Ion Predescu

Evident cã grupul nostru parlamentar susþine proiectul de lege.

Eu aº dori sã prezint câteva precizãri pentru înþelegerea exactã ºi deplinã a modificãrilor operate în acest capitol al Codului penal.

Aici s-au fãcut afirmaþii cã procedãm astfel dintr-o anumitã atitudine faþã de organismele europene. Susþinerea nu este exactã.

Constituþia României este din 1991, Rezoluþia Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei este din 1997, cu nr. 1123. Raportaþi aceste date ºi veþi vedea prioritatea.

De altfel, ºi în fundamentarea poziþiei pe care am avut-o în numele grupului ºi personal, la Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri, ºi în fundamentarea raportului pe bazele de susþinere, temeiul consituþional îl reprezintã art. 26 alin. 2 potrivit cãruia persoana fizicã are dreptul sã dispunã de ea însãºi, cu douã condiþionãri: dacã nu încalcã drepturile ºi libertãþile altora, ordinea publicã ºi bunele moravuri. Aceasta este poziþia concepþiei Constituþiei României înscrisã în art. 26 alin. 2 care complineºte alin. 1 potrivit cãruia autoritãþile publice respectã ºi ocrotesc viaþa intimã, familialã ºi privatã, poziþie exprimatã ºi adoptatã de Adunarea Constituantã în 1991.

În 1996, octombrie, vã amintiþi cã a fost modificat Codul penal ºi raporturile sexuale între persoane de acelaºi sex se sancþionau numai dacã erau sãvârºite în public sau produceau scandal public. Sãvârºirea oricãror acte sexuale dintre cele reglementate în acest cap. III al Codului penal în public este sancþionat.

Prin urmare, nu e vorba de vreo modificare care sã nu respecte prevederile art. 26 alin. 2 din Codul penal, ci dimpotrivã. Viaþa sexualã ºi practicarea ei trebuie sã respecte drepturile ºi libertãþile celorlalþi, ordinea publicã ºi bunele moravuri ºi întreaga reglementare modificatoare, dupã cum aþi constatat, atât din textele ordonanþei, cât ºi din modificãrile operate de comisie la aceste texte, fac corecta ºi riguroasa aplicaþiune a principiilor ºi celor ce se degajã din textul art. 26 din Constituþia României.

Faptul cã aceasta concordã cu Rezoluþia din 1997 a Adunãrii Generale Europene demonstreazã modul cum au caracterizat autoritãþile europene Constituþia României încã din 1991, una dintre cele mai democratice ºi moderne constituþii.

Prin urmare, reþineþi vã rog cã aceasta este adevãrata fundamentare a modificãrilor operate la acest capitol al Codului penal.

Libertatea persoanei nu o contestã nimeni. Libertatea vieþii sexuale este o componentã a libertãþii persoanei, nimeni nu o poate contesta. Fãcând aplicaþiunea acestor principii, noi socotim cã modificãrile sunt suficient de fundamentate.

A doua observaþie: aºa cum se sublinia, prevederile care s-au gãsit în vigoare pânã la intervenþia acestei ordonanþe de urgenþã cuprinse în alin. 2, 3 ºi 4 ale fostului art. 200 sunt menþinute, pentru cã ele se referã la asemenea relaþii faþã de minori, asemenea relaþii care au produs, ca efecte, au avut drept urmare vãtãmãri, infirmitãþi etc. sau urmate de sinuciderea ori moartea victimei. Nu pot fi trecute cu vederea, motive pentru care se regãsesc în alte texte ale aceluiaºi capitol.