Gabriela Crețu

Extrem de la obiect. O să vedeți că e foarte important ceea ce spun.

Munca la acest raport, subliniez încă o dată și apreciez, a fost excepțională: și a lui Titus Corlățean, și prezența lui Mihai Fifor la comisie, și discuția pe care am avut-o.

La acest moment, statele membre ale Uniunii Europene au un buget anual dedicat apărării de două ori mai mare decât, să zicem, adversarul prezumptiv. Cu toate acestea, lipsește interoperabilitatea, sistemul de achiziții militare nu duce la dezvoltarea economiei proprii europene și, drept urmare, eficiența cheltuirii banului public în acest sector este mică.

Documentul de reflecție vine ca un răspuns la această stare de fapt. Cheltuim foarte mult și n-avem niciun fel de rezultate.

După reflecția de scurtă durată însă s-a trecut și la fapte, respectiv s-a stabilit cooperarea structurată în domeniul apărării la nivel european, în care sunt membre deja 25 dintre cele 27 de state ale Uniunii – România, printre ele. Suntem parte a Uniunii Europene într-un moment de refondare a acesteia. E firesc să susținem proiectele comune, cele care pot oferi cetățenilor mai multă siguranță, Uniunii o voce pe scena internațională și care să permită o mai bună cheltuire a banului public, dar, în același timp, 22 dintre statele Uniunii sunt și membre NATO. În această calitate, statul român și-a asumat, cum a menționat Titus, să cheltuie anual, pentru următorii 10 ani, 2% din PIB pentru apărare, sub pretextul că avem obligații asumate. Obligațiile internaționale asumate se îndeplinesc întotdeauna în funcție de un calendar de atingere a obiectivelor și ținând cont de posibilitățile fiecărui stat în parte – dar nu despre asta e vorba – și cu clauze _offset_ .

Ceea ce e neclar la acest moment este raportul dintre cheltuielile Uniunii Europene, ale statelor membre și cheltuielile statelor membre NATO. 22 sunt comune. Adică facem cheltuieli la nivel interguvernamental din bugetele naționale pentru a construi apărarea comună sau facem cheltuieli din bugetul comun al Uniunii Europene? Dacă facem din bugetul comun al Uniunii Europene, în contextul Brexitului și al diminuării fondurilor, asta înseamnă că trebuie să tăiem alte fonduri, adică coeziunea și agricultura, ceea ce ar submina niște obiective importante ale României. Dacă cheltuim de la nivel național, atunci acești bani sunt parte a celor 2% sau nu sunt parte a celor 2%? Sunt întrebări foarte serioase, în ciuda zâmbetelor dumneavoastră, cărora trebuie să le răspundem. Pentru că noi avem în țara asta și niște cetățeni pentru care trebuie să finanțăm educație, trebuie să finanțăm sănătate și toate celelalte lucruri care sunt așteptate și față de care ne-am angajat.

Mulțumesc foarte mult.