Stenogramă plen · Senatul · 10 noiembrie 2000 · monitorul.ai

Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·10 noiembrie 2000

Stenogramă plen

Senatul · MO 154/2000 · 2000-11-10

Numărul: 154 / 2000
Data ședinței: 10 noiembrie 2000
Publicat: 10 noiembrie 2000
Sesiune: sesiune ordinară

2puncte pe ordinea de zi
164de discursuri

Vezi PDF original

Cuprins

01
Aprobarea ordinii de zi
proceduralrespins
02
Prezentarea Raportului Comisiei de anchetã privind cercetarea condiþiilor în care a fost privatizat ROMTELECOM ºi a consecinþelor acestei privatizãri în plan economic ºi al siguranþei naþionale. (Dezbateri generale.)
other

Stenograma

01 · procedural · respins

Aprobarea ordinii de zi

02 · other

Prezentarea Raportului Comisiei de anchetã privind cercetarea condiþiilor în care a fost privatizat ROMTELECOM ºi a consecinþelor acestei privatizãri în plan economic ºi al siguranþei naþionale. (Dezbateri generale.)

164 de discursuri

Ulm Nicolae Spineanu
#919
Domnilor colegi, vã propun sã începem. Sã vedem ce putem face. Oricum sunt suficiente înscrieri, mai sunt domni colegi care se aflã pe salã ºi vor intra. Dacã dãm drumul la lucrãri, cu siguranþã vor veni.
Domnilor colegi, aþi consultat ordinea de zi? Aveþi obiecþii la ea? Nu aveþi.
V-aº ruga, votul dumneavoastrã pentru ordinea de zi, aºa cum v-a fost înaintatã.
Ñ 76 de voturi pentru, nici un vot împotrivã, o abþinere s-a acceptat.
Domnilor colegi, la primul punct de pe ordinea de zi de astãzi Ñ nu ºtiu cum am eu noroc ca sã prezidez rapoarte Ñ figureazã Raportul Comisiei de anchetã privind cercetarea condiþiilor în care a fost fãcutã privatizarea ROMTELECOM ºi a consecinþelor acestei privatizãri pe plan economic ºi al siguranþei naþionale.
Vreau sã vã aduc la cunoºtinþã, înainte de a invita comisia sã prezinte acest raport, care este procedura de

ªerban Sãndulescu

#16784

## **Domnul ªerban Sãndulescu:**

## Doamnelor ºi domnilor,

Motivul constituirii acestei comisii era faptul cã au apãrut tot felul de relatãri în presã în legãturã cu ce a însemnat privatizarea ROMTELECOM, cu jaful care s-a fãcut. Fostul premier Victor Ciorbea vorbea cã s-au vândut diamantele coroanei, alþi politicieni cã a fost un mare jaf ºi atunci am considerat necesar sã fac o prezentare Ñ ºi asta voi face, ca preºedinte al comisiei Ñ, o prezentare pur tehnicã ºi financiarã. Bun! Deci obiectivele comisiei erau trei: 1) dacã privatizarea ROMTELECOM a fost fãcutã în condiþii corecte; 2) dacã s-au luat mãsurile necesare pentru protejarea cetãþenilor români; 3) dacã s-au luat mãsurile necesare asigurãrii securitãþii statului.

Istoricul privatizãrii, pe scurt, este urmãtorul.

Prin Ordonanþa Guvernului nr. 16/1995 a fost ratificat Acordul de împrumut cu B.E.R.D. de peste 30 milioane dolari acordat ROMTELECOM-ului. Cu aceastã ocazie, cei care ne-au dat creditele au cerut o creºtere a tarifelor în mod real cu 10%, fiindcã din tarifele care erau practicate pânã atunci ROMTELECOM era, oarecum, în pierdere. Deci pânã la 1.IX.1995 sã fie cu 10% ºi prezentarea unei formule de ajustare a tarifelor.

Prin Ordonanþa Guvernului nr. 3/1997 a fost scos ROMTELECOM-ul din combinaþia în care era cu POªTA, deci a devenit o întreprindere separatã.

Prin Hotãrârea de Guvern nr. 673 din 1997 ROMTELECOM a devenit societate pe acþiuni din regie ºi prin Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 25 din 1998 i s-a luat dreptul Oficiului Concurenþei de a-ºi mai spune punctul de vedere în legãturã cu tarifele ROMTELECOM.

Asta a fost succesiunea de fapte care au dus la situaþia dinainte de privatizare.

Pentru ca sã vedem corectitudinea privatizãrii, am fãcut o comparaþie cu modul în care au fost fãcute privatizãrile în Polonia, în Cehia ºi în Ungaria. O sã dau, deocamdatã, numai pe cele din Polonia ºi din Cehia. Vreau sã vã spun cã am obþinut aceste materiale de la ambasadele respective care au fost foarte amabile ºi mi-au dat materialul necesar. Polonezii, care sunt 42 de milioane de cetãþeni ºi au 10 milioane de abonaþi, ºi-au evaluat TELECOM-ul lor Ñ Polski TELECOM Ñ la 12 miliarde 285 de milioane 714 mii de dolari. În cadrul privatizãrii s-au vândut 35% din acþiuni pentru 4 miliarde 300 de milioane de dolari. A cumpãrat France TELECOM printr-o societate dependentã Ñ COGECOM Ñ 25% din acþiuni, iar 10% din acþiuni au fost vândute unui holding polonez Ñ deci investitorilor polonezi.

Cehii, care au o populaþie de 10 milioane ºi vreo 200.000 de locuitori, cu 3 milioane de abonaþi, ºi-au evaluat Cesky TELECOM la 4 miliarde 900 de milioane de dolari ºi s-au vândut 49% din acþiuni în prima etapã a privatizãrii Ñ ei au trecut acum la etapa a doua Ñ cu 2 miliarde 400 de milioane de dolari. A fost cumpãrat în felul urmãtor: KPN Royal Dutch TELECOM ºi cu SWISSCOM au cumpãrat 27% din acþiuni, 6,5% le-a cumpãrat KPN-ul separat ºi 15,4% din acþiuni au fost date investitorilor privaþi, particulari, din Cehia.

Fãcând comparaþie cu sumele care le-au luat Polski TELECOM ºi Cesky TELECOM cu suma care a fost luatã de noi Ñ 675 de milioane de dolari Ñ pentru vânzarea a 35% din acþiuni într-o primã etapã, dar mai existã ºi un acord al uzufructului pentru ca sã li se dea spre uzufruct încã 16% Ñ deci 51% în total Ñ am apreciat cã noi am luat cu circa între 860 de milioane de

dolari ºi 1 miliard 300 de milioane 65 de dolari mai puþin, comparativ cu polonezii ºi cu cehii.

Problema complicatã este cã, cu ocazia acestei aºazise ”privatizãriÒ, statul român care avea monopolul Ñ cum avea marea majoritate a statelor Ñ telecomunicaþiilor a dat 51% din acþiuni, deci a dat monopolul statului unei firme, OTEROM. Tratativele s-au dus cu OTE-ul, dar o sã vedeþi cã în ultimã instanþã a apãrut investitor strategic OTEROM-ul.

Problema este încurcatã. Nu o sã intru în amãnunte în legãturã cu contractul, din cauza problemei cu secretul, dar vreau sã vã spun cã, citind acest contract care mi-a fost pus la dispoziþie acum vreo treiÑpatru luni de zile, am constatat cã acest contract este un fel de rechizitoriu la adresa pãrþii române.

De exemplu, nu am gãsit în contract nici o referire la faptul cã ROMTELECOM se va supune legilor româneºti sau, mai bine zis, OTEROM-ul, investitorul strategic. De asemenea, în contract existã clauze secrete, clauze secrete care minimum doi ani de zile nu pot fi fãcute cunoscute. Ceea ce este inadmisibil, fiindcã polonezii ºi cehii imediat au fãcut conferinþe de presã, au dat materiale ºi au comunicat exact condiþiile în care a fost fãcut contractul. Dar ceea ce este mai grav este urmãtorul lucru, ºi i-am întrebat pe diplomaþii strãini, pe cehi ºi pe polonezi Ñ dacã acele întreprinderi, de exemplu Cogecom, care este întreprinderea fãcutã de France TELECOM pentru privatizarea în Polonia, este un off-shore sau o societate cu rãspundere limitatã. ªi mi s-a spus cã nu, cã sunt societãþi normale în care se ºtie cine sunt. Noi nu ºtim cine este investitorul strategic, fiindcã investitorul strategic este pânã la urmã OTEROM, nu ºtim cine este în spatele lui. De exemplu, în contract se spune: Domnule, capitalul social al ROMTELECOM este de 1 miliard 900 de milioane ºi nu ºtiu cât de lei. Dar nu se spune nici un moment care este capitalul social al investitorului strategic. ªi acum investitorul strategic este o firmã OTEROM care pe data de 6 octombrie Ñ ºi existã documentele în materialul primit Ñ a cedat 999 din acþiuni OTE-ului cu care se duceau tratativele la Bucureºti, o acþiune pãstrându-ºi-o ei, capitalul lor social fiind de 2 mii de dolari. Atât ºtim noi despre OTEROM. Consider cã este inadmisibil ca o problemã atât de complicatã ºi de complexã Ñ cum este problema telecomunicaþiilor Ñ sã fie datã cuiva despre care nu ºtim nimic ºi sã mai avem ºi clauze secrete în contract! Ce s-a întâmplat mai departe? Dându-li-se 51% din acþiuni, ei ºi-au stabilit preþurile cum au vrut. ªi am aceste diagrame care le prezint aici, care o sã le explic pe scurt.

ªerban Sãndulescu

#22860

Deci convorbirile locale. Toate sunt fãcute în valori absolute. Vreau sã vã spun cã preþurile din Germania, Franþa, Polonia le-am luat de pe Internet, iar cele din Grecia le-am obþinut de la Ambasada României din Atena. Deci vedeþi dumneavoastrã cã la convorbirile locale preþurile sunt foarte mari. Eu nu am þinut seama aici de nivelul de trai din România, de valoarea venitului mediu pe cap de salariat ºi am luat preþurile reale; cu roºu sunt preþurile în România. Este intersant sã remarc cã, în Franþa, pentru particulari convorbirile sunt ceva mai scumpe decât pentru întreprinderi, tocmai ca sã vinã în ajutorul dezvoltãrii întreprinderilor. Dar ceea ce este interesant este urmãtorul lucru. De la ora 7,00 la 8,00 dimineaþa Ñ la care toþi operatorii cu care am vorbit considerã cã este orã de noapte Ñ preþurile sunt foarte mari. Vedeþi cã sunt mai mari la noi decât la ceilalþi operatori. În mod normal, ar trebui sã fie preþuri de noapte Ñ cum sunt acestea de aici Ñ unde, într-adevãr, preþurile de noapte la noi sunt foarte mici. OTEROM propune românilor sã vorbeascã la telefon noaptea, dupã cum Ceauºescu propunea gospodinelor sã gãteascã noaptea. Am vrut sã subliniez faptul cã ºi pentru o orã au vrut sã vadã cum pot sã mai ”ciupãÒ ceva dupã spinarea abonaþilor telefonici. Vreau sã vã mai spun în final cã convorbirile locale reprezintã circa 28% din volumul convorbirilor care se fac la ROMTELECOM. Restul sunt convorbiri interurbane la care preþurile sunt acestea de aici. Vedeþi de la ora 8,00 la ora 19,00 în zilele lucrãtoare cât de mari sunt preþurile, aproape dublu faþã de Franþa, cu încã o treime mai mari pentru Germania Ð în valori absolute. De asemenea, de la 23,00 la 7,00 dimineaþa (noaptea), uitaþi! Pânã ºi noaptea sunt convorbirile foarte scumpe la convorbirile interurbane. De la 7,00 la 23,00, duminica sunt imense valorile convorbirilor locale. În final, vreau sã vã arãt costul convorbirilor internaþionale: cu roºu este din România în Franþa; din România în Germania, din România în Polonia (cu verde este Polonia). Observaþi dumneavoastrã cã sunt aproape duble decât costul unei convorbiri din Germania la Bucureºti sau faþã de cel de la Bucureºti în Germania.

ªerban Sãndulescu

#25994

Am cerut bilanþul de la Ministerul Finanþelor privind activitatea ROMTELECOM în România ºi vreau sã vã arãt câteva lucruri.

Aceastã scumpire nemaipomenitã de preþuri... De exemplu, la 31.XII.1998 e adevãrat cã ROMTELECOM-ul avea un rezultat net negativ, de minus 26 de milioane de dolari, fiindcã se fãcuserã investiþii foarte mari. Un an de zile mai târziu ROMTELECOM-ul a fost privatizat, dupã cum aþi auzit, pe 12 noiembrie 1998. Un an de zile mai târziu, pe 31 noiembrie 1999, ROMTELECOM-ul avea un rezultat pozitiv, de 80 de milioane de dolari, iar la 30.VI.1999 avea 28 de milioane de dolari, rezultat net pozitiv. Dar problema cea mai interesantã este urmãtoarea Ñ ºi care se leagã de una din observaþiile pe care le-a fãcut domnul senator Ciurtin Ñ, referitoare la zvonul care a circulat ºi în presã când am vãzut cã ROMTELECOM-ul vrea sã vândã acþiunile... OTEROM, de fapt, cã el este investitorul strategic, acest investitor strategic necunoscut Ñ ºi era inadmisibil ca telecomunicaþiile româneºti sã fie date pe mâna unui investitor strategic necunoscut. Ce s- a întâmplat? Creditele pe termen lung. Uitaþi cum au evoluat creditele pe termen lung. Erau 310 milioane de dolari în 31 decembrie 1997. Este interesant cã imediat dupã privatizare, la 31 decembrie 1998, deci la o lunã ºi jumãtate, creditele pe termen lung au crescut la 486 de milioane de dolari. Nu am reuºit sã gãsesc explicaþia. Explicaþia ar fi numai faptul cã ei au aplicat aceeaºi inginerie economicã pe care o practicau ºi fraþii Pãunescu aici Ð sau cum îi chema Ð ºi au mai fãcut un împrumut, fiindcã a crescut la 486 milioane de dolari datoria ROMTELECOM. La 31 decembrie 1999, deci dupã un an de zile, scãzuse la 445 milioane de dolari. Deci au plãtit 31 de milioane de dolari din capital. Pentru ca, ºi vã rog sã fiþi atenþi acum!, în urmãtoarele ºase luni, deci de la 31 decembrie 1999 pânã la 30 iunie 2000, sã scadã creditul pe termen lung de 150 de milioane de dolari. Deci au achitat în trei luni de zile din încasãrile pe care le iau de la abonaþi 305 milioane dolari, ceea ce mã îndreptãþeºte sã cred cã acesta era motivul pentru care au vrut sã achite datoriile pe termen lung, ca sã poatã sã revândã, în mod foarte favorabil pentru ei, ROMTELECOM-ul. Ceea ce este iar interesant de spus este cã în 1999, circa 35% din încasãrile ROMTELECOM-ului au fost reinvestite, deci un procent mai mare decât fãcea Ceauºescu. Vã aduceþi aminte, Ceauºescu reinvestea 32% din produsul intern brut. Ei bine, ROMTELECOM a venit ºi l-a depãºit pe Ceauºescu. Deci asta este situaþia economicã, care este foarte gravã, fiindcã au ajuns la ora actualã circa 25Ñ30.000 de abonaþi pe lunã sã renunþe la telefon, fiindcã nu mai pot plãti taxele ºi, de asemenea, s-a ajuns Ñ mi-au spus unii abonaþi Ñ cã au ajuns sã plãteascã la telefon mai mult decât plãtesc energia electricã, încãlzirea ºi probabil cã anul ãsta va fi cumplit. Aceasta este problema.

Acum. Ceea ce este foarte interesant, este un lucru pe care vi-l spun acum. OTEROM Ñ deci tratativele s-au dus cu OTE Ñ pe 6 octombrie 1998 a dat 999 de acþiuni din cele 1000 de acþiuni care le avea cãtre OTE Ñ ºi existã documentul pe care l-am ºi pus, mi se pare, în anexã. Dar înfiinþarea OTEROM-ului a avut loc pe 26 octombrie, deci 20 de zile mai târziu. Deci OTEROM-ul a dat OTE-ului acþiunile respective înainte de a exista.

ªi partea cea mai gravã pe care vreau sã v-o spun acum este urmãtoarea. Am vrut sã vãd care este statutul OTEROM-ului ºi am primit, într-adevãr, de la ANCI, statutul OTEROM-ului. La articolul 11 din acest statut, spune urmãtorul lucru, ºi vã citesc textual: ”Compania poate sã dea furnitura conform articolului 52 al legii cu proporþie care nu va fi mai mult de 10% din preþul eliberãrii acþiunilor sau cu sumã egalã cu 10% din preþul lor. Aceastã furniturã poate fi plãtitã prin bani sau prin acþiuni ºi compania cu eliberarea acþiunilor poate da ºi drepturile intermediarilor.Ò Aceasta este traducerea oficialã a statutului OTEROM, venitã pe 30 octombrie. Privatizarea a avut loc pe 12 noiembrie ºi, ºi aici este lucrul foarte grav, care este legalizatã de cãtre Ministerul de Externe elen Ñ sunt toate semnãturile, ºtampilele aici Ñ ºi Ambasada Românã legalizeazã sigiliul ºi semnãtura, adicã confirmã cã cel care a fãcut traducerea ºi care a confirmat este corect. Am avut ideea sã cer statutul în limba elenã ºi l-am obþinut. Mulþumesc celor care mi l-au dat. Vã citesc acum ce spune statutul în limba elenã tradus în mod corect. Acelaºi paragraf, 11: ”Societatea poate exercita în baza articolului 52 al legii (este vorba de legea societãþilor comerciale din Cipru) ce autorizeazã plata comisionului, înþelegându-se cã procentul sau cuantumul comisionului plãtit sau convenit va fi dezvãluit conform prevederilor articolului sus-menþionat. (În articolul 52 se spune cã se dezvãluie comisionul, iar procentul comisionului nu va depãºi 10% din preþ la care sunt emise acþiuni relativ la... pentru a se achita... sau suma egalã cu 10% din acest preþ, în raport de împrejurãri, sau acest comision poate fi achitat fie prin plata în numerar, fie prin cesionare totalã sau parþialã a acþiunilor achitate sau parþial, conform unuia sau altuia din moduri.) În felul acesta, societatea poate, la emiterea oricãror acþiuni, sã plãteascã comisionul legal.Ò

Acesta este articolul 11 din statutul OTEROM ºi v-am citit care este traducerea avizatã de Ministerul de Externe de la Atena ºi care ne-a fost trimisã la ANCI.

Virgil Popescu

#34474

Faþã de cele prezentate în raport, aº vrea sã aduc doar niºte completãri ºi câteva puncte de vedere privind cadrul general în care s-a desfãºurat privatizarea.

Am sã încep cu modul în care Comisia Europeanã a privit România în ceea ce priveºte problemele de transformare, de evoluþie, de restructurare din domeniul telecomunicaþiilor. În AGENDA 2000, care se ocupã de punctele de vedere ale Comisiei Europene în legãturã cu solicitarea României de aderare la Uniunea Europeanã, în 1997 existã urmãtoarele observaþii.

Privind gradul de liberalizare în România, în domeniul telecomunicaþiilor se spune: ”Potrivit angajamentelor asumate în 1997 în cursul negocierilor din cadrul Organizaþiei Mondiale a Comerþului, Guvernul va pune capãt la 1 ianuarie 2000 monopolului pe care ROMTELECOM îl deþine în domeniul operãrii reþelei fixe ºi telefoniei vocale.Ò Modalitatea în care s-a îndeplinit acest angajament este clarã, deoarece prin licenþã ºi prin contractul de vânzare-cumpãrare al ROMTELECOM s-a stipulat foarte clar cã monopolul este valabil pânã în anul 2002, la sfârºitul anului. Deci în anul 2003, la început, ia sfârºit acest monopol.

Pe de altã parte, Comunitatea Europeanã fãcea de atunci, din 1997, o anumitã observaþie, ºi anume, citez: ”Atribuþiile de supraveghere conferite de dreptul de proprietate referitor la ROMTELECOM vor fi transferate de la Ministerul Comunicaþiilor la Fondul Proprietãþii de Stat, separând astfel în cadrul acþiunilor guvernamentale funcþiile de supraveghere de cele operaþionale.Ò Modalitatea în care s-a þinut seama de aceastã observaþie a Comunitãþii Europene... practic, prin Ordonanþa de urgenþã nr. 88 din 1997 privind asumarea rãspunderii guvernamentale referitoare la privatizare, pachetul de acþiuni al ROMTELECOM a fost transferat la Fondul Proprietãþii de Stat foarte târziu, în 3 iunie 1998. În aceeaºi ordonanþã se prevede faptul cã ministerele de specialitate vor coordona în continuare activitatea societãþilor comerciale, cu capital majoritar de stat. Dar se subliniazã ”vor coordona activitateaÒ, nu se vor implica, din momentul predãrii pachetului de acþiuni la Fondul Proprietãþii de Stat, în procesele de privatizare. Cu toate acestea Ministerul Comunicaþiilor a continuat participarea la procesul de privatizare ºi dupã predarea pachetului de acþiuni cu întârziere, la 3 iunie 1998.

Pe de altã parte, Comunitatea Europeanã fãcea o observaþie de ordin general, ºi anume: ”Capacitatea administrativã necesarã pentru emiterea de noi reglementãri necesare adaptãrii la acquis-ul comunitar ºi implementãrii noii legislaþii, mai ales în ce priveºte monitorizarea concurenþei loiale, pare insuficientã.Ò Observaþia din partea Comunitãþii este fãcutã în 1997. Bineînþeles cã privind capacitatea de reglementare ºi respectare a condiþiilor unei concurenþe loiale, acest lucru nu a fost luat în considerare în decursul acestui proces. Ba, din contrã. S-a instituit, practic, un monopol privat faþã de monopolul de stat care era anterior.

La concluzii, în cadrul acestui raport al Comunitãþii Europene se apreciazã, citez: ”România se va confrunta cu unele probleme în adoptarea modelului Comunitãþii Europene al liberalizãrii telecomunicaþiilor din pricina dezvoltãrii greoaie a sectorului ºi întârzierilor în liberalizare.

A doua problemã la care vreau sã mã refer este aceastã chestiune a tarifelor.

Modalitatea de calcul a tarifelor la ROMTELECOM a fost stabilitã prin Hotãrârea Guvernului nr. 670 din 30 septembrie 1998, deci dupã ce procesul de privatizare începuse de circa un an de zile.

ªi aceasta constã în instituirea unei formule de calcul care ia în considerare, adicã lasã libertatea de a se lua în considerare fie indicele preþurilor de consum, fie cursul valutar la momentul la care se propune modificarea de tarife.

Pe de altã parte creeazã posibilitatea ca trimestrial, deci la începutul fiecãrui trimestru, sã se modifice tarifele þinând seama de aceºti doi parametri, la alegere.

În al treilea rând, aceastã formulã de tarif include adãugarea unui coeficient X care nu a fost precizat chiar de la început. Acest coeficient X a apãrut precizat foarte târziu, aproape de ziua privatizãrii, ca fiind +5.

Aº vrea sã vã spun care este pãrerea Oficiului Concurenþei, Consiliului Concurenþei privind acest lucru ºi sã vã aduc în continuare câteva date suplimentare.

Se spune textual: Hotãrârea Guvernului nr. 670/1998 prevede o formulã de stabilire ºi de ajustare a tarifelor pentru serviciile de telefonie fixã internã ºi internaþionalã, care are la bazã rata inflaþiei la care se mai adaugã o sumã calculatã pe baza unei coeficient X a cãrui valoare este stabilitã la nivelul de +5X prin Hotãrârea Guvernului nr. 793 din 1998.

Aceastã hotãrâre de Guvern prin care s-a stabilit valoarea de +5 este datã în ziua semnãrii contractului de privatizare.

- A apãrut în _Monitorul Oficial_ exact în ziua de

- 12 noiembrie, când s-a semnat contractul de privatizare. Sã continuu cu câteva exemple.

În Marea Britanie, spre exemplu, firmele cãrora li se aplicã aceastã metodã li se permite sã îºi majoreze preþurile cu modificarea indicelui preþului de consum plus sau minus o anumitã sumã specificatã.

Astfel, la gaze naturale ºi energie electricã coeficientul e negativ, având în vedere necesitatea protecþiei consumatorilor ºi necesitatea controlului tarifului sã nu creascã peste anumite limite.

În Statele Unite ale Americii pentru ajustarea tarifelor folosite de firma ATT se aplicã o aceeaºi metodologie.

Pe de altã parte, se exprimã poziþia Consiliului Concurenþei dacã mai este cazul sau nu ca acest Consiliu sã avizeze o hotãrâre de Guvern care fusese datã cu mult înainte, documentele s-au prezentat Consiliului Concurenþei în 13 decembrie 1998, dupã ce se efectuase privatizarea, dacã mai este cazul sã avizeze o astfel de hotãrâre de Guvern, având în vedere cã ea fusese deja luatã ºi fusese inclusã în contractul de vânzare al ROMTELECOM, ca fiind o clauzã a cãrei nerespectare conduce la despãgubiri.

O a treia problemã am întâlnit-o studiind un raport de pe Internet al OTE în care se declarã cã în 1999 ROMTELECOM a efectuat 553 milioane dolari în investiþii finanþate prin operaþiunile proprii.

Având în vedere cã din suma cãpãtatã iniþial pentru privatizare de 675 de milioane de dolari trebuia ca jumãtate sã revinã ROMTELECOM pentru investiþii ºi cã aceastã sumã a fost achitatã, dar a fost depusã la bancã, neutilizându-se în investiþiile imediate din anul urmãtor, se poate deduce aici care a fost modalitatea de finanþare a investiþiilor la ROMTELECOM. În al patrulea rând, aº vrea sã mã refer la o problemã care a fost mai demult discutatã Ñ de fapt ºi când a fost introdusã în 23 martie 1998 moþiunea privind privatizarea telecomunicaþiilor Ñ ºi este vorba despre caracterul de apartenenþã la domeniul public sau la domeniul privat al bunurilor pe care le avea ROMTELECOM.

La timpul respectiv, s-a susþinut ºi s-a demonstrat cã ROMTELECOM având în dotare ºi lucrând, având obiectul de activitate de fapt concentrat numai pe cãi de comunicaþie, acestea intrã sub incidenþa articolului 135 din Constituþia României, care spune cã acestea intrã în domeniul public ºi, ca atare, nu pot fi privatizate.

Pentru lãmurirea dumneavoastrã, permiteþi-mi doar sã readuc câteva definiþii care se gãsesc în dicþionarele limbii române privind conceptul de ”comunicaþieÒ ºi ”cale de comunicaþieÒ.

La ”comunicaþieÒ se precizeazã cã este sistemul tehnic folosit pentru realizarea comunicaþiei ºi realizarea comunicaþiei între douã puncte.

Iar ”caleÒ este o succesiune de linii ºi centrale intermediare prin care se realizeazã legãtura telefonicã sau telegraficã între douã localitãþi.

Rezultã de aici foarte clar cã, obiectul de activitate al ROMTELECOM fiind tocmai exploatarea cãilor de comunicaþii, mare parte din bunurile ROMTELECOM sunt de domeniul public.

Pe de altã parte, în Legea nr. 213/1998 Ñ Legea privind proprietatea publicã ºi regimul juridic al acesteia, este stipulat foarte clar la articolul 15 cã reþelele de transport ºi de distribuþie de telecomunicaþie aparþin domeniului public.

Se cunoºteau la data privatizãrii prevederile acestei legi, chiar fusese aprobatã de cãtre Senat.

În contradicþie cu aceasta în Hotãrârea Guvernului nr. 673, Hotãrârea privind înfiinþarea Societãþii Naþionale de Telecomunicaþii Ñ ROMTELECOM, se precizeazã la articolul 3 cã, la data reorganizãrii, Regia Autonomã ROMTELECOM nu are în administrare bunuri proprietate publicã.

Referitor la caracterul de proprietate publicã, aº vrea sã fac referire ºi la un alt cadru legislativ, ºi anume, de exemplu: Legea nr. 33/1994, legea privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã. Aceasta prevede la articolul 5: ”Utilitatea publicã se declarã pentru lucrãri de interes naþionalÒ.

Sunt de utilitate publicã lucrãrile privind Ñ se enumãrã Ñ telecomunicaþiile.

Legea nr. 74, pe de altã parte, pe 1996, Legea telecomunicaþiilor, face referire la absolut toate în detaliu, absolut toate secþiunile care definesc conceptul de telecomunicaþii.

Mai existã, de asemenea, tot hotãrâri guvernamentale care definesc caracterul de importanþã naþionalã, deci de societate naþionalã de telecomunicaþii cu caracter strategic, ºi impun un anumit comportament, o anumitã tratare a problemelor pe care trebuie sã le rezolve în cadrul investiþional, ºi anume: Hotãrârea de Guvern nr. 62 din 7 februarie 1996 privind aprobarea listelor obiectivelor de investiþii ºi de dezvoltare, precum ºi criteriile de realizare a acestora, pentru care este obligatoriu avizul Statului Major General al Armatei, noile reþele de telecomunicaþii urbane, interurbane, amplificãrile acestora, precum ºi

echipamentele de comutaþie ºi transmisiuni deservite de acestea.

De asemenea, sunt enumerate centrele pentru utilizarea capacitãþilor de prelucrare electronicã a informaþiei.

Mai existã ºi alte legi care prevãd, de exemplu, Legea fondului funciar, Legea nr. 18/1991, prevede la articolul 5 cã aparþin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate cãi de comunicaþii, deci ºi terenurile respective.

În ceea ce priveºte însã poziþia adoptatã de Guvern pentru clarificarea acestui aspect, deºi se spusese prin Hotãrârea de înfiinþare a ROMTELECOM cã la acea datã nu are în dotare obiective din domeniul public, iatã cã Hotãrârea nr. 793 din 12 noiembrie 1998, adicã emisã exact în ziua privatizãrii, în ziua în care s-a semnat contractul de vânzare-cumpãrare, spune la articolul 4: ”În conformitate cu legislaþia privind proprietatea publicã ºi regimul juridic al acesteia, Ministerul Comunicaþiilor va întocmi inventarul bunurilor aparþinând domeniului public, care se utilizeazã în sectorul telecomunicaþiilor.Ò

Se poate trage concluzia de aici cã la data semnãrii contractului de privatizare nu se fãcuse aceastã inventariere, nu se cunoºtea, de fapt, ceea ce s-a vândut, neavând cunoºtinþã de obiectivele care intrã sub incidenþa domeniului public.

Iatã însã, atrag atenþia cã au mai fost câteva probleme care nu au fost suficient aprofundate ºi tratate de cãtre documentele tranzacþiei.

Trebuia sã se þinã seama neapãrat de Legea apãrãrii naþionale a României, care prevede la articolul 6 cã sistemul naþional de apãrare cuprinde infrastructura teritorialã, în cadrul cãreia intrã, de fapt, ºi telecomunicaþiile.

ªi se prevede cã infrastructura teritorialã se constituie din ansamblul lucrãrilor care pot fi folosite în scopul apãrãrii naþionale, lucru în care, de fapt, ROMTELECOM este adânc implicat.

În Legea privind siguranþa naþionalã a României se prevede cã prin siguranþa naþionalã a României se înþelege starea de legalitate economicã ºi sunt lucruri care intrã sub incidenþa acestei legi, acþiunile care pot aduce atingere capacitãþii de apãrare ori altor asemenea interese ale þãrii.

Rãmâne surprinzãtor în contextul acesta cum, în ziua semnãrii contractului de privatizare, Guvernul nu cunoºtea care este departajarea în domeniul public ºi în domeniul privat a ROMTELECOM.

În fond, pentru ce s-au solicitat banii cu care a fost încheiatã tranzacþia?

Am avut mai multe nedumeriri pe parcursul tratãrii acestei probleme ºi cred cã este de datoria mea sã le aduc ºi la cunoºtinþa plenului.

Am considerat cã acel comitet de coordonare care, în treacãt fie zis, a fost constituit din câþiva miniºtri ºi a fost completat cu o zi înainte de semnarea contractului de privatizare cu un reprezentant al Consiliului de administraþie al ROMTELECOM ºi cu un reprezentant al Fondului Proprietãþii de Stat... Deducem de aici cã toatã coordonarea privatizãrii s-a realizat fãrã ca aceºtia sã participe.

Dar, la audieri, am audiat pe ministrul finanþelor ºi aº vrea sã vã spun cã, în mod surprinzãtor, am constatat din cele spuse, este numai o astfel de constatare, cã acest comitet de coordonare nu a desfãºurat niºte întruniri sistematice, în cadrul cãrora sã se analizeze pe baza unor date, documente, cum evolueazã privatizarea ºi care sunt particularitãþile acestei privatizãri.

S-a declarat, trebuie sã fiu foarte sincer cu dumneavoastrã, acest lucru s-a discutat, nu întotdeauna ordonat, la sfârºitul unei ºedinþe de Guvern, întâlnire cu alt prilej, un grup de miniºtri.

Vreau sã vã spun cu precizie urmãtorul lucru: nu a existat o întâlnire oficialã convocatã în aceastã componenþã la care eu sã fi participat ºi în care sã se fi fãcut analize de aceastã naturã.

Erau vorbe trecute de la unul la altul, fãrã a avea o situaþie prezentatã, comparativã º.a.m.d.

Comparaþii de natura aceasta, fãcute la modul organizat, nu-mi amintesc sã-mi fi fost prezentate în nici una din întâlniri.

Aº dori sã remarcãm cã au fost emise decizii ale comitetului de coordonare, dar nu au fost, practic, ºedinþe în care problematica sã fie dezbãtutã, sã fie analizatã în cel mai mic amãnunt.

Dovadã de aici ºi acele hotãrâri de Guvern care au fost luate pe parcursul privatizãrii, prin care s-au schimbat de fapt condiþiile iniþiale în care a fost lansatã privatizarea, ºi, de asemenea, trebuie sã precizãm, condiþii de care investitorii iniþiali care s-au prezentat pentru participare la privatizare nu au putut lua la cunoºtinþã, acestea fiind stabilite cu mult, mult în urmã, chiar în preziua privatizãrii.

De altfel, exact în aceastã perioadã, în momentele premergãtoare semnãrii contractului de vânzarecumpãrare, Guvernul a decis sã acorde 16% din acþiuni cu drept de uzufruct, pentru ca investitorul strategic sã fie majoritar, sã deþinã 51% ºi sã poatã lua decizii.

În momentul de faþã, statul român nu mai deþine decât 49% din acþiuni ºi, pe de altã parte, are dreptul de a participa la adunãrile generale extraordinare ºi de a-ºi impune punctul de vedere.

Dar vreau sã semnalez cã în acelaºi contract de privatizare este prevãzut cã aceste hotãrâri luate în cadrul adunãrii generale extraordinare au nevoie de votul afirmativ al partenerului strategic.

Încã o chestiune care a apãrut pe parcurs ºi de la care informaþiile nu ne-au parvenit în totalitate se referã la preluarea traficului internaþional de la Cheia, unde existã câteva staþii de sol de comunicaþii prin satelit pentru România, ºi transmiterea lui pe o altã cale cãtre Bulgaria, Grecia, de unde au fost transmise prin satelit.

Aº vrea sã vã spun cã în Ordonanþa nr. 1/1998 pentru acceptarea Protocolului 4 la Acordul general pentru comerþul cu servicii a fost stipulat cã numai semnatarii români au dreptul sã realizeze legãturile prin organizaþiile internaþionale de comunicaþii prin sateliþi.

În acest caz, semnatarul român era ROMTELECOM, dar era ROMTELECOM în structura cu capital integral de stat.

Pe de altã parte, fãcând asociere cu observaþiile Comunitãþii Europene în care ni s-a atras atenþia cã nu se privatizeazã sectorul ºi nu se iau mãsuri de liberalizare, vreau sã citez din aceastã ordonanþã cã un numãr

limitat de excepþii faþã de cele solicitate de Uniunea Europeanã au fost acceptate, în principal, pentru þãrile în tranziþie ºi cele în curs de dezvoltare.

Deci aceastã prelungire a domeniului de monopol în domeniul telecomunicaþiilor a fost cerutã, de fapt, de þara noastrã, în contradicþie cu recomandãrile ºi cu analiza Comunitãþii Europene.

O ultimã referire doresc sã mai fac, de altfel este stipulatã ºi în raport. În ceea ce priveºte clauzele contractuale care sunt incluse în cadrul licenþei Ñ noua licenþã pe care ROMTELECOM a primit-o cu statutul de societate privatizatã Ñ, s-au impus condiþii de dezvoltare în sensul urmãtor: în 1998 sã se realizeze 300 de mii de linii noi, în 1999 Ñ 350 de mii de linii noi, precum ºi un numãr de telefoane publice eºalonat introduse în reþea în 2001, 2002 ºi 2003.

Din datele prezentate la comisie rezultã cã sarcina de dezvoltare a fost de circa 145 de mii de linii. De fapt, nu s-a îndeplinit acest angajament, iar pe de altã parte cele declarate public de ROMTELECOM în ceea ce priveºte dezvoltarea nu coincid cu datele care ne-au fost comunicate de cãtre Agenþia Naþionalã de Comunicaþii ºi Informaticã.

De altfel, ca o caracteristicã generalã, obligaþiile asumate prin licenþã se referã numai la 3 puncte de dezvoltare ºi de calitate Ñ cu mult, mult inferioarã de întreaga panoplie de indicatori de dezvoltare, indicatori de calitate Ñ pe care ROMTELECOM le practicã ºi le urmãreºte de atunci de când s-a înfiinþat, acum circa câteva zeci de ani, în structura de Minister al Transporturilor ºi Telecomunicaþiilor.

Vã mulþumesc.

Ionel Aichimoaie

#53484

Domnule preºedinte, Domnilor colegi,

Cred cã nu puteam gãsi un moment mai prielnic decât acesta de a-mi motiva spusele la raportul celãlalt care a vizat privatizarea F.P.S.-ului ºi spuneam atunci cã în România nu se poate vorbi de privatizãri, ci de jaf.

Spuneam tot atunci cã existã o conjuraþie în ceea ce priveºte modul în care se privatizeazã societãþile ºi acest model de privatizare a ROMTELECOM demonstreazã cu prisosinþã cele spuse de mine atunci.

ªi o sã încerc sã vã demonstrez cã lucrurile aºa au stat.

Deci privatizarea în România dupã lege sau dupã reguli este o excepþie, domnilor, iar regula nu este o permanenþã.

Ceea ce s-a fãcut prin încercarea aºa-zisei privatizãri a ROMTELECOM într-un stil, nu liberal, ci libertin, într-un stil propriu românesc, demonstreazã încã o datã cã ne aflãm în faþa unui jaf naþional.

Am transformat prin aceastã privatizare dintr-un monopol de stat într-un monopol privat, ca monopolul de stat sã disparã ºi sã aparã o societate privatã care avea menirea sã îmbunãtãþeascã, sã perfecþioneze atât calitatea serviciilor, cât ºi sã diminueze preþurile.

Beneficiarii acestei privatizãri trebuia sã fim noi, cetãþenii români care ar trebui sã beneficiem de aceste servicii.

Noi am transformat-o dintr-un monopol de stat într-un monopol privat.

Societatea OTEROM, partenerul strategic are, într-adevãr, ca acþionar principal un acþionar majoritar de stat din Grecia.

Dar legea româneascã, legea de privatizare a societãþilor comerciale interzice statului român Ñ deci noi prevedem în lege pentru noi, statul român Ñ sau autoritãþilor publice locale care deþin mai mult de 10% din totalul acþiunilor cu drept de vot în adunarea generalã a acþionarilor sã cumpere acþiuni la societãþi comerciale.

Deci în procesul de privatizare impunem aceastã restricþie statului român ºi autoritãþilor publice locale, în schimb acceptãm cu lejeritate un monopol strãin.

ªi pentru a vã demonstra cã s-a lucrat, pentru cã a existat o comisie de coordonare care a fost aici nominalizatã de cãtre domnul senator Sãndulescu, în frunte cu primul-ministru, ministrul justiþiei, ministrul apãrãrii, ministrul finanþelor, ministrul de la telecomunicaþii, F.P.S.-ul, strãdania lor ca sã îndepãrteze, într-adevãr, adevãraþii operatori ºi adevãratele firme din Europa care puteau sã facã o realã privatizare, dar care, probabil, ºi nu probabil, ci mai mult decât sigur, nu ar fi dat comisioanele care le-au dat cei care au realizat cumpãrarea, ºi printr-o serie de hotãrâri de Guvern, pe care le-a amintit ºi domnul senator Popescu aici, au reuºit sã îndepãrteze aceºti parteneri, de care vã spuneam cã erau, într-adevãr, îndrituiþi sã participe la privatizare, iar în criteriile de selecþie ale investitorului strategic era prevãzutã ridicarea calitãþii serviciilor, perfecþionarea prin know-how ºi transfer de tehnologie; la selecþionarea lor nu s-au respectat aceste criterii, pentru cã firma, partenerul strategic la care noi facem referire nu avea în dotare ºi nu putea sã facã aceste perfecþionãri, aceste restructurãri ºi aceastã privatizare dupã criteriile care erau prinse în selecþia de ofertã.

Acest partener de care v-am spus ºi care a cumpãrat pânã la urmã nu avea nici un fel de experienþã în telefonia fixã ºi mobilã, deoarece este o societate off-shore.

Firmele din Europa depãºeau de 7 sau de 8 ori prin valoare ºi calitate firma care a câºtigat de fapt licitaþia.

F.P.S.-ul constatã în momentul în care preia procedeul de privatizare nerespectarea unor prevederi din Ordonanþa nr. 88/97, propune mandatul privind condiþii de negociere printr-o Hotãrâre de Guvern nr. 338, dar se modificã aceastã hotãrâre exact cu o zi înainte de a se privatiza ROMTELECOM, în condiþiile pe care le-a precizat ºi domnul senator Popovici aici.

Repetatele decalãri ale termenelor de depunere a ofertelor ºi de încheiere a privatizãrii este mai mult decât sigurã, o modalitate prin care au fost îndepãrtate firmele competente ºi valoroase din Europa, pentru a permite OTE-ului cu OTEROM-ul, care, de fapt este o societate, o cãsuþã poºtalã din Cipru ºi aici când amintea domnul Sãndulescu cã în data de 6 octombrie a cedat 999 de acþiuni, aceastã firmã s-a înfiinþat, deci ea cedeazã aceste 999 de acþiuni în 6 octombrie, dar ea se înfiinþeazã în 26 octombrie.

Deci ca sã vedeþi cum se lucreazã ºi care sunt modalitãþile prin care se fac aranjamentele pentru aºa-zisele privatizãri din România.

La fel evitarea ordonanþelor care sã excludã, adicã au fost de fapt emise în aceastã perioadã, chiar înainte... s-au emis o serie de ordonanþe de urgenþã prin care se exclude de la controlul Oficiului Concurenþei modalitatea prin care se practicã tarifele în telefonie, pentru a da posibilitatea sã se ajungã acum la niºte sume greu de suportat de cãtre români, prezentate în graficele pe care le vedeþi aici, nicãieri existente în Europa.

Deci, când vorbim de privatizare, noi, beneficiarii acestor servicii, trebuia sã avem servicii de calitate, trebuia sã fie perfecþionatã întreaga reþea de telefonie, trebuia sã existe un transfer de tehnologie, trebuia sã existe un cost redus al preþului acestor servicii.

Dar monopolul ce face, de fapt?

12 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 154/10.XI.2000

Blocheazã dezvoltarea într-un moment important, creºte enorm preþul serviciilor, calitatea redusã a serviciilor ºi, mai mult decât atât, apar sisteme oculte, prin care se iau banii de la cetãþeni.

Cred cã ºtiþi cã, la ora aceasta, a existat o practicã în ROMTELECOM de a reþine ca drept garanþie sume de la cetãþenii români, pe care ROMTELECOM le foloseºte fãrã sã plãteascã nici un fel de dobândã, fãrã sã plãteascã devalorizarea sau inflaþia, care influenþeazã preþurile ºi sumele pe care cetãþeanul român le dã ROMTELECOM. Dar, în schimb, modalitãþile prin care impune plata serviciilor sunt foarte dure, pentru cã neplata atrage dupã sine suspendarea postului telefonic, penalizãri la platã, dar, în sens invers, nu mai este posibil aºa ceva, pentru cã existã acest monopol care s-a creat.

Deci nu suntem în faþa unei privatizãri, ci a unui monopol.

Cred cã în hotãrârea pe care noi trebuie sã o votãm, dacã, într-adevãr, plenul va fi în cvorum, ar trebui sã prevedem neapãrat o serie de mãsuri care sã îi vizeze pe cei vinovaþi, iar aceastã hotãrâre trebuie sã meargã spre instituþiile statului, care sunt îndrituite sã rezolve asemenea cazuri de corupþie.

Mã raliez celor care au luat cuvântul mai înainte ºi susþin faptul cã noi trebuie sã scoatem în evidenþã aceste aspecte ºi, în acelaºi timp, Parlamentul României are obligaþia nu numai sã trimitã, ci sã fixeze, totuºi, niºte termene, potrivit cãrora organele abilitate ale statului trebuie sã îºi facã datoria.

Este adevãrat cã sunt atât de multe cazurile de corupþie, încât eu cred cã nici instituþiile din Europa, care sunt abilitate sã facã treburi de acest gen, nu ar fi în stare sã se ocupe de câte cazuri avem noi în þara româneascã, dar mãcar cele mai deocheate cum este ºi cazul ROMTELECOM, ele trebuie scoase în evidenþã, iar cei care s-au ocupat cu asemenea lucruri sã plãteascã pentru faptele lor.

Vã mulþumesc.

Emil Tocaci

#60755

Domnule preºedinþe, Stimaþi colegi,

Nu am sã repet ceea ce a spus colegul senator Aichimoaie. A spus-o clar ºi nu este necesar sã repete cineva, nici eu. Voi sublinia doar cã nu suntem confruntaþi cu analiza unei privatizãri. Nu a fost nici un fel de privatizare a ROMTELECOM, ci a fost o trecere, dupã cum constatãm, de la statul român, la statul grec, iar aceastã trecere, dupã cum constatãm, a fost, evident, frauduloasã. În rest, nu are sens sã ne repetãm unii pe alþii, dar eu vreau sã pun acum niºte întrebãri care sunt precise, care sunt exacte ºi care încearcã sã dea un ton ºtiinþific, dacã vreþi, analizei noastre.

Îmi pare rãu cã membrii comisiei, care au lucrat bine, dupã pãrerea mea, nu au fost, totuºi, compleþi, nu au avut, dacã vreþi, o extindere ºi o profunzime suficiente.

Se cer clarificate unele chestiuni foarte serioase, ºi anume, dacã existã vreo justificare, vreo explicaþie tehnicã sau administrativã privind diferenþele de preþuri: de la Bucureºti la Atena Ñ o situaþie, de la Atena la Bucureºti Ñ o cu totul altã situaþie.

Poate exista o explicaþie tehnicã sau administrativã? Dacã existã, care este aceasta?

Dacã nu existã, atunci sã ni se spunã exact care este cauza.

Cauza poate sã fie o fraudã a partenerului grec, pentru cã este foarte posibil ca partenerul grec sã îi punã pe români sã plãteascã pentru greci sau pentru un alt partener.

Dacã este aºa, eu întreb, nu afirm.

Apoi, confidenþialitatea. Întreb dacã existã contracte de privatizare în vreuna din þãrile care au fãcut privatizarea, care sã conþinã clauze de confidenþialitate, adicã secrete. Dacã existã, care sunt acestea?

Dacã nu existã, cum se explicã faptul cã, tocmai la noi ºi tocmai cu telefoanele, a apãrut aºa ceva?

ªi, mai ales, cum se explicã faptul cã atunci nu s-a sesizat nimeni? Atunci când contractul a devenit o realitate? Nu era normal ca atunci sã ne întrebãm noi chiar: ”Ce este aceasta, domnilor? Cu clauze secrete într-un contract? Atunci, nu acum! Nu dupã ce am vãzut dezastrul! Pentru cã acel contract a fost cunoscut atunci. Bineînþeles, clauzele secrete nu au fost cunoscute, dar s-a cunoscut existenþa lor.

De ce nu s-a sesizat nimeni din Senat, din Camera Deputaþilor ºi chiar din presã? ªi chiar din presã!

Apoi a apãrut o noþiune, pe care comisia ar trebui sã o clarifice mai detaliat: partenerul necunoscut, un partener misterios. Da, misterios ºi ciudat. S-a înfiinþat, dupã ce a operat. El mai întâi a acþionat ºi pe urmã s-a nãscut.

În aceastã ordine de idei, întreb: Nu este acesta un foarte bun motiv sã cerem ca un asemenea contract sã fie lovit de nulitate?

S-a spus cã un contract nu poate fi decât respectat. Da, un contract Ñ da, dar nu un contract oneros.

Poate fi considerat contract valabil unul la care a participat o componentã ce a acþionat înainte de a se naºte?

Nu putem cere imediat, oare, lovirea de nulitate a acestui contract, câtã vreme unul din parteneri a acþionat înainte de a se naºte?

Cu comisioanele este limpede. Vroiam sã întreb ceva în legãturã cu comisioanele, dar ar fi o întrebare retoricã sau naivã. Nu o doresc nici pe una, nici pe cealaltã.

În fine, cred cã comisia ar fi trebuit sã ne spunã foarte limpede: licitaþia anterioarã acestei treceri de la statul român la statul grec, fiindcã nu vreau sã o numesc privatizare, ei bine, licitaþia anterioarã cum a fost? Cine a participat la aceastã licitaþie?

Emil Tocaci

#64216

Ce caiet de sarcini Ñ foarte corect, mulþumesc! Aºa este! Ce caiet de sarcini a existat ºi cine a participat la licitaþie? Care au fost firmele strãine care au participat ºi de ce a fost preferat acest partener, care este statul grec, nu un partener grec privat? Domnilor colegi din comisie, o analizã trebuia sã conþinã ºi acest aspect extrem de important: Cum a fost licitaþia, cine a participat la licitaþie, cât au oferit participanþii ºi de ce a fost preferat cel care a fost preferat?

În sfârºit, aceastã misterioasã firmã OTEROM, despre care colegul senator Aichimoaie afirma cã este, de fapt, o cãsuþã poºtalã, undeva, în Cipru, nu este singurul partener.

Mai este unul interesant, INTRAROM. Aþi auzit de el? Nu aþi auzit. Eu am auzit cã existã, trebuie verificat, aºa, o firmã INTRAROM din Grecia, dar condusã de un român, care are un contract semnat pe 5 ani de zile privind furnizarea de echipament. Aºa... Ce este cu aceastã firmã? Cât este ea de viabilã, cine o conduce ºi cine este românul din fruntea ei?

Sunt întrebãri, nu sunt afirmaþii ºi nici nu sunt întrebãri retorice, sunt întrebãri oneste.

În sfârºit, pentru a încheia, ar trebui sã ne punem urmãtoarea întrebare ºi sã cãutãm un rãspuns la aceastã întrebare: Ce trebuie sã facem, ce putem sã facem, pentru a lichida acest contract?

Aceasta este întrebarea pe care trebuie sã ne-o punem.

ªi ce se va întâmpla, care va fi reacþia noastrã dacã, aºa cum unii colegi afirmã, firma greacã, statul grec, de fapt, va vinde întreaga instituþie pe care a preluat-o unei firme strãine, sã zicem, americane, la un preþ cu mult mai mare decât cel pe care l-a plãtit ea.

ªi, în sfârºit, voi încheia cerându-i atât colegului senator Sãndulescu, cât ºi reprezentanþilor ministerului, sã ne spunã cât s-a cheltuit cu ROMTELECOM pentru modernizare înainte de a fi transmis grecilor? Pentru cã circulã cifre din care rezultã cã, de fapt, s-a încasat mai puþin decât s-a cheltuit în anul anterior pentru modernizare. Va sã zicã, am investit o sumã, sã zicem, de sute de milioane de dolari pentru modernizare ºi am vândut, imediat, cu o sumã mai micã.

Dacã este aºa, este cu totul scandalos.

ªi, în fine, vreau sã fac sublinierea, care trebuie fãcutã, cã domnul Sergiu Iliescu, prezent aici de faþã, este de fapt o victimã a situaþiei. Dumnealui nu avem ce sã îi reproºãm. Dumnealui reprezintã, într-un mod nedrept pentru dânsul, mã rog, instituþia pe care o reprezintã, nu a participat la aºa ceva, dar, în aceastã ordine de idei, lansez o ultimã idee Ñ permiteþi-mi jocul de cuvinte Ñ nu avem un Minister al Telecomunicaþiilor, avem o agenþie care nu are nici o putere. De fapt, telecomunicaþiile româneºti nu au nici un fel de cadru autentic de coordonare ºi conducere. Se cere neapãrat sã existe un minister al telecomunicaþiilor. Domeniul este foarte important, este un domeniu vital ºi mã întreb...

Costicã Ciurtin

#67509

Nu sunt specialist în ale telecomunicaþiilor, dar, desigur, se pun o serie de întrebãri, în legãturã cu privatizarea ROMTELECOM. V-aº aduce spre rememorare faptul cã, în 1998, în Senatul României a fost o dezbatere deosebit de acerbã cu privire la aceastã privatizare. ªi, dacã nu mã înºel eu, din tot spectrul politic, a luat cuvântul, a motivat, într-un fel sau altul, necesitatea privatizãrii ROMTELECOM, dar nu pot sã nu amintesc faptul cã opoziþia s-a manifestat ºi atunci deosebit de Ñ spun eu, în ghilimele Ñ ”agresivÒ, venind cu argumente care þin de prevederile constituþionale ºi toatã legislaþia care a fost elaboratã pânã atunci ºi care fãcea imposibilã aceastã manevrã de privatizare a ROMTELECOM.

Desigur, argumentele care s-au adus aici sunt destul de multe, pentru ca eu sã mai aduc ºi altele. Am sã fac însã câteva aprecieri, ºi anume, încã o datã, reiterez faptul cã în privatizarea ROMTELECOM neregulile s-au þinut lanþ ºi a fost încãlcatã toatã legislaþia în domeniu.

În al doilea rând, aº vrea sã aduc în discuþia dumneavoastrã faptul cã, la un an de zile dupã privatizare, în ziarul ”CotidianulÒ a fost o dezbatere foarte largã asupra modului în care s-a privatizat ROMTELECOM. ªi era un interviu ºi cu preºedintele acestei firme OTE. Printre altele, se spunea cã prin acest proces fraudulos de privatizare este pusã în primejdie siguranþa naþionalã. ªi Ministerul Apãrãrii Naþionale, întrebat fiind despre ce se poate întâmpla prin aceastã privatizare, arãta cã nu mai are siguranþa telecomunicaþiilor de strict secret militar, plus a celorlalte servicii îndrituite sã aibã Ñ nu?! Ñ un fir telefonic deosebit. ªi atunci, reprezentantul firmei OTE a spus clar: ”Noi am cumpãrat tot ROMTELECOM, iar dacã Ministerul Apãrãrii Naþionale are nevoie de un sistem de telecomunicaþii deosebit, nu are decât sã îºi recreeze acest sistem de telefonie.

A doua problemã în legãturã cu aceastã privatizare este aceea legatã de tarifele care au crescut exorbitant de mult dupã acest proces. ªi nu aº vrea sã remarc faptul, pe care ºi colegii mei l-au remarcat, cã am trecut un monopol de stat românesc într-un monopol de stat grecesc.

Ei, gândiþi-vã dumneavoastrã cã, la ora actualã, un abonament pentru telefonie reprezintã 15% din salariul mediu anunþat de autoritãþile statului de astãzi.

Prin urmare, cum este posibil Ñ ºi revin la ceea ce se spunea aici de cãtre domnul senator Sãndulescu ºi alþi colegi Ñ cã, lunar, mii de oameni renunþã la acest serviciu, care este o necesitate pentru vremurile de astãzi.

În sfârºit Ñ ºi cu aceasta închei Ñ, aº vrea sã ridic o altã problemã, ºi anume, sã facem legãtura între momentul privatizãrii ºi un moment politic deosebit, petrecut în 1998. ªi atunci, dumneavoastrã cred cã veþi confirma aceastã ipotezã a mea, ºi anume: în 1998, reprezentantul Bãncii Mondiale ºi al Fondului Monetar Internaþional era un oarecare Thomson, cu un zâmbet acru, care atunci a fost schimbat din funcþia de negociator cu Fondul Monetar Internaþional al României. ªi, spre surprinderea noastrã, cel care a fost desemnat pentru tratative cu România a fost un oarecare grec ºi care se numeºte Zarvudakis.

ªi atunci, eu consider cã trebuie ca dumneavoastrã, ziariºtii ºi cei care analizaþi sub raport politic acest moment al privatizãrii ROMTELECOM sã îl legaþi de acest eveniment. ªi anume, ºtiþi foarte bine, aceastã putere obedientã, care conduce România din 1996, a considerat cã, probabil, prin numirea lui Zarvudakis în funcþia de negociator, România ar putea sã acceadã la niºte fonduri, prin transmiterea acestui obiectiv important în mâinile altui stat. ªi cred cã nu greºesc dacã zic acest lucru. Gândiþi-vã cine erau atunci miniºtri, cine era prim-ministru ºi gândiþi-vã la altceva, cã acel comision de 10% a intrat în mâinile acestor personalitãþi.

Iatã, deci, cã aceastã privatizare ilegalã, care este suportatã de consumatorii de telefonie, este cumva bine gânditã.

ªi aº vrea sã vã spun în încheiere faptul cã acea sumã de 660.000 de dolari, investiþiile care au fost prevãzute în contractul de privatizare, firma OTE, respectiv statul grec nu a dat nici un dolar din buzunarul sãu, ci din buzunarele contribuabililor români. Prin majorarea repetatã a abonamentelor telefonice, s-a ajuns ca aceastã firmã sã scoatã tot ceea ce se presupunea a fi dat statului român ºi, mai mult decât atât, sã câºtige enorm. Eu vã mulþumesc.

ªerban Sãndulescu

#71987

Domnilor colegi, acum o sã îmi permiteþi sã îmi expun ºi punctele de vedere personale referitoare la ceea ce s-a întâmplat la ROMTELECOM.

În primul rând, vreau sã precizez urmãtorul lucru: mai mulþi vorbitori au fãcut o greºealã. Nu statul grec este cel care a preluat ROMTELECOM. Nu ºtim cine l-a preluat. L-a preluat OTEROM. OTEROM este o firmã fantomã, cu un capital social de 2.000 de dolari. El este investitorul strategic ºi aici este aberaþia nemaipomenitã. De exemplu, am cerut acum, recent, sã mi se dea ofertele respective. Am cerut sã mi se dea ofertele pe care le-au fãcut. Cei doi competitori, care au rãmas în competiþie pânã la urmã, ”StetuluiÒ, care, în unul din primele paragrafe, este partner identity Ñ îºi defineºte identitatea partenerului. Ei bine, noi, în cazul OTEROM, nu ºtim ce identitate are. Nu ºtim cine are capitalul din spatele lui. Nu ºtim nimic. ªi i-am dat monopolul pe mânã, monopolul de stat.

Vreau sã vã spun cã pãrintele acestui OTEROM, domnul Montero, este pãrintele a 7.000 de off-shorer fãcute în Cipru, dintre care o mulþime acþioneazã pe teritoriul României. Ar fi foarte interesant sã ºtim câte sute de asemenea off-shorer acþioneazã pe teritoriul României.

Vreau sã vã spun cã am cerut Serviciului Român de Informaþii o serie de date referitoare la modul cum s-a fãcut privatizarea. ªi mi s-a rãspuns, în doi peri, cã ei nu au fost implicaþi în problema privatizãrii, pe ei nu îi interesa aceastã treabã. Eu sunt convins cã ei au

informaþii clare ºi le-am cerut sã spunã precis cine au fost cei care au luat comisionul.

În legãturã cu comisionul, care a fost de 67 de milioane 500 de mii de dolari, eu am certitudinea cã acest comision a fost luat de echipa guvernamentalã care s-a ocupat de privatizare, ºi îi repet: Radu Vasile, primulministru; ministrul apãrãrii Ñ Victor Babiuc; ministrul justiþiei Ñ Valeriu Stoica; Sorin Pantiº Ñ ministrul telecomunicaþiilor; Decebal Traian Remeº Ñ ministrul finanþelor, care, este adevãrat, la audiere a zis: ”Domnilor, eu eram ministru numai de vreo lunã de zileÒ; Radu Sârbu, preºedintele F.P.S. ºi, probabil, Þepelea-junior.

Dar acestea sunt lucruri pe care, cu siguranþã, Serviciul Român de Informaþii le ºtie ºi era obligat sã ne spunã... Eu nu ºtiu, S.R.I. ãsta, la ora actualã, dupã venirea domnului Georgescu la conducerea S.R.I., pe cine slujeºte? Slujeºte statul român sau pe cine?! Fiindcã am stat de vorbã Ñ vã spun acum Ñ cu domnul Virgil Mãgureanu ºi i-am arãtat rãspunsul S.R.I. Mi-a spus cã S.R.I. nu avea dreptul sã rãspundã în felul în care a rãspuns, cã trebuia sã îmi dea datele respective, pe care le-am cerut la comisie ºi nu le-am primit.

Deci aceasta este opinia mea, care va trebui verificatã, fiindcã aceste 67 de milioane ºi jumãtate de dolari Ñ ºi aþi vãzut care este redactarea realã a art. 11 din Statutul OTEROMÉ Ei ar trebui sã îi aibã chiar nominalizaþi ºi sã îi fi fãcut cunoscuþi, dar au dat o redactare falsã aici, cu ajutorul Ministerului de Externe elen, ceea ce este foarte grav.

În afara propunerilor din hotãrâre pe care am fãcut-o, o sã mai fie încã o propunere, ca noi, Senatul, sã trimitem Ñ ºi o sã redactãm acest lucru pânã ce se va da votul Ñ Parlamentului elen o cerere, ca sã lãmureascã aceste lucruri.

ªi, de asemenea, dupã pãrerea mea, persoanele din OTEROM sau din OTE, de unde sunt ele, dar de fapt sunt salariaþii OTEROM, care acþioneazã în România sã fie declarate _persona non grata_ , fiindcã au intrat aici prin fraudã. Au intrat prin fraudã ºi fac ceea ce fac, ceea ce vedeþi cã fac.

Domnilor, în final, vreau sã vã spun, ca simplu senator, cã pãrerea mea este: dacã într-o þarã primul-ministru, care ar trebui sã apere interesele þãrii, ministrul justiþiei, care ar trebui sã rãspundã de justiþie, ministrul apãrãrii, care ar trebui sã rãspundã de apãrarea þãrii, ministrul telecomunicaþiilor, care avea în subordine un domeniucheie în orice þarã ºi aºa mai departe, dacã au fãcut aceste lucruri, o þarã care are asemenea miniºtri, domnilor, moare.

Vreau sã fie clar cã România, dacã se mai merge în felul acesta, va muri!

ªi vã rog sã vã gândiþi la ceea ce spun acum, fiindcã vorbesc cu foarte multã seriozitate ºi ºtiu foarte multe lucruri.

Noi am venit cu exemplul ROMTELECOM, dar sã ºtiþi cã în toate privatizãrile care s-au fãcut Ñ ºi în actuala guvernare, ºi în guvernarea trecutã Ñ s-au folosit comisioanele.

Am cerut sã vãd care este legislaþia în þãri strãine. Am primit din Belgia, unde comisionul este scos în afara legii, este infracþiune ºi va trebui sã completãm ºi noi Codul nostru penal. Nu se mai poate. Vã spun, încã o datã. Nu am mai zis încã o chestiune, cu industria, cã au omorât ºi industria autohtonã, care avea la bazã firmele ALCATEL ºi SIEMENS aici, fabricile care fabricau. ªi domnul senator Virgil Popescu ºtie.

Cu domnul senator Virgil Popescu am lucrat nemaipomenit de bine ºi vreau sã vã spun încã un lucru: sã ºtiþi cã am lucrat ca pe vremea când eram student ºi aveam proiecte de dat, fiindcã aceastã comisie nu a avut nici un expert ºi ar fi trebuit sã aibã o mulþime de experþi care sã ne ajute. Totul am fãcut noi. ªi va trebui, o sã vedeþi proiectul de hotãrâre, sã se continue aceastã comisie în legislatura urmãtoare, ca sã lãmureascã aceste lucruri. Fiindcã nu se poate, cei care au luat 67 de milioane ºi jumãtate de dolari ºi au dat pe apa sâmbetei peste un miliard Ñ probabil Ñ de dolari, trebuie sã rãspundã în faþa legii.

Vã mulþumesc.

Szab— K‡roly-Ferenc

#79185

Referitor la fondul problemei, dinainte vã spun cã nu voi aborda teme asupra cãrora nu mã aflu pe un teren solid, pentru cã, cu toate cã ne aflãm în Parlament ºi cu toate cã politicianului îi este permis sã abordeze orice, eu, de astã datã, voi face excepþie de la aceastã regulã.

Chestiunea de fond Ñ dacã acceptãm sau nu ca utilitãþile publice, private, de interes naþional, sã treacã sau nu în proprietate privatã.

Asta e o chestiune politicã de bazã ºi sunt de acord cã aceastã coaliþie a tranºat subiectul în modul în care sunt ºi eu de acord cã aºa cum se petrece în numeroase þãri din lumea civilizatã, utilitãþi din acestea strategice ºi cu importanþã, cu implicaþii în siguranþa naþionalã ºi în alte asemenea domenii, pot ºi chiar trebuie sã fie trecute în administrare privatã.

Nu vreau sã dau exemple de þãri care au parcurs un drum, dar cu mai mare vitezã, ºi au ajuns mai departe ºi societãþile lor de comunicaþii Ñ statul pãstreazã numai acþiunea ”de aurÒ sau, mã rog, acþiunea aceea de control ºi nici un necaz nu s-a întâmplat cu ele.

Necazul nostru este cã nu am reglementat o serie de chestiuni Ñ ºi aici este vina exclusivã a Parlamentului ºi a celor care au luat decizii politice referitor la fundamentul solid, la scheletul legislaþional al activitãþilor care altminteri au un spate politic susþinut.

Problema este... ºi felicit comisia cã, anexat raportului, ne-a prezentat chiar ºi regulamentul sãu de funcþionare, ceea ce nu s-a întâmplat cu alte comisii ºi am impresia cã nici nu va putea fi cazul ( _nota bene_ : anticipez o dezbatere, dacã va mai avea loc).

Problema este dacã, acceptând cã cele scrise în raport cu privire la nepunerea la dispoziþia comisiei a vreunor acte de cãtre autoritãþi ale statului, acest lucru este tolerabil ºi nu am fãcut uz de altceva, admit ºi faptul cã în domeniile în care o comisie parlamentarã poate ºi trebuie sã aibã acces la documente care þin de siguranþa naþionalã ºi sunt secretizate, ºi acolo existã o modalitate Ñ existã deja exemple în activitatea Parlamentului nostru Ñ de a facilita accesul persoanelor din comisie ºi a comisiei ca entitate, interesate sã ia cunoºtinþã de conþinutul unor documente.

Eu nu pot sã accept ideea cã în faþa unei comisii parlamentare pot exista organizaþii care sã spunã _nu_ . Aceasta este o deficienþã fundamentalã.

Vreau sã abordez puþin chestiunea tarifelor care aici sunt extrem de bine exemplificate. Eu vreau sã vã spun cã nu numai dupã privatizare s-a întâmplat acest lucru, numeroºi colegi, dar ºi persoane care nu fac parte din Parlament, dacã au cumpãrat o cartelã telefonicã la Paris, au putut constata cã pot vorbi în România mult mai ieftin decât putem vorbi noi de aici ºi puteam vorbi noi de aici în direcþie inversã. Deci nu numai relaþia Atena Ñ Bucureºti ºi viceversa este afectatã, ci oricare. Cert este Ñ ºi asta e o constatare care trebuie sã ne ducã sã încurajãm privatizarea acestor servicii Ñ cã noi producem totul mai scump decât alþii, inclusiv aceste servicii, indiferent, din pãcate, cã ele sunt sau nu privatizate, dar privatizarea trebuie sã ducã la concurenþã, la ieftinire în beneficiul utilizatorului, al clientului.

Bunã!

16 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 154/10.XI.2000

Ce se poate face la ora actualã ºi care poate fi totuºi utilitatea acestui demers legat ºi de acel proiect de hotãrâre pe care îl am în faþã, pentru cã, evident, vã veþi opune la o decizie care trebuie sã întruneascã o prezenþã foarte masivã, prezenþa pe tabela de scor, ce se poate face?!

Evident cã aceastã acþiune trebuie continuatã, cu atât mai mult cu cât mai avem circa douã sãptãmâni pânã când acele clauze privind niºte confidenþialitãþi vor deveni caduce ºi atunci acest lucru ar trebui sã devinã absolut public, ºi ziarele, în loc sã publice bârfe, sã publice în întregime contractul cu toate clauzele ºi cu tot ce este.

Deci sunt de acord cu propunerea de la articolul 11 din proiectul de hotãrâre, cu toate cã am serioase îndoieli cã noi avem dreptul sã trasãm vreo sarcinã sau vreo directivã obligatorie pentru un Parlament care se va vrea suveran ºi care se va constitui dupã alegerile din 26 noiembrie.

Prin urmare, ideea ca atare o consider valabilã, ºi anume cã munca aceasta trebuie continuatã.

De asemenea, trebuie continuatã munca în legãturã cu eliminarea pasajului aceluia care priveºte imposibilitatea accesului la vreun document.

Mai existã o chestiune pe care nu a reglementat-o legislaþia româneascã în cei zece ani ºi jumãtate de când funcþioneazã la noi Parlamentul, ºi anume, problema comisionului în cazul în care persoane publice, funcþionari publici de rang mai înalt sau mai scãzut sunt implicate ºi cum ar trebui sã se desfãºoare acest lucru.

Acele persoane a cãror fotografie ºi nume au apãrut azi în presã ºi faþã de care acum este evidentã bãnuiala cã ar fi la originea unor probleme care þin de corupþie, eu cred cã se simt absolut nedreptãþite ºi, datoritã lipsei reglementãrii în materie, ele ar trebui acum, în apãrare, sã angajeze o acþiune privitoare la lezarea unor drepturi privind persoana.

Cu toate acestea, îmi permit aici sã mã alãtur acelora care spun Ñ mai ales dupã ce a devenit evident cã acel Comitet de coordonare nu prea a funcþionat ºi nu a avut o reglementare anume, internã, a ei, aºa cum, de exemplu, comisia noastrã a avut Ñ cã aici existã suficiente temeiuri pentru a se face investigaþii. Cine sã le facã?!

Aþi putut observa pe parcursul anilor, dupã ce privatizarea a fost demaratã, stimaþi colegi, cã atunci când s-a vândut un grajd de la C.A.P., organele, cã aºa le mai spun unii, autoritãþile publice cu atribuþii în domeniul culegerilor de informaþii au bombardat cu sesizãri pe cei interesaþi în legãturã cu mai mult inexistente nereguli, dar au fãcut-o. De ce în cazul acesta nu a apãrut aºa ceva sau, dacã a apãrut, pânã la ce nivel a apãrut acest lucru?

Aþi putut observa cã instituþia despre care foarte mulþi vorbim, ºi de multe ori o acuzãm, ºi despre care s-a fãcut vorbire ºi aici Ñ revin ºi eu, pentru cã îmi place sã mã ocup de acest subiect, am o oarecare experienþã Ñ în numeroase ocazii incrimineazã faptul cã anumite sesizãri nu au fost luate în considerare, cã miniºtrii care sunt înºtiinþaþi despre anumite nereguli în domeniul lor de activitate, ca sã spun aºa, previn în mod absolut incalificabil pe cei asupra cãrora, mã rog, s-au efectuat anumite

investigaþii cu mijloace specifice, cum cã acolo este ceva în neregulã ºi atunci evident cã munca lor este în zadar.

Aici se pare cã nu putem vorbi despre un asemenea lucru. Nu a fãcut, ca sã spun aºa, nu ºi-a cerut drepturile, organizaþia despre al cãrei director se vorbeºte cã acum... este o bârfã evident, aici voi face la vremea cuvenitã o întrebare celor în drept, dacã nu cumva are vreo legãturã tocmai cu aceastã miºcare, cu acest demers. Dar eu sunt numai un om cu oarecare fantezie.

Repet, pentru cã, domnule preºedinte, nu vreau sã vã pun în situaþia sã-mi atrageþi atenþia cu privire la durata intervenþiei mele, eu cred cã demersul nostru, demersul colegilor din comisie este, fãrã îndoialã, de luat în considerare, dar cã la ora actualã nu suntem în posibilitatea sã luãm o hotãrâre: nici sã se anuleze contractul de privatizare, s-ar putea sugera eventual o întoarcere la problema celor 16%, respectiv la recâºtigarea majoritãþii de cãtre stat, dar eu sunt ºi pentru vânzarea acelora, deci nu asta este problema de bazã, aici se confundã ºi se îngemãneazã de fapt tendinþa celor care nu vor deloc privatizare, cu aceea care priveºte întãrirea responsabilitãþii în procesul de privatizare.

Deci revin, s-ar putea sugera anumite chestiuni, dar în condiþiile de astãzi ºi probabil de luni ºi de sãptãmânile urmãtoare, ale prezenþei în Parlamentul României a aleºilor din 1996, eu cred cã nu ne putem permite sã adoptãm o hotãrâre fundamentalã.

Totuºi, primul pas a fost fãcut ºi Parlamentul trebuie sã continue, dar rãmâne în sarcina Parlamentului urmãtor atât continuarea investigaþiilor în acest domeniu, cât ºi, mai ales, perfecþionarea legislaþiei, pentru ca asemenea lucruri sã nu se poatã întâmpla.

Mulþumesc!

Paul Ghiþiu

#88013

ªpagã, poftim!

Deci haideþi sã fim clari!

Eu nu spun, nu am nici un document sã spun cã acei bani au fost luaþi de cei prezentaþi ºi în ziar astãzi ºi cei care au fost în acel Comitet de coordonare a privatizãrii, aºa-zisei privatizãri. Iar ar trebui sã mai discutãm cum e ºi cu privatizarea asta!

E adevãrat, privatizare poate sã fie ºi sã-þi vinzi tot ce ai unui inexistent, unui aproape inexistent, dar nu ºtiu dacã mai înseamnã acelaºi lucru cu o privatizare fãcutã în niºte termeni serioºi.

Acest Comitet de coordonare însã eu cred cã trebuie sã rãspundã. Trebuie sã rãspundã pentru multe: neglijenþã în serviciu, subminarea siguranþei naþionale, lezarea dreptului la viaþã, multe, multe, multe altele.

Gândiþi-vã cã sunt oameni care au avut telefon ºi care nu îl mai au ºi poate cã viaþa lor depinde de existenþa acestui telefon sau sunt oameni care nu au telefon ºi care nu îºi pot pune telefonul ºi care ar trebui sã fie într-o legãturã directã ºi rapidã cu o clinicã, cu salvarea, ºi care mor pentru cã nu au telefon sau mor pentru cã ºi-au scos telefonul.

Iatã cã deja lucrurile sunt mult mai complicate decât pot sã parã la prima vedere.

De aceea, comisia nu a avut în obiectul muncii ºi de aceea nici domnul Sãndulescu ºi mi s-a pãrut cã nici domnul Gavaliugov nu ºtia de INTRAROM ºi de alte lucruri ºi despre Ñ domnul Sãndulescu a amintit ceva Ñ politica de dezvoltare a ROMTELECOM dupã privatizare, când a mutat toatã achiziþia de echipamente în Grecia, a schimbat parteneriatul cu firmele de la care cumpãra Ñ ALCATEL, SIEMENS Ñ, care aveau reprezentanþã ºi fabrici în România Ñ a mutat accentul pe ERICSON, care era în Grecia.

Nu s-a discutat aici despre modul în care comanda, controlul, controlul financiar, controlul de toate tipurile, s-a mutat în Grecia. Nu s-a discutat despre cum se poate, de exemplu, dezvolta infrastructura de telecomunicaþii în Grecia cu banii româneºti, pentru cã, sã spunem, un numãr de linii pe care le dezvoltã OTE-ul prin OTEROM, România are un numãr în Serbia, are un numãr în Grecia, are un numãr în altã parte. Acestea, la un moment dat, intrã în planul lor de activitate, intrã în comun ºi o linie în România poate sã coste, sã zicem, doi dolari, deºi ea ca dezvoltare ar putea sã coste un dolar, ºi linia în Grecia sã coste 0,5 dolari ºi din combinaþia aceasta, iatã cum noi dezvoltãm infrastructura altora!

Sunt multe alte lucruri, dar astea rãmân pentru a fi studiate în continuare.

Ceea ce eu vreau sã propun pentru hotãrâre Ñ hotãrârea trebuie sã cuprindã neapãrat Ñ avem deja un precedent, TEPRO IAªI, care este nimic pe lângã aceastã poveste Ñ varianta prin justiþie sau, alta, de declarare ca fiind nul acest contract, mai ales cã el, dupã cum s-a spus aici, a spus ºi colegul Tocaci, porneºte de la un fals, practic, aþi auzit cu toþii, cedarea unor acþiuni înainte de a exista, deci, practic, de acolo începe delincvenþa ºi aceastã firmã cãreia i s-a vândut poate sã fie atacatã, noi stãm aici ºi ne facem probleme cã nu putem sã spunem niºte secrete, pasãmite, din acel contract. Pãi, secretele cui?! Ale unor inexistenþi, unor delincvenþi, unor hoþi?!

Dacã ei nu existau atunci când au fãcut nu ºtiu ce tranzacþii, pãi cum, acum noi trebuie sã stãm sã ne uitãm la ei ca la... sã aºteptãm sã nu se întâmple nu ºtiu ce!

Contractul sunt sigur, nu sunt jurist, dar sunt sigur cã poate fi atacat, existã elemente suficiente din punctul de vedere ºi al legii, pentru cã nici legile româneºti, dupã cum s-a arãtat aici cu multe documente, nu au fost respectate. Începând cu proprietatea privatã ºi publicã ºi cu multe alte lucruri.

Acest proces de privatizare este total fraudulos.

În hotãrâre eu cer sã se introducã posibilitatea pe care juriºtii trebuie sã ne-o spunã, de a cere anularea acestui contract, sesizarea Ministerului Public privind activitatea Comitetului de coordonare... normal cã ei n-au lucrat singuri, existã de la dumnealor în jos funcþionari ºi în ministerele respective, ºi în Guvern, ºi în F.P.S., ºi în ROMTELECOM, care în mod sigur au o implicare în aceastã poveste, ºi sã pornim de aici încolo sã încercãm sã facem altceva, pentru cã eu nu pot sã cred cã FRANCETELECOM, DEUTSCHTELECOM au plecat de aici pentru cã nu ºtiu ce s-a întâmplat s-au speriat de OTEROM cu un capital uriaº de 2.000 de dolari, provenind dintr-un paradis al Ciprului.

Aceastã privatizare trebuie refãcutã.

Sunt multe altele de spus, dar s-a vorbit destul de mult, nu vreau sã abuzez ºi eu de timpul dumneavoastrã.

Vasile Dobrescu

#92619

Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi,

Cu riscul de a repeta spusele antevorbitorilor, fac totuºi câteva precizãri.

Trebuie sã luãm în considerare cã ºi în Senatul României s-a greºit atunci când moþiunea de cenzurã pe care a adresat-o o parte din forþele de opoziþie vizavi de privatizarea ROMTELECOM a fost respinsã, deºi multe, multe din punctele de vedere exprimate astãzi de colegi, fãrã a avea, sã spunem, o anume conotaþie politicã sau o orientare politicã, ºi aº spune cã în totalitatea lor, expun punctele de vedere cuprinse în acea moþiune de cenzurã.

Este grav cã atunci nu ne-am aplecat cu toþii sã studiem condiþiile în care a avut loc acest proces fals de privatizare. ªi a avut dreptate colegul Tocaci cã, practic, am asistat la o trecere a patrimoniului din domeniul public al statului român, în domeniul unei societãþi private sau de stat ºi private, condiþie deosebit de oneroasã, o afacere ºi un jaf la nivel naþional dirijat de cele mai înalte personalitãþi ale statului român.

Practic aº spune cã noi ne aflãm astãzi sã discutãm un proces de crizã guvernamentalã, chiar dacã el s-a realizat acum vreo doi ani, dar el a avut acceptul marii majoritãþi a Senatului României, susþinând o asemenea privatizarea frauduloasã. Nu întâmplãtor ar trebui sã treacã în raportul nostru de astãzi ºi în hotãrârea pe care probabil o sã o votãm sãptãmâna viitoare câteva considerente legate de anularea acestui contract, de cerinþa acestuia, respectiv de anchetarea acelora care au fãcut ºi si-au pus parafele pe un asemenea proces de privatizare.

ªi aº vrea sã vã mai amintesc ceva, atunci când s-a realizat aceastã privatizare în cercurile financiare internaþionale, din sursele pe care le posedãm ºi pe care unii colegi au vrut sã le punã sub tãcere, s-a avansat ideea cã statul român e incapabil sã realizeze procesul de privatizare, fiindcã nici un stat nu a fãcut privatizarea în asemenea condiþii.

Noi nu, am vândut servicii, am vândut patrimoniu în întregime, în totalitate, ºi am scãpat controlul, fiindcã nu era problema de control al statului, putea sã fie un control privat al oamenilor de finanþe care puteau sã achiziþioneze ROMTELECOM-ul, fiindcã era o afacere deosebit de bunã ºi de sigurã.

De ce nu am realizat acest lucru? De ce am fãcut o vânzare frauduloasã? Acestea sunt întrebãrile pe care trebuie sã le adresãm celor care au fost de vinã.

ªi atunci ne întrebãm de ce din 1998 nu ne-au mai venit oameni de afaceri în þarã. Fiindcã ne-au socotit neserioºi ºi incapabili sã coducem un proces de privatizare serios.

Vã mulþumesc pentru atenþie.

Oliviu Gherman

#95367

## Domnule preºedinte,

Vorbesc în nume personal, nu în numele grupului. Cred cã s-au strecurat douã elemente asupra cãrora ar trebui sã reflectãm înainte de a le accepta.

În epopeea clasicã e celebrã exprimarea: _Timeo Danaos et dona ferentes._

Vreau sã spun urmãtorul lucru, putem cãdea în ispita ºi în greºeala ca, discutând o chestiune legatã de o societate privatã sau o societate publicã de stat, sã ridicãm problema relaþiilor de prietenie, normale, existente între statul român ºi statul grec.

A vorbi de transfer al unei responsabilitãþi la adresa statului este o chestiune care nu ºtiu dacã este destul de bine gânditã pentru a nu ajunge într-o situaþie în care relaþii atât de statornice, vechi ºi utile pentru statul român, sã fie aduse la nivel de stat.

Eu cred cã trebuie sã privim lucrurile în cadrul limitat al unei societãþi comerciale care, chiar dacã aceasta este societate de un tip sau de altul, este o chestiune de societate ºi sã nu implicãm state în aceastã discuþie, prima chestiune Ñ ca o observaþie personalã.

Aceasta pentru cã în întregul proces pe care îl avem de parcurs, a incrimina un stat este o chestiune care nu ºtiu dacã ne favorizeazã din punctul de vedere al politicii.

De altfel, domnul Sãndulescu a ridicat acest lucru, a clarificat acest lucru ºi cred cã nu trebuie sã continuãm.

În al doilea rând, am auzit o intervenþie a unui coleg distins care introduce suspiciunea cã relaþia noastrã cu Fondul Monetar Internaþional, cu cel numit, ar avea vreo legãturã cu aºa ceva.

Domnilor, vreau sã pun o întrebare, pânã unde mergem cu prezumþia de vinovãþie a Fondului Monetar Internaþional?

Eu nu cred cã putem crede cã Fondul Monetar Internaþional a primit ºpagã ca sã îl numeascã pe Zervudachis sau nu negociatorul cu România. Mi se pare cã am sãrit puþin calul în aceastã chestiune.

ªi cea de-a treia, o întrebare personalã, iertaþi-mã, s-a vorbit aici de comisioane. Persoanele care au semnat ºi au fost în acest comitet au vorbit în nume personal sau în numele instituþiilor pe care le-au reprezentat?

Prin urmare, întrebarea mea este dacã Ñ nu vreau sã comentez aspecte legate de comision Ñ se acordã un comision, aceasta este tiºchireaua personalã a cuiva, sau este un drept al instituþiei pe care o angajeazã persoana respectivã ca semnatarã?

Mie mi se pare cã aici suntem într-o gravã confuzie. Dacã eu semnez în numele Senatului ceva, Senatul este beneficiarul, ºi nu eu, ca persoanã. Dacã domnul X sau Y a semnat aceste documente ca persoane private, asta este treaba lui, dacã s-a acceptat un parteneriat cu persoane care nu reprezintã instituþii; dar, dacã reprezintã instituþii, aceste instituþii vor fi beneficiare dacã în relaþia respectivã a fost introdus termenul de comision.

De aceea va trebui sã clarificãm, pentru cã, aºa cum a spus foarte corect aici colegul Ghiþiu, dacã aceasta a fost o chestiune privatã, a fost pur ºi simplu ºpagã sau cum vreþi dumneavoastrã sã-i spuneþi, dacã a fost o chestiune în funcþie de instituþiile care au fost reprezentate, acestea intrã în bugetul instituþiei ºi acest lucru nu poate fi discutat, este probabil o practicã a unor instituþii care sã facã sau sã nu facã operaþii cu un anumit comision, nu vreau sã discut aceastã chestiune de principiu.

Dar trebuie o datã clarificat în ce calitate au semnat ºi în ce calitate au primit acest comision, dacã el existã ºi se pare cã existã.

În privinþa unei chestiuni ridicate de domnul Sãndulescu. De trei ori am mai ridicat în Senat o chestiune care este extrem de gravã: Senatul, Parlamentul în general, este pus sã ratifice unele documente, unele documente internaþionale.

Am fost într-o situaþie, þineþi minte, într-o chestiune de ratificare a unui document internaþional în termeni de transport, în care cu seninãtate, pe drept cuvânt, am ratificat documentul în forma în care ne-a fost prezentatã, pentru ca peste câteva luni sã ne fie prezentat documentul într-o traducere corectã.

Eu aº solicita în mod imperios Biroului permanent al Senatului ca alãturi de documentele care ºi de acum încolo vor fi supuse discuþiei, documente internationale, sã fie prezentatã ºi forma în limba respectivã. Se poate s-o ºtim sau se poate sã n-o ºtim. Japoneza n-o ºtim. Dar dacã am un document într-o limbã accesibilã, sã avem ºi documentul original. Sã nu ne trezim cã, cu seninãtate, votãm o chestiune care nu este prevãzutã în documentul original, în formularea iniþialã ºi în formularea corectã!

Vã mulþumesc!

Ulm Nicolae Spineanu

#99859

Eu mã abþin, domnule senator, cã aº avea multe de zis, sã ºtiþi. Dar vreau sã mã încadrez, cât de cât, în timp. Nici mãcar aici, am vrut sã spun cã nu s-a vândut etajul casei personale, înþelegeþi, s-a vândut, ºi afacerea este cu obiectul unui stat, nu ca sã introduc raportul statelor între ele! Eu v-am înþeles bine ce-aþi spus. Este evident cã persoanele respectiveÉ pãrerea mea este cã alte organisme trebuie sã se ocupe acum sã le punã întrebãrile în cauzã. ªi, dacã, într-adevãr, au luat pentru aceasta în numele statului, el trebuie sã fie înscris în gestiunea acestei operaþiuni, dar, din pãcate, mie mi se pare cã nu e. Dar nu mai vreau sã intervin ºi eu, pentru cã împãrtãºesc ideea cã cu 35%É aici s-a vândut managementul, domnule, nuÉ Asta e! ªi managementul în lume, peste tot, se vinde cu bani grei, iar aici s-a vândut pe nimic ºi, de fapt, n-am privatizat nimic, am transferat un monopol de colo, dincolo, într-o administrare privatã. ªi dacã ne uitãm la constituirea consiliilor de administraþie, ne dãm imediat seama cât de slabi am fost. Nici nu mai vorbim de acþiunea de a urca, cã asta trebuia înþeleasã de niºte domni, care e semnificaþia ei, cum se valorificã, cum se transformã în trepte, cum statul îºi valorificã, îºi capitalizeazã suplimentar afacerea în cauzã ºi aºa mai departe. Ce sã mai intrãm în astaÉ astea-s chestiuni dificile, domnule senator! Asta s-a vândut aici, clar. Când eu accept sã fiu coordonat de a terþa parte sau de partea partenerã, în care eu nu mai amÉ sunt minoritar ºi el utilizeazã bunul meu, contra ce? Haideþi sã ne uitãm sã vedem investiþii, dividende, ne uitãm pe pasive. M-am uitat ºi eu, aºa, puþin, repede, cã pe la economia asta parcã nu m-am încurcat atât de rãu. În fine, domnule senator Sãndulescu, daþi rãspuns la întrebãrile care vi s-au pus, da, dupã care, vã rog ºi pe dumneavoastrã sã daþi rãspuns la întrebãrile care s-au ridicat, dupã care vom mai consulta comisia pe final, dacã are ceva de zis, dupã care voi spune care este procedura sau care va fi hotãrârea.

Corneliu Dorin Gavaliugov

#114616

Da, daÉ Pe de altã parte, aici m-am bucurat cã astãzi, în dezbaterea noastrã, am simþit cã nu toþi suntem cu tunurile îndreptate spre cei care au realizat aceastã privatizare, spre cei care opereazã ºi conduc activitatea ROMTELECOM-ului în România, cu prejudiciile aduse, pânã la urmã, ºi costurile excesive care sunt plãtite de abonaþii din România în telefonia fixã, dar avem ºi avocaþi, pânã la urmã, ai celor pe care noi, prin raportul nostru, pânã la urmã, îi învinuim. Nu voi da nume, pentru cã mie mi se pare cã unele luãri de cuvânt au permis tuturor sã ne dãm seama ºi din acest considerent, pentru cã s-au fãcut referiri ºi la implicarea unor alte state în aceastã dezbatere a noastrã, în aceste acuze pe care raportul le formuleazã, subliniez, din studiul documentelor pe care le-am avut la dispoziþie ºi care sunt departe de a fi complete ºi, vã rog, sã primiþi cu îngãduinþã cã numai dorind ca acest Senat, încheindu-ºi mandatul, sã poatã formula un raport de care opinia publicã avea nevoie ºi poate, ºi instituþiile abilitate ale statului, acest raport prezintã niºte detalii ºi niºte elemente precise numai într-o anumitã mãsurã ºi, în consecinþã, propun un articol nou, aici domnul senator Sãndulescu a ºi vorbit ceva, câteva minute mai înainte, ºi anume: existând referiri în raport la indiciile cã OTEROM, persoanã juridicã cipriotã, având acþionar majoritar OTE, Grecia, privind realizarea unor practici ilegale ºi o conduitã favorizantã fraudei în privatizarea ºi activitatea ROMTELECOM, prin care sunt produse prejudicii nu numai României, ci ºi statului grec, care este proprietarul societãþii publice de telefonie OTE, aceastã Hotãrâre a Senatului României va fi adusã la cunoºtinþa Parlamentului Republicii Elene. Vã supun atenþiei aceastã propunere de articol nou, care sã întregeascã proiectul nostru de hotãrâre, tocmai din dorinþa ca printr-o abordare echilibratã totuºi, sã avem alãturi de noi, de parlamentarii români, de membrii Senatului ºi pe parlamentarii greci care, acum sau mai târziu, în momentul când ar acorda atenþie modului în care este gestionat un bun public, un patrimoniu public, cum este o societate de telefonie fixã cu capital de stat grec, sã întreprindã diligenþele cuvenite.

Vã mulþumesc. Mã opresc aici.