Voicu Valentin Glodean

”Éunui contract de concesiune, locaþie de gestiune, asociere în participaþiune sau operaþii leasing, persoana poate opta pentru restituþia în naturã sau mãsuri reparatoriiÒ.

Alin. 2 Ñ ”Édacã opteazã în naturã, ea este obligatã sã respecte contractele încheiate de statÒ. Pãi, asta n-o mai înþeleg nicicum.

Sã luãm leasing-ul, de exemplu: statul vinde cuiva în leasing un bun, eu optez în naturã ºi atunci eu sunt obligat sã respect contractul fãcut de altul. Pãi ce naturã e aia? Nu-i un nonsens juridic?

Aici e vorba de toate acele operaþiuni mãrunte, dar enorm de multe, mult mai multe decât ceea ce înþelegem noi prin privatizare. Privatizarea este o stare de fapt, dacã vreþi. În spatele ei se ascunde un contract de vânzare-cumpãrare, dar aceste înstrãinãri sau treceri sub o formã sau alta în proprietate sau în folosinþa privatã sunt nenumãrate ºi am spus contractele prin care se realizeazã. Mai sunt ºi altele.

Motiv pentru care eu îmi permit sã depun acest amendament, de fapt, tot douã alineate, care sunã în felul urmãtor:

Ñ alin. 1 Ñ ”Pentru imobilele restituite în naturã cu o altã destinaþie decât aceea de locuinþã sau care au avut destinaþia de locuinþã, dar sunt folosite în alte scopuri, contractele de închiriere, concesiune, asociere în participaþiune se prelungesc cu un an de la data promulgãrii legiiÒ,

Ñ 2 Ñ ”Când imobilul constituie obiectul unui contract de leasing, persoana îndreptãþitã poate opta, dar numai

în aceastã situaþie, pentru mãsuri reparatorii în echivalent sau pentru restituirea în naturã. În cazul restituirii în naturã, statul va restitui beneficiarului contractului de leasing contravaloarea actualizatã a ratelor plãtite de acesta la data restituirii imobilului persoanei îndreptãþite.Ò

Desigur cã aceastã prevedere din art. 14 ocupã, dacã vreþi, un sfert din întreaga lege, sã zicem o anumitã proporþie, dar prin mulþimea lui, prin ascunziºurile lui, ascunde foarte mari ticãloºenii, extraordinar de multe. Sã vã spun ceva, ºi am mai repetat-o, ºi îmi pare rãu cã trebuie s-o spun, cã m-am angrenat în urmã cu 10 ani într-o acþiune politicã care credem cã duce la o schimbare, cât de cât, în aceastã þarã, dacã nu a mentalitãþilor, cel puþin a unor conduite.

C.D.R.-ul, prin primarii pe care îi avea în marile oraºe, a concesionat masiv terenuri aflate în administraþia autoritãþii locale, încãlcând legea, încãlcând art. 11 din Legea nr. 50/1991 care interzice concesiunile.

Degeaba în acest articol de lege se spune cã sunt valabile numai cele care s-au fãcut potrivit legii. Pãi, nici unul nu-i valabil! ”Potrivit legiiÒ este o simplãÉ Este ca sã-l porþi pe un om sãrac, un om neputincios, sã-l pui în concurenþã cu unul care a acaparat, care deþine bani, care deþine influenþã politicã ºi aºa mai departe.

Eu vã rog sã reflectãm asupra acestui aspect. E pur ºi simplu o problemã de dreptate elementarã.