Radu Alexandru Feldman

Eu te consider un om mărinimos.

...i-a făcut cadou colegului lui, Raymond Luca, votul pentru acordarea titlului de „Oraș-Martir” municipiului Constanța.

Sigur, tonul firesc este un ton destins, este un ton amical, dar, domnule președinte al Senatului, în urmă cu puțină vreme, la o reuniune la care ați participat, declarați preocuparea..., vă întrebați când vom ajunge să facem și noi, să facem un alt fel de politică. Este o întrebare firească, este o întrebare legitimă, este o preocupare sau o îngrijorare, pe care, vă mărturisesc, o împărtășesc alături de dumneavoastră.

Dragă Puiu, în urmă cu puțină vreme, de la acest microfon, când s-a pus în discuție acordarea titlului de „OrașMartir” municipiului Craiova, cu vehemența care, de regulă, te caracterizează, ai invocat un argument care m-a pus în foarte mare dificultate să pot să-ți urmăresc lanțul logic, o dificultate care, de fapt, m-a și blocat în a mai continua: te întrebai câți teroriști au fost prinși în Craiova, ca să putem vorbi de victime ale Revoluției!

Dificultatea mea era legată de o întrebare care ar fi venit absolut de la sine: câți teroriști au fost prinși în România, ca să vorbim de victime ale Revoluției în România!? Și vorbesc de Revoluție, nu vorbesc de evenimente, nu vorbesc de bulibășeală, nu vorbesc de nimic. Vorbesc de Revoluție, pentru că am fost pe stradă și cred că a fost o revoluție în ceea ce s-a întâmplat și în gândul care i-a animat pe toți cei care au fost atunci pe stradă.

A face cadouri de acest fel exprimă, până la urmă, o anumită atitudine, nefericită, față de istoria pe care am trăit-o și față de istoria pe care trebuie să ne-o asumăm cu responsabilitate și aș spune chiar, de data aceasta, cu mândrie.

Nu pot să pun o relație de dependență între numărul de teroriști și numărul de oameni care au murit pe stradă, și care au murit pe stradă nu pentru că au făcut un infarct sau pentru că i-a călcat o mașină, au murit pe stradă pentru că au ieșit pe stradă împotriva regimului Ceaușescu.

O singură problemă însă – și mă adresez reprezentantului Guvernului –, nu mi se pare firesc ca, după 21 de ani, să descoperim că, într-un oraș sau altul – și mă adresez și inițiatorului –, au mai fost oameni care, prin gestul lor, au avut o contribuție de necontestat la Revoluția din decembrie. Și mă adresez reprezentantului Guvernului, cred că ar trebui abordată această chestiune global, cu atât mai mult cu cât nu este vorba de niciun avantaj material pentru localitatea respectivă, pentru orașul respectiv. Trebuie văzut care este formula prin care să se cinstească memoria acestora oameni

în toate orașele țării, pentru ca, peste 20 de ani, 25 de ani, 30 de ani, să nu mai descoperim că încă un oraș merită titlul de martir pentru că în decembrie 1989 s-a întâmplat ce s-a întâmplat.

Revenind la această inițiativă legislativă, voi vota această inițiativă legislativă din respect, din considerație, din gestul elementar de pioșenie în memoria celor care în decembrie 1989, în Constanța, și-au pierdut viața, considerându-se datori să iasă în stradă împotriva unui regim de care România trebuia să se elibereze.