Adrian Țuțuianu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Mai întâi, vreau să ridic o chestiune care arată cam cum suntem văzuți noi, Parlamentul României, de către Guvernul României.

În accepțiunea clasică, învățată în anul I de facultate, Parlamentul României dă legi, iar Guvernul le pune în aplicare, emite acte, hotărâri de guvern, în baza și în executarea legii, așa învață un student în anul I de facultate.

Vă rog să observați că aici logica este inversă. Mai întâi, Guvernul adoptă Hotărârea de Guvern nr. 151/2010, aprobă Programul „Renașterea satului românesc – 10 case pentru specialiști” și vine în Parlament ca noi să aprobăm hotărârea de guvern, ceea ce arată că nu există nici măcar un dram de respect elementar pentru această instituție fundamentală a statului.

Într-o logică de reglementare normală, veneam mai întâi cu actul normativ care dădea voie Guvernului să adopte, printr-o hotărâre de guvern, măsuri de punere în aplicare.

Lucrul acesta cred că nu trebuie să-l acceptăm, dacă ne respectăm ca instituție fundamentală a statului român.

Al doilea comentariu ține de oportunitate. S-au adus aici mai multe argumente și vreau să vin și eu cu câteva argumente suplimentare.

Prima chestiune: în județul Dâmbovița, la începutul anului 2010, existau restanțe la plată, de exemplu, la reparațiile de școli, de aproape 200 de miliarde de lei, motiv pentru care multe firme care au lucrat la reabilitarea școlilor se află astăzi în procedură de insolvență, pentru că nu li s-au plătit lucrările, uneori chiar de un an și jumătate.

A doua chestiune: tot la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului avem programe pe Ordonanța Guvernului nr. 7/2006, pe Hotărârea Guvernului nr. 577/1997 și avem Programul de reabilitare termică a blocurilor, program care nu mai este finanțat și se lucrează pe credite de angajament, deci cei care au bani și pot lucra vor primi banii de la Guvern anul viitor.

Deci nu finanțăm niște lucrări care sunt în continuare pe cele trei acte normative, în schimb venim cu un proiect, cu un program nou prin care, practic, încercăm să mai creăm o breșă pentru alocarea de fonduri bugetare pe criterii efectiv politice, pentru că veți vedea, dacă citiți întregul act normativ, că și cei care vor construi trebuie să aibă bani pentru ceea ce înseamnă utilități, apă, drumuri și așa mai departe. Și, cum banii nu sunt în bugetele locale, vom avea, din nou, hotărâri de guvern date cu destinație pentru clientela politică.

Un ultim comentariu legat de Măsura 3.2.2, asupra căreia probabil că ar trebui să mai gândim cu toții, indiferent că suntem la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului sau la Ministerul Finanțelor Publice, vreau vă relatez, tot cu cifre, ce se întâmplă în realitatea noastră de zi cu zi.

Din 47 de proiecte din județul Dâmbovița, au primit finanțare 7 sau 8, dar nu există localitate, din celelalte 40, care să nu fi cheltuit, pentru realizarea proiectului cu care a mers la licitație, circa 2,5–3 miliarde de lei pe proiect. Deci avem făcute proiecte de 120 de miliarde de lei, care probabil peste un an și jumătate nu mai au niciun fel de valoare și trebuie refăcute – că așa este în România –, dar nu găsim soluții ca în completarea fondurilor europene destinate acestei măsuri să venim noi, de la bugetul de stat.