Faþã de cele prezentate în raport, aº vrea sã aduc doar niºte completãri ºi câteva puncte de vedere privind cadrul general în care s-a desfãºurat privatizarea.
Am sã încep cu modul în care Comisia Europeanã a privit România în ceea ce priveºte problemele de transformare, de evoluþie, de restructurare din domeniul telecomunicaþiilor.
În AGENDA 2000, care se ocupã de punctele de vedere ale Comisiei Europene în legãturã cu solicitarea României de aderare la Uniunea Europeanã, în 1997 existã urmãtoarele observaþii.
Privind gradul de liberalizare în România, în domeniul telecomunicaþiilor se spune: ”Potrivit angajamentelor asumate în 1997 în cursul negocierilor din cadrul Organizaþiei Mondiale a Comerþului, Guvernul va pune capãt la 1 ianuarie 2000 monopolului pe care ROMTELECOM îl deþine în domeniul operãrii reþelei fixe ºi telefoniei vocale.Ò Modalitatea în care s-a îndeplinit acest angajament este clarã, deoarece prin licenþã ºi prin contractul de vânzare-cumpãrare al ROMTELECOM s-a stipulat foarte clar cã monopolul este valabil pânã în anul 2002, la sfârºitul anului. Deci în anul 2003, la început, ia sfârºit acest monopol.
Pe de altã parte, Comunitatea Europeanã fãcea de atunci, din 1997, o anumitã observaþie, ºi anume, citez: ”Atribuþiile de supraveghere conferite de dreptul de proprietate referitor la ROMTELECOM vor fi transferate de la Ministerul Comunicaþiilor la Fondul Proprietãþii de Stat, separând astfel în cadrul acþiunilor guvernamentale funcþiile de supraveghere de cele operaþionale.Ò Modalitatea în care s-a þinut seama de aceastã observaþie a Comunitãþii Europene... practic, prin Ordonanþa de urgenþã nr. 88 din 1997 privind asumarea rãspunderii guvernamentale referitoare la privatizare, pachetul de acþiuni al ROMTELECOM a fost transferat la Fondul Proprietãþii de Stat foarte târziu, în 3 iunie 1998. În aceeaºi ordonanþã se prevede faptul cã ministerele de specialitate vor coordona în continuare activitatea societãþilor comerciale, cu capital majoritar de stat. Dar se subliniazã ”vor coordona activitateaÒ, nu se vor implica, din momentul predãrii pachetului de acþiuni la Fondul Proprietãþii de Stat, în procesele de privatizare. Cu toate acestea Ministerul Comunicaþiilor a continuat participarea la procesul de privatizare ºi dupã predarea pachetului de acþiuni cu întârziere, la 3 iunie 1998.
Pe de altã parte, Comunitatea Europeanã fãcea o observaþie de ordin general, ºi anume: ”Capacitatea administrativã necesarã pentru emiterea de noi reglementãri necesare adaptãrii la acquis-ul comunitar ºi implementãrii noii legislaþii, mai ales în ce priveºte monitorizarea concurenþei loiale, pare insuficientã.Ò Observaþia din partea Comunitãþii este fãcutã în 1997. Bineînþeles cã privind capacitatea de reglementare ºi respectare a condiþiilor unei concurenþe loiale, acest lucru nu a fost luat în considerare în decursul acestui proces. Ba, din contrã. S-a instituit, practic, un monopol privat faþã de monopolul de stat care era anterior.
La concluzii, în cadrul acestui raport al Comunitãþii Europene se apreciazã, citez: ”România se va confrunta cu unele probleme în adoptarea modelului Comunitãþii Europene al liberalizãrii telecomunicaþiilor din pricina dezvoltãrii greoaie a sectorului ºi întârzierilor în liberalizare.
A doua problemã la care vreau sã mã refer este aceastã chestiune a tarifelor.
Modalitatea de calcul a tarifelor la ROMTELECOM a fost stabilitã prin Hotãrârea Guvernului nr. 670 din 30 septembrie 1998, deci dupã ce procesul de privatizare începuse de circa un an de zile.
ªi aceasta constã în instituirea unei formule de calcul care ia în considerare, adicã lasã libertatea de a se lua în considerare fie indicele preþurilor de consum, fie cursul valutar la momentul la care se propune modificarea de tarife.
Pe de altã parte creeazã posibilitatea ca trimestrial, deci la începutul fiecãrui trimestru, sã se modifice tarifele þinând seama de aceºti doi parametri, la alegere.
În al treilea rând, aceastã formulã de tarif include adãugarea unui coeficient X care nu a fost precizat chiar de la început. Acest coeficient X a apãrut precizat foarte târziu, aproape de ziua privatizãrii, ca fiind +5.
Aº vrea sã vã spun care este pãrerea Oficiului Concurenþei, Consiliului Concurenþei privind acest lucru ºi sã vã aduc în continuare câteva date suplimentare.
Se spune textual: Hotãrârea Guvernului nr. 670/1998 prevede o formulã de stabilire ºi de ajustare a tarifelor pentru serviciile de telefonie fixã internã ºi internaþionalã, care are la bazã rata inflaþiei la care se mai adaugã o sumã calculatã pe baza unei coeficient X a cãrui valoare este stabilitã la nivelul de +5X prin Hotãrârea Guvernului nr. 793 din 1998.
Aceastã hotãrâre de Guvern prin care s-a stabilit valoarea de +5 este datã în ziua semnãrii contractului de privatizare.
- A apãrut în _Monitorul Oficial_ exact în ziua de
- 12 noiembrie, când s-a semnat contractul de privatizare. Sã continuu cu câteva exemple.
În Marea Britanie, spre exemplu, firmele cãrora li se aplicã aceastã metodã li se permite sã îºi majoreze preþurile cu modificarea indicelui preþului de consum plus sau minus o anumitã sumã specificatã.
Astfel, la gaze naturale ºi energie electricã coeficientul e negativ, având în vedere necesitatea protecþiei consumatorilor ºi necesitatea controlului tarifului sã nu creascã peste anumite limite.
În Statele Unite ale Americii pentru ajustarea tarifelor folosite de firma ATT se aplicã o aceeaºi metodologie.
Pe de altã parte, se exprimã poziþia Consiliului Concurenþei dacã mai este cazul sau nu ca acest Consiliu sã avizeze o hotãrâre de Guvern care fusese datã cu mult înainte, documentele s-au prezentat Consiliului Concurenþei în 13 decembrie 1998, dupã ce se efectuase privatizarea, dacã mai este cazul sã avizeze o astfel de hotãrâre de Guvern, având în vedere cã ea fusese deja luatã ºi fusese inclusã în contractul de vânzare al ROMTELECOM, ca fiind o clauzã a cãrei nerespectare conduce la despãgubiri.
O a treia problemã am întâlnit-o studiind un raport de pe Internet al OTE în care se declarã cã în 1999 ROMTELECOM a efectuat 553 milioane dolari în investiþii finanþate prin operaþiunile proprii.
Având în vedere cã din suma cãpãtatã iniþial pentru privatizare de 675 de milioane de dolari trebuia ca jumãtate sã revinã ROMTELECOM pentru investiþii ºi cã aceastã sumã a fost achitatã, dar a fost depusã la bancã, neutilizându-se în investiþiile imediate din anul urmãtor, se poate deduce aici care a fost modalitatea de finanþare a investiþiilor la ROMTELECOM.
În al patrulea rând, aº vrea sã mã refer la o problemã care a fost mai demult discutatã Ñ de fapt ºi când a fost introdusã în 23 martie 1998 moþiunea privind privatizarea telecomunicaþiilor Ñ ºi este vorba despre caracterul de apartenenþã la domeniul public sau la domeniul privat al bunurilor pe care le avea ROMTELECOM.
La timpul respectiv, s-a susþinut ºi s-a demonstrat cã ROMTELECOM având în dotare ºi lucrând, având obiectul de activitate de fapt concentrat numai pe cãi de comunicaþie, acestea intrã sub incidenþa articolului 135 din Constituþia României, care spune cã acestea intrã în domeniul public ºi, ca atare, nu pot fi privatizate.
Pentru lãmurirea dumneavoastrã, permiteþi-mi doar sã readuc câteva definiþii care se gãsesc în dicþionarele limbii române privind conceptul de ”comunicaþieÒ ºi ”cale de comunicaþieÒ.
La ”comunicaþieÒ se precizeazã cã este sistemul tehnic folosit pentru realizarea comunicaþiei ºi realizarea comunicaþiei între douã puncte.
Iar ”caleÒ este o succesiune de linii ºi centrale intermediare prin care se realizeazã legãtura telefonicã sau telegraficã între douã localitãþi.
Rezultã de aici foarte clar cã, obiectul de activitate al ROMTELECOM fiind tocmai exploatarea cãilor de comunicaþii, mare parte din bunurile ROMTELECOM sunt de domeniul public.
Pe de altã parte, în Legea nr. 213/1998 Ñ Legea privind proprietatea publicã ºi regimul juridic al acesteia, este stipulat foarte clar la articolul 15 cã reþelele de transport ºi de distribuþie de telecomunicaþie aparþin domeniului public.
Se cunoºteau la data privatizãrii prevederile acestei legi, chiar fusese aprobatã de cãtre Senat.
În contradicþie cu aceasta în Hotãrârea Guvernului nr. 673, Hotãrârea privind înfiinþarea Societãþii Naþionale de Telecomunicaþii Ñ ROMTELECOM, se precizeazã la articolul 3 cã, la data reorganizãrii, Regia Autonomã ROMTELECOM nu are în administrare bunuri proprietate publicã.
Referitor la caracterul de proprietate publicã, aº vrea sã fac referire ºi la un alt cadru legislativ, ºi anume, de exemplu: Legea nr. 33/1994, legea privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã. Aceasta prevede la articolul 5: ”Utilitatea publicã se declarã pentru lucrãri de interes naþionalÒ.
Sunt de utilitate publicã lucrãrile privind Ñ se enumãrã Ñ telecomunicaþiile.
Legea nr. 74, pe de altã parte, pe 1996, Legea telecomunicaþiilor, face referire la absolut toate în detaliu, absolut toate secþiunile care definesc conceptul de telecomunicaþii.
Mai existã, de asemenea, tot hotãrâri guvernamentale care definesc caracterul de importanþã naþionalã, deci de societate naþionalã de telecomunicaþii cu caracter strategic, ºi impun un anumit comportament, o anumitã tratare a problemelor pe care trebuie sã le rezolve în cadrul investiþional, ºi anume: Hotãrârea de Guvern nr. 62 din 7 februarie 1996 privind aprobarea listelor obiectivelor de investiþii ºi de dezvoltare, precum ºi criteriile de realizare a acestora, pentru care este obligatoriu avizul Statului Major General al Armatei, noile reþele de telecomunicaþii urbane, interurbane, amplificãrile acestora, precum ºi
echipamentele de comutaþie ºi transmisiuni deservite de acestea.
De asemenea, sunt enumerate centrele pentru utilizarea capacitãþilor de prelucrare electronicã a informaþiei.
Mai existã ºi alte legi care prevãd, de exemplu, Legea fondului funciar, Legea nr. 18/1991, prevede la articolul 5 cã aparþin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate cãi de comunicaþii, deci ºi terenurile respective.
În ceea ce priveºte însã poziþia adoptatã de Guvern pentru clarificarea acestui aspect, deºi se spusese prin Hotãrârea de înfiinþare a ROMTELECOM cã la acea datã nu are în dotare obiective din domeniul public, iatã cã Hotãrârea nr. 793 din 12 noiembrie 1998, adicã emisã exact în ziua privatizãrii, în ziua în care s-a semnat contractul de vânzare-cumpãrare, spune la articolul 4: ”În conformitate cu legislaþia privind proprietatea publicã ºi regimul juridic al acesteia, Ministerul Comunicaþiilor va întocmi inventarul bunurilor aparþinând domeniului public, care se utilizeazã în sectorul telecomunicaþiilor.Ò
Se poate trage concluzia de aici cã la data semnãrii contractului de privatizare nu se fãcuse aceastã inventariere, nu se cunoºtea, de fapt, ceea ce s-a vândut, neavând cunoºtinþã de obiectivele care intrã sub incidenþa domeniului public.
Iatã însã, atrag atenþia cã au mai fost câteva probleme care nu au fost suficient aprofundate ºi tratate de cãtre documentele tranzacþiei.
Trebuia sã se þinã seama neapãrat de Legea apãrãrii naþionale a României, care prevede la articolul 6 cã sistemul naþional de apãrare cuprinde infrastructura teritorialã, în cadrul cãreia intrã, de fapt, ºi telecomunicaþiile.
ªi se prevede cã infrastructura teritorialã se constituie din ansamblul lucrãrilor care pot fi folosite în scopul apãrãrii naþionale, lucru în care, de fapt, ROMTELECOM este adânc implicat.
În Legea privind siguranþa naþionalã a României se prevede cã prin siguranþa naþionalã a României se înþelege starea de legalitate economicã ºi sunt lucruri care intrã sub incidenþa acestei legi, acþiunile care pot aduce atingere capacitãþii de apãrare ori altor asemenea interese ale þãrii.
Rãmâne surprinzãtor în contextul acesta cum, în ziua semnãrii contractului de privatizare, Guvernul nu cunoºtea care este departajarea în domeniul public ºi în domeniul privat a ROMTELECOM.
În fond, pentru ce s-au solicitat banii cu care a fost încheiatã tranzacþia?
Am avut mai multe nedumeriri pe parcursul tratãrii acestei probleme ºi cred cã este de datoria mea sã le aduc ºi la cunoºtinþa plenului.
Am considerat cã acel comitet de coordonare care, în treacãt fie zis, a fost constituit din câþiva miniºtri ºi a fost completat cu o zi înainte de semnarea contractului de privatizare cu un reprezentant al Consiliului de administraþie al ROMTELECOM ºi cu un reprezentant al Fondului Proprietãþii de Stat... Deducem de aici cã toatã coordonarea privatizãrii s-a realizat fãrã ca aceºtia sã participe.
Dar, la audieri, am audiat pe ministrul finanþelor ºi aº vrea sã vã spun cã, în mod surprinzãtor, am constatat
din cele spuse, este numai o astfel de constatare, cã acest comitet de coordonare nu a desfãºurat niºte întruniri sistematice, în cadrul cãrora sã se analizeze pe baza unor date, documente, cum evolueazã privatizarea ºi care sunt particularitãþile acestei privatizãri.
S-a declarat, trebuie sã fiu foarte sincer cu dumneavoastrã, acest lucru s-a discutat, nu întotdeauna ordonat, la sfârºitul unei ºedinþe de Guvern, întâlnire cu alt prilej, un grup de miniºtri.
Vreau sã vã spun cu precizie urmãtorul lucru: nu a existat o întâlnire oficialã convocatã în aceastã componenþã la care eu sã fi participat ºi în care sã se fi fãcut analize de aceastã naturã.
Erau vorbe trecute de la unul la altul, fãrã a avea o situaþie prezentatã, comparativã º.a.m.d.
Comparaþii de natura aceasta, fãcute la modul organizat, nu-mi amintesc sã-mi fi fost prezentate în nici una din întâlniri.
Aº dori sã remarcãm cã au fost emise decizii ale comitetului de coordonare, dar nu au fost, practic, ºedinþe în care problematica sã fie dezbãtutã, sã fie analizatã în cel mai mic amãnunt.
Dovadã de aici ºi acele hotãrâri de Guvern care au fost luate pe parcursul privatizãrii, prin care s-au schimbat de fapt condiþiile iniþiale în care a fost lansatã privatizarea, ºi, de asemenea, trebuie sã precizãm, condiþii de care investitorii iniþiali care s-au prezentat pentru participare la privatizare nu au putut lua la cunoºtinþã, acestea fiind stabilite cu mult, mult în urmã, chiar în preziua privatizãrii.
De altfel, exact în aceastã perioadã, în momentele premergãtoare semnãrii contractului de vânzarecumpãrare, Guvernul a decis sã acorde 16% din acþiuni cu drept de uzufruct, pentru ca investitorul strategic sã fie majoritar, sã deþinã 51% ºi sã poatã lua decizii.
În momentul de faþã, statul român nu mai deþine decât 49% din acþiuni ºi, pe de altã parte, are dreptul de a participa la adunãrile generale extraordinare ºi de a-ºi impune punctul de vedere.
Dar vreau sã semnalez cã în acelaºi contract de privatizare este prevãzut cã aceste hotãrâri luate în cadrul adunãrii generale extraordinare au nevoie de votul afirmativ al partenerului strategic.
Încã o chestiune care a apãrut pe parcurs ºi de la care informaþiile nu ne-au parvenit în totalitate se referã la preluarea traficului internaþional de la Cheia, unde existã câteva staþii de sol de comunicaþii prin satelit pentru România, ºi transmiterea lui pe o altã cale cãtre Bulgaria, Grecia, de unde au fost transmise prin satelit.
Aº vrea sã vã spun cã în Ordonanþa nr. 1/1998 pentru acceptarea Protocolului 4 la Acordul general pentru comerþul cu servicii a fost stipulat cã numai semnatarii români au dreptul sã realizeze legãturile prin organizaþiile internaþionale de comunicaþii prin sateliþi.
În acest caz, semnatarul român era ROMTELECOM, dar era ROMTELECOM în structura cu capital integral de stat.
Pe de altã parte, fãcând asociere cu observaþiile Comunitãþii Europene în care ni s-a atras atenþia cã nu se privatizeazã sectorul ºi nu se iau mãsuri de liberalizare, vreau sã citez din aceastã ordonanþã cã un numãr
limitat de excepþii faþã de cele solicitate de Uniunea Europeanã au fost acceptate, în principal, pentru þãrile în tranziþie ºi cele în curs de dezvoltare.
Deci aceastã prelungire a domeniului de monopol în domeniul telecomunicaþiilor a fost cerutã, de fapt, de þara noastrã, în contradicþie cu recomandãrile ºi cu analiza Comunitãþii Europene.
O ultimã referire doresc sã mai fac, de altfel este stipulatã ºi în raport. În ceea ce priveºte clauzele contractuale care sunt incluse în cadrul licenþei Ñ noua licenþã pe care ROMTELECOM a primit-o cu statutul de societate privatizatã Ñ, s-au impus condiþii de dezvoltare în sensul urmãtor: în 1998 sã se realizeze 300 de mii de linii noi, în 1999 Ñ 350 de mii de linii noi, precum ºi un numãr de telefoane publice eºalonat introduse în reþea în 2001, 2002 ºi 2003.
Din datele prezentate la comisie rezultã cã sarcina de dezvoltare a fost de circa 145 de mii de linii. De fapt, nu s-a îndeplinit acest angajament, iar pe de altã parte cele declarate public de ROMTELECOM în ceea ce priveºte dezvoltarea nu coincid cu datele care ne-au fost comunicate de cãtre Agenþia Naþionalã de Comunicaþii ºi Informaticã.
De altfel, ca o caracteristicã generalã, obligaþiile asumate prin licenþã se referã numai la 3 puncte de dezvoltare ºi de calitate Ñ cu mult, mult inferioarã de întreaga panoplie de indicatori de dezvoltare, indicatori de calitate Ñ pe care ROMTELECOM le practicã ºi le urmãreºte de atunci de când s-a înfiinþat, acum circa câteva zeci de ani, în structura de Minister al Transporturilor ºi Telecomunicaþiilor.
Vã mulþumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.