Ion Predescu

Eu v„ adresez rug„mintea s„ fim c‚t se poate de exac˛i ∫i cu toate distinc˛iile necesare. Œn primul r‚nd, nu este vorba de r„spundere penal„ a magistra˛ilor. Statul r„spunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare — principiu fundamental. Erorile judiciare le produc magistra˛ii, procurorii care aresteaz„ f„r„ temei, starea de arest lipse∫te de veniturile corespunz„toare pe cel arestat, el are dreptul s„ cear„ desp„gubiri. ™i, de regul„, le ob˛ine. ™i le pl„te∫te statul ca urmare a ce? A erorilor judiciare, a erorilor comise de magistra˛i. Erorile judiciare sunt Ón faza condamn„rii. Sunt oameni condamna˛i, execut„ ani de pu∫c„rie, se stabile∫te c„ au fost nevinova˛i ∫i condamnarea a fost urmare a unor erori s„v‚r∫ite de judec„torul care a condamnat. Aici ne referim la desp„gubirea material„ ∫i moral„ a celui condamnat, a celui arestat de c„tre magistra˛i.

Statul r„spunde indiscutabil, cum a r„spuns Óntotdeauna ∫i cum r„spunde oriunde Ón lume, dar cel care este autorul direct al pagubei prin fapta sa Ón exercitarea func˛iei sale de ce s„ nu r„spund„?! Asta Ónseamn„ c„ el este mai presus de lege?! Legea instituie pentru to˛i oamenii, pentru toate persoanele fizice sau juridice r„spundere, cel pu˛in patrimonial„, dac„ nu ∫i de alt„ natur„, potrivit periculozit„˛ii faptei, r„spundere penal„ sau contraven˛ional„ de grad redus. Dar ei de ce Ón exercitarea func˛iei s„ nu aib„ nici o r„spundere?! Toat„ lumea r„spunde Ón temeiul art. 16 alin.2: îNimeni nu este mai presus de lege“ .

A porni de la ideea c„ dac„ este magistrat nu are nici un fel de r„spundere, dec‚t cel mult disciplinar„, este a nu respecta prevederile fundamentale ale art. 16 alin.2: îNimeni nu este mai presus de lege“. Este un prim considerent, domnilor!

Al doilea: nu amesteca˛i considerentele r„spunderii patrimoniale cu cele ale r„spunderii penale.

Al treilea considerent: e vorba de o r„spundere subsidiar„, pe calea ac˛iunii Ón regres. Principalul r„spunz„tor este statul ∫i ei r„spund numai atunci, pe calea ac˛iunii Ón regres, c‚nd se stabile∫te c„ ∫i-au exercitat cu reacredin˛„ sau cu grav„ neglijen˛„ func˛ia.

Da˛i-mi voie un exemplu, poate nu e at‚t de ilustrativ. Judec„torul care condamn„ Ón temeiul unui text abrogat — ∫i s-au Ónt‚mplat asemenea cazuri — nu este vinovat de grav„ neglijen˛„?! N-avea obliga˛ia s„ vad„ c„ textul nu mai este Ón vigoare? N-avea obliga˛ia s„ vad„ c„ el, eventual, a fost modificat ∫i alta este situa˛ia, alta este ipoteza ∫i dispozi˛ia legii, inclusiv sanc˛iunea ei? Sigur c„ avea, c„ nu-∫i poate exercita func˛ia ∫i atribu˛iile ei a∫a cum cred ele, ci cum prevede legea, c„ el este obligat s„ rezolve raporturile conflictuale Ón temeiul legii ∫i al adev„rului stabilit.

Dac„ judec„torul face abstrac˛ie de adev„r ∫i Ó∫i fundamenteaz„ solu˛ia pe o prejudecat„ ∫i, analiz‚ndu-se ulterior, se constat„, dup„ perioad„ Óndelungat„ de deten˛ie, c„ nu are acoperire, solu˛ia av‚nd probe ∫i c„ probele evident erau altfel. El nu are nici o r„spundere? Adic„ poate s„ fac„ judecata oricum?