Mihail Hărdău

Există în lege o modificare, la art. 27, dacă-mi permiteți, citez: „Ministerul Educației, Cercetării și Inovării poate aloca din bugetul propriu fonduri pentru programe de instruire diferențiată ale Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare în Învățământul Preuniversitar”. Deci se lăsă ministerului posibilitatea, pe baza unor politici, a unor strategii de evaluare și valorificare — ca să răspund celor doi senatori —, de a aloca diferențiat sume sau, mă rog, premii, compensații materiale, financiare, care să stimuleze și să realizeze o anumită reglementare echitabilă între efortul acestor copii și rezultatele lor, dar niciodată excelența nu se plătește ca un salariu. Excelența îți aduce anumite avantaje și un premiu.

Ideea de a salariza acești copii, cum spunea un coleg, nu cred că este benefică.

Acel elev capabil de performanță beneficiază de instruire suplimentară finanțată de către statul român. Acesta este un mare premiu, care este săptămânal.

Noi am introdus câteva amendamente prin care am dorit să facem funcționale vechile centre de excelență. Ideea este generoasă. Inițial, centrele de excelență au funcționat pe o lege veche. Cunosc situația de la Cluj, unde a funcționat un astfel de centru. În țară, au mai funcționat centre în patru locuri din 42 de județe, ceea ce arată nivelul de aplecare spre performanță al personalului din învățământul românesc. Se încearcă o resuscitare, o revitalizare a acestui concept, cu aplicație directă spre evoluția copiilor cu performanță.

Haideți să dăm girul ministerului să pună în aplicare această lege cu modificări care fac posibilă o anumită flexibilizare în politica educațională de la nivelul fiecărui județ. Vă mulțumesc.