Ionela Bruchental-Pop

Exponentul democrației este reprezentat de către statul de drept în care respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie. Astfel, conform articolului 1 din Constituție, România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil, al cărui teritoriu este inalienabil, frontierele sale fiind consfințite prin lege organică.

Aceste precizări se impun a fi făcute în contextul apariției unor manifestări și declarații demagogice în spațiul public, care contravin celor mai sus enunțate și care contribuie în mod nefericit la crearea unei stări tensionate, în mod vădit artificial create, între cetățenii români și cei de naționalitate maghiară, cu scopuri eminamente electorale, în strictul beneficiu al unui grup restrâns de politicieni care au tot interesul de a se menține la putere prin exploatarea sentimentului naționalist.

Recentul moment al declarării independenței provinciei Kosovo a iscat controverse nu doar la nivelul cancelariilor occidentale, ci și în plan național, stimulând unele voci înfierbântate, care ar fi dorit o transpunere a situației din provincia Kosovo în interiorul României.

Violentele conflicte între populația majoritar albaneză și cea minoritar sârbă, existente de-a lungul anilor în provincia Kosovo, nu pot fi negate, ele constituindu-se într-o etapă sângeroasă și nedorită în spațiul balcanic, care a devenit un veritabil butoi cu pulbere prin acest gen de conflicte, mereu actuale și susceptibile de a exploda.

Transpunerea, însă, a realităților kosovare în România constituie o utopie, pe care anumiți politicieni cointeresați au încercat s-o uziteze ca pe o modalitate de atragere de capital electoral, în lipsa unor proiecte fezabile pe care să le înglobeze într-o ofertă electorală viabilă și conferitoare de voturi.

Pe plan intern însă realitatea cotidiană demonstrează că în privința relațiilor româno-maghiare se poate vorbi de echilibru, egalitate de șanse, conferirea de drepturi egale, rațiune, conviețuire pașnică și toleranță, atribute care fac din acest spațiu un model subliniat și de către reprezentanții unor democrații consolidate, care au analizat de-a lungul timpului istoria relațiilor româno-maghiare.

Din păcate, atributele enumerate nu sunt percepute de către toți etnicii maghiari într-o manieră justă și reală, unii dorind cu orice preț să reînvie niște file ale istoriei de mult apuse și neînțelegând faptul că anumite realități privind delimitările teritoriale au fost trasate și cimentate cu mult timp în urmă, în mod definitiv și irevocabil.

Un exemplu elocvent, care reflectă încăpățânarea unora de a se raporta la niște aberații și refuzul de a accepta realitățile secolului al XXI-lea, s-a regăsit în municipiul Oradea, unde un grup de etnici maghiari au expus în locuri publice și chiar pe avizierul unor instituții afișe cu slogane iredentiste de genul: „Ardealul a fost și va fi pământ unguresc”.