Cristian Sorin Dumitrescu

Eu v-am văzut cum vă uitați la mine, așa că nu... nu am îndrăznit.

Doamnelor și domnilor colegi,

Acum o să spuneți iarăși că vorbesc eu din cărți și din amintiri. Vorbim și din astea, că e bună și memoria.

Îmi aduc aminte că, prin ’93-’94, au venit cei de la putere, de atunci – eu eram opoziționer pe vremea aia –, cu o lege – Legea notarilor publici. Și această lege era un pic de lege _avant la lettre_ și a existat... Prima reacție a opoziției a fost să dea cu legea de pământ, deși... în sfârșit. Întâmplarea a făcut că m-am raliat la acel proiect în ideea că era printre primele legi cu caracter liberal și societatea avea nevoie.

Vreau să vă spun un lucru, că acea lege, care părea atunci că era desuetă... nu desuetă, cuvântul nu e corect, că este _avant la lettre_ , adică înaintea momentului, este o lege care funcționează și azi și profesia liberală organizată înaintea... este una din profesiile cele mai bine organizate.

Aceeași intensitate de transformare și de reformă are și acest proiect legislativ. Eu, ca membru al majorității guvernamentale, regret că la acest proiect legislativ nu este ministrul. Atât de important îl consider a fi în planul mutațiilor pe care le poate realiza pozitiv acest proiect legislativ pe multiple planuri. Au fost prezentate, n-are rost să insist.

Avem o problemă în sistem. Pleacă medicii. Pleacă și medicii mai puțin pregătiți, și vârfurile. Este o posibilitate ca actul medical să câștige. Să câștige, în primul rând, în profesie, pentru că... Eu am discutat, și fiecare a discutat, la un moment dat, cu un doctor de înalt nivel – da? – care își pune problema, un chirurg de nivel chiar european și mondial, că el câștigă o mie de euro pe lună. Sigur, restul, dacă mai câștigă, e cu o doză mare de risc, mai ales în condițiile actuale. Deci este o modalitate prin care se poate crea acea supapă în sistem care să asigure performanța și să asigure și onorabilitatea, să asigure și corectitudinea și, cu timpul, se vor așeza, probabil, și valorile.

Am auzit, l-am auzit și pe ministru la televizor, am auzit și mulți dintre colegii mei care sunt specialiști în domeniu, că legea are anumite poticnișuri, că are anumite dificultăți. Mai binele e dușmanul binelui. E atât de important fenomenul care se produce, încât legea, dacă va trece și sistemul se va roda în această conformație, va da performanță. De ce? Pentru că în Franța și în Germania s-a întâmplat exact același lucru. Spitalele private niciodată nu vor putea să investească, exceptând țările foarte, foarte bogate, ca să aducă specialitățile de mare nivel, mai ales chirurgiile și așa mai departe, cu aparatura, care este uriaș de importantă și de costisitoare, să facă acest lucru. Tot în spitalele de stat se va face. Așa se întâmplă și în străinătate. Deci este un model care a funcționat.

Cred că societatea românească, după 25 de ani de economie de piață stabilă și așa mai departe, nu-și mai poate pune problema că sistemul privat în sistemul de stat poate să producă degenerări. Ca să nu zic mai mult. Așa a fost și cu notarii: „Cum, domnule, ăla...? Păi, ăla o să fure, notarul, că nu mai e la stat!”. În sfârșit.