Ioan Cindrea

Eu vreau să vă mulțumesc că mi-ați dat cuvântul și n-aș continua cu mulțumirile prezentate de reprezentantul PD-L la adresa prim-ministrului. Ușor, am avut senzația că ne aflăm într-o altă epocă, în care mulțumim conducătorului, și cred că multora dintre noi ne-a fost rușine, în această sală, de modul în care și-a încheiat discursul reprezentantul PD-L.

Situația nu este deloc roz, și eu stăteam și mă gândeam de ce PD-L și Guvernul PD-L au grăbit această dezbatere și nu au respectat procedura statutară de a anunța cu 7 zile înainte, de a pune la dispoziție materialele, de a realiza o dezbatere reală în folosul românilor.

Cred, și nu numai eu, că, din păcate, se urmărește altceva de la superficialitatea cu care s-a pregătit această dezbatere. Cred că este un exercițiu de imagine publică, de a spune românilor ce s-a făcut pentru ei, când românii, în realitate, pierd locurile de muncă, când firmele, în realitate, se închid.

Evoluția numărului de firme din România, faptul că anul trecut am avut aproape 200.000 de firme care s-au închis, faptul că șomajul de la 4,4% a ajuns la 8,3% ne arată că suntem într-o criză profundă.

Dacă ne uităm în statistici, vedem că între 800 și 1.000 de oameni își pierd locurile de muncă zilnic, și acest lucru a condus la o cifră a șomajului alarmantă pentru piața muncii, alarmantă pentru România, cu perspectiva de a ajunge la 1 milion de șomeri, dacă nu cumva numărul de 1 milion a fost atins, fiindcă cifrele oficiale, prezentate de Guvern, ne prezintă șomajul înregistrat. Nimeni nu vrea să prezinte cealaltă metodă statistică de calcul al șomajului din România, care ne arată, de regulă, că șomajul real este cu două procente mai mare decât cel înregistrat, din cauza numeroșilor șomeri de lungă durată, care și-au pierdut locurile de muncă și care nu se mai înregistrează la agențiile pentru ocuparea forței de muncă, instituție publică destinată sprijinirii șomerilor, ea nu oferă locuri de muncă.

Deci, din punctul de vedere al ocupării, am trecut de la o extremă la alta, sub conducerea măreață a Guvernului Boc. De la o criză a locurilor de muncă, de la o criză de forță de muncă, repet, o criză de forță de muncă, când angajatorii nu aveau oameni să ocupe locurile de muncă, am ajuns la o criză a locurilor de muncă și vedem zilele acestea că nu există, practic, locuri de muncă disponibile pentru cei aproape 1 milion de șomeri din România.

Ce este grav și nu spune Guvernul este că Guvernul, prin măsurile pe care le ia, nu face altceva decât să adâncească criza. Și aș lua două exemple: Legea salarizării își propune reducerea treptată a numărului de salariați din sectorul bugetar și din companiile naționale. Acest lucru se întâmplă. Dacă ne uităm în bugetarea fondurilor posturilor la instituții publice, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli, vedem că anul acesta între 80 și 100.000 de români care lucrează la stat își vor pierde locurile de muncă. Guvernul nu are grijă nici măcar de locurile de muncă din propria ogradă, lucru grav într-o perioadă de criză. Alte țări din Uniunea Europeană au încercat în disperare să păstreze aceste locuri de muncă, nu să le restructureze.