper să mă fi crezut – și cum ne facem singuri unii pe alții de râs în lumea aceasta mare și ce capacitate de negociere mai are un om, un român, într-o astfel de instituție în fața celorlalți?

Deci cred, cred cu desăvârșire în dreptul la exprimare liberă, dar, în același timp, cred și în responsabilitate. Vă mulțumesc.